Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 154 alin. (4), art. 163 şi ale art. 165 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Iolanda Istrate şi Ionel Cherciu în Dosarul nr. 8.515/2/2016/a1 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.336D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 21 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 8.515/2/2016/a1, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIIIa contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 154 alin. (4), art. 163 şi art. 165 din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanţii Iolanda Istrate şi Ionel Cherciu cu ocazia soluţionării unor cereri de reexaminare a încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată, formulate în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale dacă se interpretează în sensul în care comunicarea citaţiilor sau a oricăror acte de procedură prin poştă/curier se poate face fără scrisoare recomandată, fără conţinut declarat şi fără confirmare de primire, respectiv dacă se pot transmite prin poştă/curier, în condiţiile art. 154 alin. (2) din cod. De asemenea apreciază că aceste prevederi sunt neconstituţionale dacă se interpretează că funcţionarul poştal poate îndeplini şi procedura prevăzută de art. 163 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care, în opinia autorilor excepţiei, este reglementată exclusiv pentru a fi adusă la îndeplinire de către agenţii procedurali ai instanţei. 6. Aceştia susţin că prevederile art. 163 alin. (3) teza întâi şi alin. (6) din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale dacă se interpretează în sensul în care şi funcţionarul poştal poate îndeplini actele procedurale reglementate prin aceste dispoziţii legale, respectiv depunerea citaţiei în cutia poştală, afişarea înştiinţării prevăzute în art. 163 din acelaşi cod sau înmânarea citaţiei şi altor persoane decât destinatarul, în condiţiile în care art. 165 pct. 2 din Codul de procedură civilă nu reglementează în mod expres aceste atribuţii ale funcţionarului poştal. Mai mult, prevederile art. 165 pct. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora procedura se socoteşte îndeplinită la data redactării procesului-verbal prevăzut de art. 164 din acelaşi cod, „indiferent dacă partea a primit sau nu citaţia ori alt act de procedură personal“, sunt de natură a afecta dreptul la un proces echitabil. 7. Apreciază de asemenea că prevederile art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă nu sunt corelate cu cele ale art. 165 pct. 2 din acelaşi cod, în sensul în care, deşi acest din urmă text legal statuează în mod explicit care sunt atribuţiile funcţionarului poştal, în practica instanţelor de judecată se consideră legal îndeplinită o procedură de citare în care funcţionarul poştal a îndeplinit atribuţii exclusive ale agenţilor procedurali ai instanţelor, respectiv depunerea citaţiilor şi a actelor de procedură la cutia poştală, atunci când partea a refuzat să primească corespondenţa. 8. Se mai arată că, raportat la dispoziţiile Directivei 95/46/CE, transpusă în legislaţia noastră prin Legea nr. 677/2001, în mod inevitabil actele de procedură conţin date cu caracter personal, astfel încât transmiterea acestora trebuie să îndeplinească caracteristicile de confidenţialitate şi securitate a prelucrărilor de date reglementate de legea sus-menţionată, iar Codul de procedură civilă nu poate conferi atribuţii în acest sens funcţionarilor poştali. Prin urmare, comunicarea actelor de procedură fără asigurarea securităţii şi confidenţialităţii este, pe cale de consecinţă, o „prelucrare ilegală de date cu caracter personal“, fiind încălcate dispoziţiile Directivei 95/46/CE şi cele ale Legii nr. 677/2001. 9. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere faptul că niciuna dintre normele Constituţiei invocate de către autorii excepţiei nu impun o anumită modalitate de comunicare a actelor de procedură. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face referire atât la doctrina incidentă în domeniu, cât şi la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 795 din 17 noiembrie 2015. 12. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 154 alin. (4), art. 163 şi ale art. 165 din Codul de procedură civilă este inadmisibilă, având în vedere faptul că „excepţia de neconstituţionalitate nu cuprinde textul constituţional de referinţă pretins încălcat sau motivarea ca element al său, iar Avocatul Poporului nu se poate substitui autorilor excepţiei în formularea unor critici de neconstituţionalitate“. