Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Cristian Deliorga│- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Daniel-Marius │- judecător │
│Morar │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia-Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. d), e) şi f) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, excepţie ridicată de Antonie Popescu în Dosarul nr. 27.886/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.394D/2017. 2. La apelul nominal răspunde, personal, autorul excepţiei. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. În susţinerea neconstituţionalităţii textelor de lege criticate, autorul excepţiei arată, în esenţă, că acestea au un caracter neclar, precar şi insuficient, dând posibilitatea autorităţilor să le invoce abuziv. Astfel, se arată că legislaţia naţională reglementează regimul juridic corespunzător celor trei categorii de informaţii: informaţii publice, informaţii clasificate şi informaţii ce nu sunt destinate publicităţii. Această din urmă categorie nu beneficiază însă de o definiţie clară, textele de lege criticate enumerând unele dintre aceste informaţii sustrase publicităţii. Lipsa unei definiţii legale creează dificultăţi în practică, deoarece, faţă de cereri vizând obţinerea anumitor informaţii necesare în cursul unor proceduri judiciare, autorităţile publice pot invoca aceste texte, respectivele cereri fiind respinse. Or, în condiţiile în care informaţiile solicitate nu sunt secrete, nefiind prin lege încadrate la categoria informaţiilor de securitate naţională, un refuz al autorităţilor devine abuziv şi reprezintă o ingerinţă asupra dreptului la informaţie consacrat de art. 31 din Constituţie, în special dacă în discuţie sunt proceduri penale. 4. În continuare, autorul excepţiei oferă detalii cu privire la situaţia de fapt specifică litigiului în care a cerut instanţei să oblige o autoritate publică să îi comunice informaţiile de interes public solicitate, referitoare, în esenţă, la persoana expertului desemnat spre a face evaluarea într-o altă cauză. Arată că refuzul autorităţii publice în cauză, întemeiat pe dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. d), e) şi f) din Legea nr. 544/2001, afectează atât principiul transparenţei ce trebuie să guverneze activitatea oricărei autorităţi publice, cât şi garanţiile unui proces echitabil. În concluzie, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei, considerând că se impune menţinerea jurisprudenţei Curţii faţă de aceleaşi texte şi în raport cu critici de neconstituţionalitate similare. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 6. Prin Încheierea din 14 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 27.886/3/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (1) lit. d), e) şi f) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Antonie Popescu într-o acţiune în contencios administrativ având ca obiect comunicarea de informaţii de interes public şi obligaţia de a face. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dacă anumite informaţii solicitate de o persoană nu sunt clasificate conform Legii nr. 181/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate sau nu reprezintă secret de serviciu, rezultă că acestea cad sub incidenţa Legii nr. 544/2001 şi au caracter public în sensul art. 1, 2 şi 6 din aceasta. Prin urmare, refuzul autorităţilor vizate de a asigura, la cererea unei persoane interesate, accesul la informaţiile solicitate reprezintă o practică defectuoasă administrativă prin care se încalcă, în principal, dreptul constituţional la informaţie, dreptul la un proces echitabil şi accesul liber la justiţie. Netransparenţa în activitatea judiciară creează în mod legitim îndoiala, bănuiala legitimă şi erodează încrederea justiţiabilului în autoritatea statului. În acest sens se invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la imparţialitatea şi independenţa anchetatorului/magistratului (Hotărârea din 24 mai 2011, pronunţată în Cauza Asociaţia „21 Decembrie 1989“ şi alţii împotriva României [cauza 33.810/07] şi Hotărârea din 9 noiembrie 2010, pronunţată în Cauza AGVPS-Bacău împotriva României, paragraful 55). 8. În concret, se arată că principiile care guvernează un proces echitabil şi, în special, un proces penal, şi anume principiul contradictorialităţii şi principiul egalităţii armelor, prevăzute de Codul de procedură penală, devin goale de conţinut dacă autorităţile publice refuză accesul la informaţii de interes public prin invocarea art. 12 alin. (1) lit. d)-f) din Legea nr. 544/2001, acestea fiind neconstituţionale şi contrare art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, pentru argumentele arătate. 9. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, subliniind că autorul acesteia învederează, în motivele formulate, că legea este interpretată şi aplicată cu încălcarea exigenţelor constituţionale, aspecte „cu privire la care Curtea este singura autoritate competentă să se pronunţe“. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa prin care Curtea Constituţională a arătat că dreptul la informaţie, consacrat de art. 31 din Constituţie, garantează dreptul de acces la orice informaţie de interes public şi obligaţia corelativă a autorităţilor publice de a asigura, potrivit competenţelor ce le revin, informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal (Decizia nr. 158 din 30 martie 2004). Aşadar, informaţiile privind datele personale, astfel cum sunt definite la art. 2 lit. c) din Legea nr. 544/2001, sunt exceptate de la accesul liber al cetăţenilor, conform art. 12 alin. (1) lit. d) din aceeaşi lege. Pe de altă parte, stabilirea, în concret, dacă anumite informaţii intră sau nu în sfera noţiunii de „informaţie cu privire la datele personale“ nu este o problemă de constituţionalitate, ci reprezintă un aspect ce ţine de competenţa instanţei de judecată. Totodată, prin excluderea acestor date de la liberul acces la informaţie al cetăţenilor este protejat dreptul constituţional la viaţă intimă, familială şi privată, consacrat de art. 26, drept ce se înscrie între valorile enumerate la art. 1 alin. (3) din Constituţie. 12. Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale. Legea nr. 544/2001 priveşte liberul acces la informaţii de interes public. Informaţiile cu privire la datele personale, exceptate prin art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 544/2001 de la accesul liber al cetăţenilor, fac domeniul de reglementare al unui act normativ distinct, respectiv Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date. Informaţiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare nu sunt exceptate a priori de la accesul publicului, ci doar dacă acestea sunt de natură să pericliteze rezultatul anchetei, să dezvăluie surse confidenţiale ori să pună în pericol viaţa, integritatea corporală sau sănătatea unei persoane în urma anchetei care a fost efectuată sau care este în curs de desfăşurare. De asemenea, dezvăluirea publică a unor informaţii în baza art. 12 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 544/2001 nu va fi permisă dacă în acest mod se va aduce atingere unuia dintre principiile care guvernează dreptul la un proces echitabil, şi anume principiul egalităţii părţilor în proces, ce implică respectarea unor principii fundamentale, precum contradictorialitatea, dreptul la apărare, egalitatea şi dreptul la o instanţă independentă şi imparţială. În plus, Curtea Constituţională a statuat că liberul acces la justiţie presupune posibilitatea oricărei persoane interesate de a utiliza procedurile instituite de legiuitor, în formele şi modalităţile în care sunt edictate (deciziile nr. 407 din 7 octombrie 2004, nr. 568 din 19 septembrie 2006 şi nr. 1.175 din 11 decembrie 2007). 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, susţinerile autorului excepţiei, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. d), e) şi f) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octombrie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut: "(1) Se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor, prevăzut la art. 1 şi, respectiv, la art. 11^1, următoarele informaţii: (...) d) informaţiile cu privire la datele personale, potrivit legii; e) informaţiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidenţiale ori se pun în pericol viaţa, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfăşurare; f) informaţiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părţile implicate în proces;" 16. Normele constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 1 - Statul român, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 31 - Dreptul la informaţie şi ale art. 131 - Rolul Ministerului Public. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că informaţiile de interes public pe care fiecare autoritate sau instituţie publică are obligaţia să le comunice din oficiu sunt enumerate la art. 5 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. Dispoziţiile art. 12 alin. (1) din această lege stabilesc, cu titlu de excepţie de la regula instituită la art. 5, categoriile de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii. În cadrul acestei categoriei de informaţii, textele de lege criticate enumeră informaţiile cu privire la datele personale, potrivit legii [lit. d)], informaţiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidenţiale ori se pun în pericol viaţa, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfăşurare [lit. e)], şi informaţiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părţile implicate în proces [lit. f)]. 18. Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici similare. Prin Decizia nr. 437 din 4 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 18 octombrie 2019, Curtea a constatat că acestea nu contravin prevederilor art. 1, art. 20, art. 21, art. 31 şi art. 131 din Constituţie şi nici art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză. 19. În esenţă, Curtea a arătat că dreptul la informaţie consacrat de art. 31 din Constituţie se referă numai la informaţiile de interes public şi că acesta nu este un drept absolut, exceptarea unor informaţii de la accesul liber la informaţii fiind legitimată chiar de aceste norme constituţionale la alin. (3), care stabilesc că „Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţională“. Dreptul fundamental la informaţie implică dreptul persoanei de a avea acces neîngrădit „la orice informaţie de interes public“ şi obligaţia corelativă a autorităţilor publice, potrivit competenţelor ce le revin, de a asigura informarea corectă „a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 158 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 11 mai 2004). Aşadar, dreptul la informaţie consacrat de art. 31 din Legea fundamentală se referă numai la informaţiile de interes public, sens în care legiuitorul a precizat la art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 că „prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori forma sau de modul de exprimare a informaţiei“. Potrivit art. 2 lit. a) din lege, prin „autoritate sau instituţie publică“ se înţelege „orice autoritate ori instituţie publică ce utilizează sau administrează resurse financiare publice, orice regie autonomă, societate reglementată de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aflată sub autoritatea sau, după caz, în coordonarea ori în subordinea unei autorităţi publice centrale sau locale şi la care statul român sau, după caz, o unitate administrativ-teritorială este acţionar unic ori majoritar, precum şi orice operator sau operator regional, astfel cum aceştia sunt definiţi în Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. De asemenea, se supun prevederilor prezentei legi partidele politice, federaţiile sportive şi organizaţiile neguvernamentale de utilitate publică, care beneficiază de finanţare din bani publici“. 