Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Lazăr în Dosarul nr. 27.806/245/2019/a1 al Judecătoriei Iaşi - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 303 D/2020. 2. La apelul nominal lipesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă. Se arată, în acest sens, că autorul excepţiei solicită, în realitate, completarea dispoziţiilor legale criticate cu un nou caz de nulitate absolută referitor la obligativitatea asistenţei juridice a tuturor persoanelor vătămate. 4. În subsidiar, se solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Sunt invocate, în acest sens, soluţia şi considerentele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 102 din 6 martie 2018 şi nr. 104 din 25 februarie 2020. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 5 februarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 27.806/245/2019/a1, Judecătoria Iaşi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Lazăr într-o cauză având ca obiect soluţionarea de către judecătorul de cameră preliminară a unor excepţii invocate de acelaşi autor. 6. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că nu există o justificare obiectivă şi rezonabilă cu privire la neincluderea în categoria nulităţilor absolute a cazurilor în care sunt încălcate dispoziţiile legale referitoare la obligativitatea asigurării asistenţei juridice a persoanei vătămate, în condiţiile în care, conform art. 33 alin. (2) din Codul de procedură penală, aceasta are aceleaşi drepturi şi obligaţii ca părţile, cu excepţia celor pe care legea le acordă numai părţilor. Se arată că persoana vătămată nu este parte în procesul penal, ci subiect procesual principal, şi că aceasta dobândeşte calitatea de parte doar în situaţia în care se constituie parte civilă. În aceste condiţii, persoana vătămată nu este participant la procesul penal, conform art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, motiv pentru care încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la asistenţa obligatorie a persoanei vătămate atrage nulitatea relativă a actelor astfel încheiate. Se susţine că reglementarea cazurilor în care este obligatorie asigurarea asistenţei juridice are la bază vulnerabilitatea categoriilor de persoane vizate. Or, identitatea situaţiilor în care se regăsesc persoanele prevăzute la art. 90 din Codul de procedură penală impune identitatea sancţiunii aplicabile în cazul nerespectării acestor dispoziţii legale. Totodată, se apreciază că soluţia legislativă criticată discriminează persoana vătămată minoră, care nu alege să exercite acţiunea civilă în procesul penal, în raport cu cea care, constituindu-se parte civilă, devine parte a procesului penal şi beneficiază de dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală. Pentru aceste motive, se susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă dreptul la apărare al persoanei vătămate, atunci când asistenţa juridică a acesteia este obligatorie. 7. Pentru aceste considerente, se apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt contrare principiului legalităţii incriminării şi principiului egalităţii în drepturi, acesta din urmă fiind încălcat deoarece sintagma „cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive“ din cuprinsul art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale generează aplicarea neunitară a textelor criticate. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 367 din 31 mai 2018. 8. De asemenea, se apreciază că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 21 alin (1) din Constituţie, întrucât sintagma mai sus menţionată, prin conţinutul său confuz, determină considerarea unor operaţiuni reale ca fiind fictive, fapt ce schimbă atât relevanţa juridică a acestora, întrucât pot fi considerate infracţiuni, cât şi întinderea prejudiciului, care poate fi una mult mai mare. 9. Judecătoria Iaşi - Secţia penală arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată susţinând că dispoziţiile legale criticate sunt în acord cu prevederile Constituţiei. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, care, la data invocării excepţiei, aveau următorul cuprins: „(1) Determină întotdeauna aplicarea nulităţii încălcarea dispoziţiilor privind: (...) f) asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum şi a celorlalte părţi, atunci când asistenţa este obligatorie.“ 14. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală au fost modificate prin articolul unic al Legii nr. 279/2022 pentru modificarea art. 281 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 967 din 4 octombrie 2022, acestea având în prezent următorul conţinut: „(1) Determină întotdeauna aplicarea nulităţii încălcarea dispoziţiilor privind: (...) f) asistarea de către avocat a suspectului sau inculpatului, a celorlalte părţi, precum şi a persoanei vătămate, atunci când asistenţa este obligatorie.“ 15. Având însă în vedere cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea reţine ca obiect al prezentei excepţii de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală în forma acestora în vigoare la data sesizării Curţii Constituţionale. 16. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 - Dreptul la apărare, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală au mai constituit obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici similare, fiind pronunţată, în acest sens, Decizia nr. 311 din 25 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 745 din 16 august 2023, prin care a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală. 18. Prin decizia anterior menţionată, Curtea a reţinut că, în faza camerei preliminare, în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, problema juridică invocată în susţinerea acesteia, aceea a imposibilităţii invocării cazului de nulitate absolută prevăzut la art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală şi în privinţa persoanei vătămate, este una ipotetică, aceasta putând fi apreciată drept eventual viciu de constituţionalitate doar în fazele procesului penal ulterioare camerei preliminare. Spre deosebire de acestea, în faza camerei preliminare, în condiţiile formei textului criticat de la data ridicării excepţiei, neasigurarea apărării persoanei vătămate putea fi invocată ca nulitate relativă, având în vedere obiectul camerei preliminare, astfel cum acesta este prevăzut la art. 342 din Codul de procedură penală. Pentru aceste motive, Curtea a apreciat că dispoziţiile legale criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei în faza procesuală în care prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost invocată, neîndeplinind, prin urmare, condiţiile de admisibilitate prevăzute la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, conform cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei (...)“. 19. Mai mult, Curtea a reţinut că, în susţinerea excepţiei se solicită, în realitate, modificarea dispoziţiei legale criticate, în sensul prevederii şi a persoanei vătămate printre participanţii la procesul penal în cazul cărora asigurarea asistenţei juridice este obligatorie. Or, modificarea şi completarea legii constituie operaţiuni legislative care sunt de competenţa exclusivă a Parlamentului, acestea excedând competenţei instanţei de contencios constituţional, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. 20. De altfel, Curtea a reţinut că, prin Decizia nr. 88 din 13 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 20 iunie 2019, a constatat că dispoziţiile art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală raportat la art. 281 alin. (1) lit. f) din acelaşi act normativ sunt neconstituţionale. Ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 88 din 13 februarie 2019, anterior menţionată, legiuitorul a modificat dispoziţiile legale criticate în sensul arătat în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate. 21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele care au fundamentat Decizia nr. 311 din 25 mai 2023 anterior menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 22. Distinct de cele reţinute de Curtea Constituţională prin decizia anterior invocată, Curtea reţine faptul că, în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie, autorul acesteia are calitate de inculpat, şi nu de persoană vătămată, acesta invocând prezenta excepţie în interesul persoanei vătămate, fără a justifica un interes procesual propriu referitor la asigurarea dreptului său la apărare, prin aplicarea dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală în faza camerei preliminare. Aşadar, dispoziţiile legale criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Lazăr în Dosarul nr. 27.806/245/2019/a1 al Judecătoriei Iaşi - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Iaşi - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 iulie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