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut în dispozitivul de sesizare al instanţei de judecată, îl constituie prevederile art. 154 alin. (4), art. 163 şi art. 165 din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015. Din examinarea încheierii de sesizare şi a notelor scrise ale autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că nemulţumirile acestora au în vedere, de fapt, sintagma „la care se ataşează dovada de primire/procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzute la art. 163“ cuprinsă în art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă, şi modul de interpretare a art. 154 alin. (4) raportat la atribuţiile cu care este învestit funcţionarul (factorul) poştal, precum şi prevederile art. 163 alin. (3) teza întâi şi alin. (6) din Codul de procedură civilă coroborat cu sintagma „… indiferent dacă partea a primit sau nu citaţia ori alt act de procedură personal“ din cuprinsul art. 165 pct. 1 din Codul de procedură civilă. Astfel, prevederile legale criticate, asupra cărora Curtea urmează a se pronunţa, au următorul cuprins: - Art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă: "În cazul în care comunicarea potrivit alin. (1) nu este posibilă, aceasta se va face prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, în plic închis, la care se ataşează dovada de primire/procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzute la art. 163." Prevederile art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă fac referire la art. 154 alin. (1) din acelaşi cod, potrivit căruia: "(1) Comunicarea citaţiilor şi a tuturor actelor de procedură se va face, din oficiu, prin agenţii procedurali ai instanţei sau prin orice alt salariat al acesteia, precum şi prin agenţi ori salariaţi ai altor instanţe, în ale căror circumscripţii se află cel căruia i se comunică actul." – Art. 163 alin. (3) teza întâi şi alin. (6) din Codul de procedură civilă: "(3) Dacă destinatarul refuză să primească citaţia, agentul o va depune în cutia poştală. (...)(6) Dacă destinatarul nu este găsit la domiciliu ori reşedinţă sau, după caz, sediu, agentul îi va înmâna citaţia unei persoane majore din familie sau, în lipsă, oricărei alte persoane majore care locuieşte cu destinatarul ori care, în mod obişnuit, îi primeşte corespondenţa.“;" – Art. 165 pct. 1 din Codul de procedură civilă: "Procedura se socoteşte îndeplinită: 1. la data semnării dovezii de înmânare ori, după caz, a încheierii procesului-verbal prevăzut la art. 164, indiferent dacă partea a primit sau nu citaţia ori alt act de procedură personal;" 16. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la principiul securităţii juridice, în componenta sa referitoare la calitatea legii, art. 6 alin. (1) privind dreptul la identitate al persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 26 - Viaţa intimă, familială şi privată, art. 28 - Secretul corespondenţei, art. 142 alin. (1) referitor la rolul Curţii Constituţionale şi art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea apreciază că sunt încălcate şi prevederile Directivei 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 281 din 23 noiembrie 1995, prevederile art. 7 - Respectarea vieţii private şi de familie, art. 8 - Protecţia datelor cu caracter personal, art. 20 - Egalitatea în faţa legii şi cele ale art. 47 - Dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum şi prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil şi cele ale art. 8 - Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare celor formulate în prezenta cauză, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi internaţionale, în acest sens fiind Decizia nr. 586 din 21 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 967 din 6 decembrie 2017, prin care s-a constatat că acestea sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 18. Prin această decizie, Curtea a reţinut că prevederile legale criticate sunt cuprinse în cartea I - Dispoziţii generale, titlul IV - Actele de procedură, capitolul II - Citarea şi comunicarea actelor de procedură din Codul de procedură civilă. În vederea asigurării contradictorialităţii procesului civil şi respectării dreptului de apărare al părţilor, legiuitorul a reglementat, astfel, în mod distinct, citarea părţilor, înţeleasă ca actul procedural prin care se transmite citaţia ce înştiinţează partea de existenţa unui proces, precum şi, într-un sens mai larg, comunicarea oricăror acte de procedură care trebuie aduse la cunoştinţa participanţilor la proces. În ceea