Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Societatea Orhideea Gardens - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 17.199/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 443D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât condiţia evocării fondului în formularea unei cereri de revizuire a mai fost analizată de Curtea Constituţională. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 23 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 17.199/3/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 din Codul de procedură civilă din 1865. Excepţia a fost invocată de Societatea Orhideea Gardens - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire formulate împotriva unei decizii pronunţate într-o contestaţie la executare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 322 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt neconstituţionale, deoarece prevăd faptul că revizuirea unei hotărâri definitive se poate exercita numai dacă acea hotărâre evocă fondul. Autoarea consideră că, raportat la cauza sa, ar fi injust să se considere că revizuirea hotărârii pronunţate în recurs este inadmisibilă pentru că nu face parte din categoria hotărârilor definitive care evocă fondul, de vreme ce există un înscris nou care, dacă ar fi fost cunoscut de către instanţă, ar fi determinat o altă soluţie - casare cu trimitere spre rejudecare. 6. Autoarea apreciază că decizia instanţei de casare cu trimitere spre rejudecare a evocat fondul dat fiind faptul că s-au fixat pentru instanţa de fond, în rejudecarea cauzei, care aspecte ale cauzei să fie urmărite în mod obligatoriu, ceea ce înseamnă că instanţa de recurs a analizat fondul raportului juridic dedus judecăţii. În legătură cu acest aspect, prevederile art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 încalcă independenţa judecătorului care trebuie să rejudece în fond după casare şi care trebuie să se conformeze indicaţiilor date de instanţa de recurs. În măsura în care art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 permite instanţei de control să stabilească, în mod impredictibil şi fără prealabilă punere în discuţie a părţilor, necesitatea administrării unor probe sau calificarea cererilor ori rezolvarea dată unor chestiuni de drept, este încălcat şi dreptul la apărare. 7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 322 din Codul de procedură civilă din 1865. Din motivarea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate reiese că aceasta critică doar teza finală a părţii introductive a art. 322 din Codul de procedură civilă din 1865 în ceea ce priveşte sintagma „atunci când evocă fondul“. Dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins: „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:“. 12. În legătură cu obiectul excepţiei de neconstituţionalitate Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate au fost abrogate la data sesizării sale. Însă, având în vedere prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, potrivit cărora „dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare“, precum şi Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea Constituţională a reţinut că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează să se pronunţe asupra prevederilor criticate, mai sus citate. 13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 - Statul român, ale art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi ale art. 124 alin. (1) şi (3) privind înfăptuirea justiţiei. De asemenea, se invocă şi prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 322 din Codul de procedură civilă din 1865, prin raportare la aceleaşi critici de neconstituţionalitate, prin numeroase decizii, de exemplu, Decizia nr. 76 din 21 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 12 aprilie 2013, prin care a reţinut că revizuirea este o cale extraordinară de atac promovată în scopul îndreptării erorilor de fapt şi numai din acest motiv, ce ţine de specificul căii de atac, textul de lege criticat se referă la hotărâri pronunţate în recurs prin care se evocă fondul. Nu poate fi reţinută, aşadar, critica privind încălcarea accesului liber la justiţie, întrucât, aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, acesta nu presupune accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. Curtea a mai reţinut că interesul legat de stabilitatea hotărârilor judecătoreşti definitive, precum şi a raporturilor juridice la care se referă impune ca legea să stabilească riguros şi limitativ cazurile şi motivele pentru care se poate exercita calea de atac a revizuirii. 15. De asemenea, prin Decizia nr. 3 din 18 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 21 martie 2011, şi Decizia nr. 876 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 28 iulie 2010, Curtea a reţinut că prevederile legale criticate sunt norme de procedură, iar, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, procedura de judecată şi exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti sunt stabilite numai prin lege. Din aceste norme constituţionale reiese că legiuitorul are libertatea de a stabili condiţiile în care părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, cu respectarea normelor şi principiilor consacrate prin Legea fundamentală şi prin actele juridice internaţionale la care România este parte. 16. De asemenea, Curtea a constatat că revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac promovată pentru a îndrepta erorile de fapt, are drept scop restabilirea adevărului în cauză, ceea ce este în deplină concordanţă cu prevederile art. 124 din Constituţie privind înfăptuirea justiţiei. Interesul legat de stabilitatea hotărârilor judecătoreşti definitive, precum şi a raporturilor juridice care au fost supuse controlului instanţelor prin hotărârile respective a impus ca legea să stabilească riguros şi limitativ cazurile şi motivele pentru care se poate exercita această cale de atac, precum şi modul în care acestea pot fi probate. Din această perspectivă, prevederile legale criticate nu aduc atingere egalităţii în drepturi, accesului liber la justiţie sau dreptului la un proces echitabil. 17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile amintite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 18. În continuare, Curtea observă că nu poate fi reţinută nici încălcarea dreptului la apărare, având în vedere că exercitarea oricărei căi de atac are loc în condiţiile şi termenele stabilite de legiuitor. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Orhideea Gardens - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 17.199/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 322 teza finală a părţii introductive din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 29 iunie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Andreea Costin ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
