Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Irina Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Municipiul Curtea de Argeş, prin primar, şi Consiliul Local al Municipiului Curtea de Argeş în Dosarul nr. 3.647/109/2018 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.162D/2019. 2. La apelul nominal, răspunde partea Consiliul Local al Municipiului Curtea de Argeş, prin consilier juridic, cu delegaţie depusă la dosar, precum şi partea Daniel Petrescu, personal. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Local al Municipiului Curtea de Argeş, care solicită admiterea excepţiei. În acest sens, arată că prin instituirea unei obligaţii în sarcina consiliului local al unităţii administrativ-teritoriale, de a concesiona pajiştile aflate în domeniul public al comunelor, al oraşelor, respectiv al municipiilor, se înlătură posibilitatea proprietarului de a dispune liber de aceste bunuri ce aparţin domeniului public, se încalcă principiul autonomiei locale şi se golesc de conţinut dispoziţiile art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001. 4. Partea Daniel Petrescu solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând aspecte de fapt, aplicabile fondului cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti. Depune concluzii scrise. 5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat face referire la hotărâri ale consiliilor locale, nefiind încălcate dispoziţiile constituţionale invocate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 6. Prin Încheierea din 18 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.647/109/2018, Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991. Excepţia a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe de obligare a unităţii administrativ-teritoriale la iniţierea hotărârii de consiliu local privind aprobarea concesionării, pe o durată cuprinsă între 7 şi 9 ani, în condiţiile legii, a unor pajişti situate pe raza municipiului Curtea de Argeş. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că interpretarea dispoziţiilor legale criticate în sensul impunerii unor obligaţii pentru unităţile administrativ-teritoriale de a încheia contracte de concesiune pentru suprafeţele de pajişti disponibile, respectiv de a iniţia procedura de concesionare/închiriere până la 1 martie a fiecărui an, în baza hotărârii consiliului local, încalcă dispoziţiile constituţionale invocate. 8. Se mai arată că, în acest mod, se înlătură posibilitatea autorităţilor publice locale de a dispune în mod liber de bunurile aflate în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale, în sensul de a opta sau nu pentru concesionarea sau închirierea acestora, încălcându-se dreptul unităţilor administrativ-teritoriale de exercitare a prerogativei dispoziţiei, ca atribut ce ţine de esenţa dreptului de proprietate, fiind golite de conţinut dispoziţiile cuprinse în art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001. 9. Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispoziţiile legale criticate limitează autonomia locală, impunând declanşarea procedurilor pentru concesionarea/închirierea pajiştilor aflate în domeniul public/privat. O asemenea măsură urmăreşte punerea în valoare a pajiştilor aflate în domeniul public al comunelor, al oraşelor, respectiv al municipiilor, şi folosirea eficientă a acestora, fără a fi afectat dreptul de proprietate publică. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 9 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 13 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora: "(1) Pentru punerea în valoare a pajiştilor aflate în domeniul public al comunelor, oraşelor, respectiv al municipiilor şi pentru folosirea eficientă a acestora, unităţile administrativ-teritoriale, prin primari, în conformitate cu hotărârile consiliilor locale, în baza cererilor crescătorilor de animale, persoane fizice sau juridice având animalele înscrise în RNE, încheie contracte de concesiune/închiriere, în condiţiile legii, pentru suprafeţele de pajişti disponibile, proporţional cu efectivele de animale deţinute în exploataţie, pe o perioadă cuprinsă între 7 şi 10 ani.(2) Pentru punerea în valoare a pajiştilor aflate în domeniul privat al comunelor, oraşelor, respectiv al municipiilor şi pentru folosirea eficientă a acestora, unităţile administrativ-teritoriale, prin primari, în conformitate cu hotărârile consiliilor locale, în baza cererilor crescătorilor de animale, persoane fizice sau juridice având animalele înscrise în Registrul naţional al exploataţiilor, membri ai colectivităţii locale sau care au sediul social pe teritoriul localităţii respective, încheie contracte de închiriere prin atribuire directă, în condiţiile prevederilor Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pentru suprafeţele de pajişti disponibile, proporţional cu efectivele de animale deţinute în exploataţie, pe o perioadă cuprinsă între 7 şi 10 ani. Suprafeţele