ce priveşte modalitatea de comunicare, regula este cea stabilită de art. 154 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în sensul în care comunicarea citaţiilor şi a tuturor actelor de procedură se face din oficiu, prin agenţii procedurali ai instanţei sau prin oricare alt salariat al acesteia, precum şi ai altor instanţe în ale căror circumscripţii se află cel căruia i se comunică actul. În mod subsidiar comunicării prin agenţii procedurali ai instanţelor, prin urmare numai atunci când această modalitate nu este posibilă, art. 154 alin. (4) reglementează comunicarea prin poştă sau servicii de curierat rapid, potrivit art. 154 alin. (5), cu scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, în plic închis, la care se ataşează, de asemenea, ca şi în cazul citării prin agenţii procedurali ai instanţelor, dovada de înmânare/procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzute la art. 163. Textul de lege nu defineşte cazul de imposibilitate a comunicării prin agenţi procedurali, însă, având în vedere că, potrivit art. 64 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 970 din 28 decembrie 2015, agentul procedural al instanţei comunică actele procedurale persoanelor din localitatea unde se află sediul instanţei - fie instanţa emitentă a actului de comunicat, fie instanţa solicitată să efectueze comunicarea în condiţiile art. 154 alin. (1) din Codul de procedură civilă, iar numai în cazuri urgente şi când dotarea instanţelor permite, comunicarea se poate realiza şi în alte localităţi, rezultă că, în localităţile unde nu există instanţe, comunicarea se face, de regulă, prin intermediul funcţionarilor poştali. 19. Prin urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea a reţinut că premisa de la care porneşte în analiza prezentei excepţii de neconstituţionalitate este aceea că, în temeiul art. 154 alin. (1) coroborat cu art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă, comunicarea citaţiilor şi a altor acte de procedură se face, de regulă, prin agenţii procedurali ai instanţelor şi, în mod subsidiar, prin funcţionarii poştali/servicii de curierat rapid. Principala modalitate de citare şi comunicare a actelor de procedură se realizează prin înmânarea personală a actului comunicat, direct destinatarului sau unei persoane care îl reprezintă, prin agentul procedural al instanţei, [art. 154 alin. (1) din Codul de procedură civilă], prin salariatul primăriei căreia i se lasă corespondenţa de la instanţă [în condiţiile art. 163 alin. (3) lit. f) teza a doua şi art. 163 alin. (10)], prin funcţionarul poştal [art. 154 alin. (4)] sau prin executorul judecătoresc/serviciul de curierat rapid [art. 154 alin. (5)]. În acest scop, instanţa întocmeşte actul de comunicat (citaţie sau alt act de procedură), pe care îl introduce în plic închis, cu menţiunea „PENTRU JUSTIŢIE. A SE ÎNMÂNA CU PRIORITATE.“, şi căruia îi ataşează formularul-dovadă de înmânare/procesul-verbal, precum şi înştiinţarea prevăzută la art. 163. 20. În continuare, analizând prevederile art. 163 din Codul de procedură civilă - Procedura de comunicare, Curtea a reţinut că citaţia/orice act de procedură se înmânează personal destinatarului, care va semna dovada de înmânare certificată de „agentul însărcinat cu înmânarea“. Curtea a subliniat că, în acest caz, legea nu distinge în sensul că agentul însărcinat cu înmânarea este agentul procedural al instanţei, astfel încât, aşa cum s-a reţinut anterior, acesta poate fi şi funcţionarul poştal, în condiţiile art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă. În cazul în care destinatarul primeşte citaţia, dar refuză/nu poate semna dovada de înmânare, agentul întocmeşte un proces-verbal în care arată aceste împrejurări. Dacă destinatarul refuză chiar primirea citaţiei, agentul o depune în cutia poştală sau, în lipsa acesteia, va afişa pe uşa locuinţei destinatarului o înştiinţare prin care îi aduce la cunoştinţă că, după o zi, dar nu mai târziu de 7 zile de la afişarea înştiinţării, sau nu mai puţin de 3 zile, în cazuri urgente, destinatarul trebuie să se prezinte fie la sediul instanţei de judecată care a emis citaţia, dacă aceasta îşi are sediul în aceeaşi localitate cu a destinatarului, fie la sediul primăriei din localitatea în a cărei rază teritorială locuieşte sau îşi are sediul destinatarul, pentru a i se comunica citaţia. De asemenea, odată cu afişarea înştiinţării, agentul întocmeşte un proces-verbal în care consemnează refuzul de primire a citaţiei. 