20. Or, informaţiile la care fac referire dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. d), e) şi f) din Legea nr. 544/2001 nu au caracterul unor informaţii de interes public, ci sunt informaţii exceptate de la accesul liber al cetăţenilor. Legiuitorul este cel în drept să stabilească atât condiţiile, cât şi situaţiile în care se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor unele categorii de informaţii, atât în considerarea normelor art. 31 din Constituţie, evocat, cât şi ale art. 53 din aceasta, potrivit cărora exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns, printre altele, pentru apărarea securităţii naţionale, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor sau pentru desfăşurarea instrucţiei penale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.175 din 11 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 24 ianuarie 2008). 21. Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 21 alin. (3) din Constituţie şi la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, Curtea a constatat că acestea nu pot fi primite. Norma invocată din Constituţie vizează dreptul oricărei persoane la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. De asemenea, potrivit art. 6 din Convenţie, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Astfel, Curtea a observat că art. 22 din Legea nr. 544/2001 consacră posibilitatea persoanei care se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, de a face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice, hotărârea tribunalului fiind supusă recursului. 22. Prin aceeaşi decizie, Decizia nr. 437 din 4 iulie 2019, Curtea a mai reţinut că prevederile de lege criticate nu conţin norme contrare dreptului persoanei interesate de a se adresa unui tribunal independent şi imparţial şi de a formula, în cadrul procesului având ca obiect comunicarea unor informaţii de interes public, precum şi în calea de atac a recursului, toate apărările necesare pentru valorificarea pretenţiilor sale. În consecinţă, Curtea a constatat că dreptul la un proces echitabil garantat constituţional şi convenţional nu este sub niciun aspect încălcat. 23. În sfârşit, Curtea a subliniat cu acelaşi prilej că individualizarea informaţiilor exceptate, potrivit legii, de la accesul liber al cetăţenilor nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci de interpretare şi aplicare a legii de către autorităţile publice cărora le sunt solicitate informaţiile şi, eventual, de către instanţa de judecată. 24. Având în vedere că în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi sub aspectul motivării excepţiei de neconstituţionalitate, se impune, pentru identitate de raţiune, ca argumentele statuate în Decizia nr. 437 din 4 iulie 2019 să fie menţinute în consecinţă. 25. În plus, Curtea reţine că în prezenta cauză autorul excepţiei reclamă „procedura administrativă defectuoasă“ prin care autorităţile publice obişnuiesc să invoce dispoziţiile legale criticate pentru a excepta de la accesul la informaţii unele date, în special în cadrul instrumentării unor cauze penale, ceea ce imprimă activităţii judiciare lipsă de transparenţă. Or, aşa cum s-a arătat mai sus, modalitatea în care autorităţile competente apreciază că anumite informaţii se încadrează sau nu în categoria informaţiilor ce nu sunt destinate publicităţii nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci de interpretare şi aplicare a legii, care, în final, este supusă controlului judecătoresc. Pe de altă parte, Curtea reţine că autorul a invocat excepţia referitoare la neconstituţionalitatea art. 12 alin. (1) lit. d), e) şi f) din Legea nr. 544/2001 în faţa instanţei de contencios administrativ utilizând calea procesuală reglementată de art. 22 din aceasta, la care s-a făcut anterior referire ca reprezentând o garanţie a asigurării accesului liber la justiţie şi a unui proces echitabil. 26. Mai mult, autorul excepţiei consideră că dacă anumite date nu sunt clasificate potrivit Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate sau nu reprezintă secret de serviciu, rezultă că acestea cad sub incidenţa Legii nr. 544/2001 şi au caracter public în sensul art. 1, 2 şi 6 din aceasta. O atare deducţie este lipsită de rigoare juridică, având în vedere atât caracterul special al Legii nr. 182/2002, cât şi faptul că datele cu caracter personal erau, la momentul invocării excepţiei, supuse unei alte reglementări, şi anume Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestora, în prezent abrogată prin Legea nr. 129/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 102/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, precum şi pentru abrogarea Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date. În prezent, regimul datelor cu caracter personal este guvernat de Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE. 27. Cât priveşte pretinsa încălcare prin prevederile de lege criticate a dispoziţiilor art. 1 şi 131 din Constituţie, Curtea constată că în legătură cu acestea nu sunt formulate motive distincte de neconstituţionalitate, care să reflecte relaţia de contrarietate dintre norma legală atacată şi norma de referinţă invocată. Or, în considerarea prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate“, rezultă că simpla enunţare în susţinerea excepţiei a unor dispoziţii din Constituţie nu este suficientă pentru realizarea controlului de constituţionalitate. 28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Antonie Popescu în Dosarul nr. 27.886/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. d), e) şi f) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Claudia-Margareta Krupenschi -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