de pajişti rămase nealocate se atribuie în condiţiile prevederilor alin. (1) crescătorilor de animale persoane fizice sau juridice având animalele înscrise în Registrul naţional al exploataţiilor. (2^1) Asociaţiile crescătorilor locali, persoanele juridice cu sediul social pe teritoriul localităţii respective cu care se încheie contracte de închiriere prin atribuire directă trebuie să fie legal constituite cu cel puţin un an înainte de data depunerii cererii pentru atribuirea directă a contractului. (2^2) Asociaţiile crescătorilor locali, persoanele juridice cu sediul social pe teritoriul localităţii respective care solicită încheierea de contracte de închiriere pentru pajiştile aflate în domeniul privat al comunelor, oraşelor, respectiv al municipiilor depun un tabel cu membrii asociaţiei, crescătorii locali de animale având un număr de animalele înscrise în Registrul naţional al exploataţiilor care asigură încărcătura minimă, conform prevederilor art. 10 alin. (1).(3) Consiliile locale ale comunelor, oraşelor, respectiv ale municipiilor vor dispune cu privire la iniţierea procedurii de concesionare/închiriere până la data de 1 martie a fiecărui an, în baza hotărârii consiliului local al comunei, oraşului, respectiv al municipiului.“" 14. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 120 alin. (1) referitor la principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice, art. 121 alin. (1) privind autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală, precum şi art. 136 alin. (2) referitor la proprietatea publică. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013 a abrogat Legea nr. 214/2011 pentru organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 noiembrie 2011, fiind adoptată, aşa cum reiese din expunerea de motive a actului normativ, între altele, ţinând cont de importanţa creşterii animalelor şi de facilitarea accesului acestora la suprafeţele de pajişti disponibile, aflate atât în domeniul public, cât şi în domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale, începând cu luna mai 2013, în condiţiile în care pentru majoritatea crescătorilor de animale singura sursă de asigurare a hranei pe perioada verii este masa verde obţinută de pe pajişti. 16. Până la intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013, Legea nr. 214/2011 reglementa posibilitatea schimbării categoriei de folosinţă a pajiştilor, cu cele două excepţii prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. a) şi c) din acest din urmă act normativ. După aderarea României la Uniunea Europeană, prin regulamente ale Consiliului Uniunii Europene, a fost impusă obligaţia statului român de a menţine ca păşune permanentă terenul utilizat în acest scop la data de 1 ianuarie 2007. În acest sens, prin pct. (7) al preambulului Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului, s-a reţinut că „Regulamentul (CE) nr. 1.782/2003 a recunoscut efectul pozitiv asupra mediului al păşunilor permanente. Ar trebui menţinute măsurile stipulate în respectivul regulament care urmăresc să încurajeze menţinerea păşunilor permanente existente, pentru a oferi garanţii împotriva transformării masive a acestora în terenuri arabile.“ Prin urmare, art. 6 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 prevede obligaţia ca România şi Bulgaria să se asigure că terenurile utilizate ca păşuni permanente la 1 ianuarie 2007 sunt în continuare utilizate în acelaşi scop. (a se vedea, în sensul celor de mai sus, Decizia Curţii Constituţionale nr. 13 din 15 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 13 martie 2015, paragrafele 17-20). 17. Prevederile legale criticate în prezenta cauză dispun în legătură cu obligaţia unităţilor administrativ-teritoriale, prin primari, de a încheia contracte de concesiune/închiriere, pentru pajiştile aflate în domeniul public sau privat al acestora, către crescătorii de animale, persoane fizice sau juridice, consiliile locale având obligaţia de a iniţia procedura de concesionare/închiriere până la data de 1 martie a fiecărui an. În acest mod, Curtea reţine că prevederile legale criticate instituie o limitare a atributului dispoziţiei al dreptului de proprietate publică sau privată al unităţilor administrativ-teritoriale asupra pajiştilor aflate în domeniul public sau privat al acestora. 18. În acord cu jurisprudenţa sa (cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 814 din 24 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 950 din 22 decembrie 2015, paragraful 33, şi Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013), Curtea urmează să analizeze, prin prisma unui test de proporţionalitate, dacă ingerinţa în dreptul de proprietate publică sau privată este justificată, dacă obiectivul urmărit califică scopul reglementării ca fiind unul legitim şi dacă aceasta este rezonabilă în raport cu obiectivul urmărit şi nu tinde la transformarea acestui drept în unul iluzoriu/teoretic. Conform principiului proporţionalităţii, astfel cum a reţinut Curtea prin Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015, paragraful 28, orice măsură luată trebuie să fie adecvată - capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului, necesară - indispensabilă pentru îndeplinirea scopului şi proporţională - justul echilibru între interesele concurente pentru a fi corespunzătoare scopului urmărit. 