21. Potrivit art. 163 alin. (5) şi art. 164 alin. (4) coroborate cu art. 269 şi 270 din Codul de procedură civilă, procesul-verbal întocmit de agent referitor la împrejurările care au determinat citarea prin depunerea citaţiei în cutia poştală ori prin afişarea înştiinţării are valoare de act autentic cu privire la situaţiile verificate şi atestate nemijlocit de către acesta şi face dovada până la înscrierea în fals cu privire la cele constatate. Dacă destinatarul nu este găsit la domiciliu/reşedinţă/sediu, agentul îi înmânează citaţia/actul de procedură unei persoane majore din familie/care locuieşte împreună cu acesta/care îi primeşte corespondenţa în mod obişnuit sau administratorului/portarului, în cazul unui hotel/unei clădiri cu mai multe apartamente, întocmind un proces-verbal cu privire la această împrejurare, cu arătarea identităţii primitorului. Dacă persoanele menţionate lipsesc sau dacă, deşi prezente, refuză să primească actul, agentul va lăsa citaţia în cutia poştală sau va afişa înştiinţarea prevăzută de art. 163, cu toate consecinţele prevăzute de acest text de lege [art. 163 alin. (6)-(9) din acelaşi cod]. 22. Prin urmare, Curtea a reţinut că, în toate cazurile de refuz de primire sau de lipsă a destinatarului/altor persoane care pot primi corespondenţa, legiuitorul a reglementat posibilitatea afişării unei înştiinţări a părţii despre posibilitatea de a-şi ridica personal citaţia, sub sancţiunea operării prezumţiei relative de comunicare, dacă destinatarul nu şi-a ridicat actul de la instanţa emitentă sau de la primărie, în termenul prescris de lege. Aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, în aceste cazuri, afişarea are în vedere „o situaţie cu caracter de excepţie şi urmăreşte să prevină şi să limiteze eventualele abuzuri în exercitarea drepturilor procesuale, de natură să determine tergiversarea soluţionării cauzei, pe calea menţinerii cu rea-credinţă a unei permanente lipse de procedură“ (Decizia nr. 108 din 2 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 31 mai 2002). De asemenea, în acest caz, afişarea „contribuie la protejarea dreptului persoanei la respectarea vieţii private, de vreme ce documentul afişat nu-l mai reprezintă însăşi citaţia, ci o înştiinţare care cuprinde elemente suficiente de identificare a destinatarului, a celui care a făcut înştiinţarea, a dosarului la care se referă actul procedural, a locului de unde şi a datei până la care poate fi ridicată citaţia, precum şi menţiunea referitoare la consecinţele procedurale ale neprezentării pentru comunicare“ (Decizia nr. 795 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 20 ianuarie 2016). Ori de câte ori se afişează înştiinţarea, agentul trebuie să depună citaţia şi procesul-verbal respectiv la sediul instanţei care a emis actul ori la sediul primăriei în a cărei rază teritorială locuieşte sau îşi are sediul destinatarul, dacă în localitate nu există instanţă; în acest ultim caz, funcţionarul anume desemnat din cadrul primăriei înaintează instanţei emitente dovada de înmânare semnată de destinatar, procesul-verbal întocmit de agent sau, după caz, dacă destinatarul nu se prezintă să ridice corespondenţa, procesul-verbal întocmit cu această ocazie. 23. Aşa cum s-a reţinut anterior, în mod subsidiar comunicării prin agentul procedural al instanţei, legiuitorul a reglementat comunicarea prin poştă/curierat rapid numai în cazurile în care prima modalitate nu este posibilă. În acest sens, agentul poştal sau curierul va proceda conform art. 163 din cod, iar actul de comunicat este transmis în plic închis, purtând menţiunea specifică „PENTRU JUSTIŢIE. A SE ÎNMÂNA CU PRIORITATE.“, cu corectivul că este vorba de o transmitere prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, noţiuni detaliate în mod specific prin art. 2 pct. 18 şi 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2013 privind serviciile poştale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 15 martie 2013. Aşadar, contrar susţinerilor autorilor excepţiei, Curtea reţine că, în acest caz, comunicarea actului de procedură prin poştă se face tot în condiţiile unui plic închis, ce poartă menţiunea specifică, trimiterea beneficiind de garanţii suplimentare de siguranţă şi confidenţialitate, specifice reglementărilor legale în materia serviciilor poştale. 24. Curtea a reţinut că nereglementarea expresă a posibilităţii funcţionarului poştal de a lăsa corespondenţa la sediul primăriei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/reşedinţa/sediul destinatarul, în situaţia în care acesta refuză să primească corespondenţa şi nu are cutie poştală, nu poate fi interpretată în sensul că funcţionarul poştal nu poate îndeplini această atribuţie procedurală. În virtutea principiului de drept potrivit căruia norma juridică trebuie interpretată în sensul în care produce efecte juridice, aceste prevederi legale nu trebuie privite în mod singular, ci trebuie coroborate cu întreaga reglementare a procedurii de comunicare, cuprinsă în art. 163 şi art. 164, astfel încât, în temeiul competenţei reglementate în mod expres prin art. 154 alin. (4), funcţionarul poştal este îndreptăţit să îndeplinească în mod corelativ atribuţiile agentului procedural, atunci când comunicarea se face prin poştă. 25. Cât priveşte critica referitoare la prevederile art. 165 pct. 1 din Codul de procedură civilă, sintagma „indiferent dacă partea a primit sau nu citaţia ori alt act de procedură personal“, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se poate deduce că autorii acesteia sunt nemulţumiţi de faptul că legea prezumă îndeplinirea procedurii de citare, indiferent de faptul primirii personale de către parte a actelor comunicate. În legătură cu aceste susţineri, Curtea a reţinut că, în contextul realităţii sociale care vizează faptul că, de regulă, destinatarul nu se află la domiciliu/reşedinţă în timpul programului de lucru al agentului procedural/funcţionarului poştal, având propriul său program de lucru, obligatoriu, la rândul său, este rezonabilă prezumţia instituită de legiuitor, în vederea evitării perpetuării unei neregularităţi procedurale în materia citării şi a comunicării actelor de procedură. Mai mult, din întreaga reglementare a procedurii aplicabile în cazul în care destinatarul nu poate primi personal corespondenţa, respectiv lipsesc şi persoanele majore din familie/care convieţuiesc cu destinatarul/care îi primesc în mod obişnuit corespondenţa, reiese preocuparea legiuitorului de a asigura protejarea dreptului persoanei la respectarea vieţii private, prin asigurarea confidenţialităţii actelor comunicate, având în vedere că nu se procedează la afişarea a însuşi actului procedural de comunicat, ci a unei înştiinţări, care indică destinatarului că trebuie să se prezinte, personal, la sediul instanţei sau al primăriei din raza de domiciliu/reşedinţă, după caz, pentru comunicare. 26. Faţă de toate aceste considerente, Curtea a reţinut că realizarea comunicării actelor de procedură, în mod subsidiar, şi prin intermediul serviciilor poştale sau de curierat rapid dă eficienţă necesităţii de a cunoaşte existenţa procesului, a actelor procedurale şi a poziţiei procesuale a celorlalte părţi. Astfel, această modalitate de comunicare nu este de natură să aducă atingere drepturilor fundamentale invocate de autorul excepţiei, ci, dimpotrivă, contribuie la realizarea eficientă a principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare, garanţii ale dreptului la un proces echitabil, în deplină concordanţă cu art. 21 alin. (3) şi art. 24 din Constituţie, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare. 27. În fine, Curtea a reţinut că Legea nr. 677/2001 este o transpunere în planul legislaţiei naţionale a Directivei 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 281 din 23 noiembrie 1995, şi are drept scop garantarea şi protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor fizice, în special a dreptului la viaţa intimă, familială şi privată, cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal efectuate prin mijloace automate sau prin alte mijloace şi care fac parte/vor fi incluse într-un sistem de evidenţă. În sensul legii, „operatorul de date cu caracter personal“ este orice persoană fizică sau juridică, de drept privat ori de drept public, inclusiv autorităţile publice, care stabileşte scopul şi mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal sau care este desemnată ca operator în temeiul unui act normativ. 28. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Iolanda Istrate şi Ionel Cherciu în Dosarul nr. 8.515/2/2016/a1 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că sintagma „la care se ataşează dovada de primire/procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzute la art. 163“ cuprinsă în art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă, precum şi prevederile art. 163 alin. (3) teza întâi şi alin. (6) coroborate cu sintagma „indiferent dacă partea a primit sau nu citaţia ori alt act de procedură personal“ cuprinsă în art. 165 pct. 1 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 mai 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