19. Aplicând aceste considerente de principiu la prezenta cauză, Curtea reţine că scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013 vizează, între altele, reglementarea organizării, administrării şi exploatării pajiştilor permanente, în acord cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009, precum şi crearea de ferme viabile din punct de vedere economic şi sprijinirea fermierilor în elaborarea unui plan de afaceri şi program de dezvoltare pe termen scurt şi mediu, adaptat la cerinţele pieţei. Integrat acestui scop, Curtea reţine că, în mod punctual, dispoziţiile criticate sunt menite să asigure accesul crescătorilor de animale la resursele locale de hrană, având în vedere şi faptul că, pentru majoritatea dintre aceştia, singura sursă de asigurare a hranei pentru animale pe perioada verii este masa verde obţinută de pe pajişti. Astfel, aceste obiective, subsumate finalităţii urmărite, califică scopul ca fiind unul legitim (a se vedea, în acelaşi sens, şi Decizia nr. 13 din 15 ianuarie 2015, anterior citată, paragraful 29). 20. Totodată, Curtea reţine că măsura criticată este aptă în mod obiectiv să susţină îndeplinirea scopului legitim urmărit, neputând fi reţinută o distonanţă între natura mijloacelor folosite şi scopul acestora. 21. În acord cu scopul legitim urmărit, instituirea obligaţiei de a încheia cu crescătorii de animale contracte de concesiune/ închiriere a pajiştilor, în condiţiile în care nu lipseşte unitatea administrativ-teritorială de o indemnizaţie corespunzătoare, relevă o ingerinţă minimă asupra dreptului de proprietate al acestora şi asigură în acelaşi timp sustenabilitatea sectorului zootehnic, în vederea punerii în valoare a acestor terenuri, prin asigurarea hranei animalelor. În acest mod, măsura legislativă criticată este necesară pentru îndeplinirea scopului legitim anterior menţionat. 22. Totodată, actul normativ criticat respectă justul echilibru între măsurile care au determinat limitarea dreptului de dispoziţie, ca atribut al dreptului de proprietate, pe de o parte, şi scopul legitim urmărit, pe de altă parte, întrucât între interesele concurente ale colectivităţii şi individului există un raport rezonabil de proporţionalitate, textul criticat asigurând atât protejarea intereselor colectivităţii referitoare la punerea în valoare a pajiştilor, conform destinaţiei acestora, respectiv creşterea animalelor şi facilitarea accesului acestora la suprafeţele de pajişti disponibile, aflate în domeniul public şi în domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale, cât şi posibilitatea titularului dreptului de proprietate de a folosi pajiştile în conformitate cu natura şi tipologia acestora, şi de a beneficia de o prestaţie bănească, stabilită conform legii. 23. Pentru aceleaşi considerente nu poate fi reţinută nici încălcarea dispoziţiilor art. 120 alin. (1) referitor la principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice şi ale art. 121 alin. (1) privind autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală. Asupra semnificaţiei principiului constituţional al autonomiei locale, Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia nr. 136 din 3 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 16 octombrie 2001, ale cărei considerente de principiu sunt valabile şi în prezenta cauză, că acesta se referă la principiul autonomiei locale în cadrul organizării administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale, iar nu la existenţa unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu. 24. Prin urmare, şi în prezenta cauză, Curtea reţine că exercitarea autonomiei locale trebuie să se circumscrie principiului constituţional al respectării legilor, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 3 cuprins în Carta europeană a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985 şi ratificată de România prin Legea nr. 199/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 26 noiembrie 1997, potrivit cărora „Prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă ale autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu şi în interesul populaţiei locale, o parte importantă a treburilor publice.“ 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Municipiul Curtea de Argeş, prin primar, şi Consiliul Local al Municipiului Curtea de Argeş, în Dosarul nr. 3.647/109/2018 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 9 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 iunie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
