Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia-Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Ioana Codruţa Dărângă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20^1 alin. (1), (2) şi (2^1) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare. Excepţia a fost ridicată de Adrian Ionuţ Rădescu în Dosarul nr. 408/2/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.718D/2020. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, doamna avocat Timeea Ciudin, cu împuternicire avocaţială ataşată la dosar. Lipseşte partea Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Reprezentanta autorului excepţiei învederează că pe rolul Curţii Constituţionale mai există un dosar cu un obiect identic, respectiv Dosarul nr. 991D/2021, şi solicită conexarea acestuia cu Dosarul nr. 1.718D/2020. 4. Având cuvântul acestei chestiuni prealabile, reprezentanta Ministerului Public se opune cererii de conexare, întrucât cele două dosare se află în etape procesuale diferite. 5. Curtea, deliberând, respinge cererea de conexare, având în vedere că Dosarul nr. 991D/2021 se află într-o etapă procesuală diferită faţă de Dosarul nr. 1.718D/2020. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia. Arată că dispoziţiile de lege criticate sunt lipsite de claritate şi previzibilitate, fiind contrare art. 1 alin. (5) din Constituţie. În acest sens sunt invocate deciziile Curţii Constituţionale nr. 61 din 18 ianuarie 2007 şi nr. 430 din 24 octombrie 2013, care realizează o aplicare corectă a prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. Prin dispoziţiile de lege criticate s-a creat o inechitate între persoane care nu se află în situaţii diferite. În esenţă, persoanele exceptate de la acordarea compensaţiei sunt cele care aveau în proprietate o locuinţă anterior intrării în vigoare a normelor criticate, care aveau un contract de credit şi care plăteau rate. Acestea, la momentul la care a intrat în vigoare Legea nr. 288/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, au solicitat acordarea compensaţiei. Răspunsul autorităţilor administrative a fost că dispoziţiile de lege criticate se aplică doar persoanelor care încheie contracte de cumpărare a unei locuinţe ulterior intrării în vigoare a legii. Momentul temporal nu poate face o departajare între persoane aflate în situaţii similare. Se încalcă art. 4 alin. (2) şi art. 16 din Constituţie, întrucât se realizează o discriminare. De asemenea, se încalcă şi art. 44 din Constituţie privind respectarea proprietăţii. 7. Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că textele de lege criticate sunt clare şi nu pot fi aplicate retroactiv, aşa cum impun prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2). De asemenea, textele de lege criticate nu creează situaţii discriminatorii, întrucât categoriile de persoane comparate se află în situaţii diferite. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 8. Prin Încheierea din 24 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 408/2/2020, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20^1 alin. (1), (2) şi (2^1) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare. Excepţia a fost ridicată de Adrian Ionuţ Rădescu într-o cauză având ca obiect un litigiu privind funcţionari publici. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că a încheiat în anul 2013 un contract de vânzare-cumpărare a unui imobil cu credit. La data de 9 decembrie 2018 a intrat în vigoare Legea nr. 288/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care a modificat Legea nr. 80/1995, introducând art. 20^1 alin. (2^1) ce instituie posibilitatea utilizării compensaţiei lunare pentru chirie, de care puteau beneficia cadrele militare în activitate, pentru achitarea ratei/fracţiunii de rată aferente unui credit ipotecar/imobiliar. Aceste dispoziţii se raportează la alin. (1) şi (2) din acelaşi articol de lege, care prevăd condiţia ca beneficiarul să nu deţină o locuinţă proprietate personală în garnizoana în care îşi desfăşoară activitatea. Or, atunci când a solicitat acordarea compensaţiei potrivit art. 20^1 alin. (2^1) din Legea nr. 80/1995, autorului excepţiei i s-a respins cererea, întrucât s-a apreciat că deţine deja o locuinţă proprietate personală, nefiind astfel întrunite condiţiile cerute de alin. (1) şi (2) din acelaşi articol de lege. 10. Autorul excepţiei apreciază că dispoziţiile de lege criticate contravin art. 1 alin. (5) din Constituţie care stabilesc faptul că, în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie. Astfel, prin acordarea compensaţiei lunare pentru plata chiriei doar cadrelor militare care „contractează un credit imobiliar/ipotecar destinat achiziţionării unei locuinţe“ se încalcă prevederile constituţionale ale art. 4 alin. (2) referitoare la egalitatea cetăţenilor, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi ale art. 44 alin. (1) şi (2) privind protecţia dreptului de proprietate privată. 11. În susţinerea acestor critici, autorul excepţiei arată că dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate sunt lipsite de precizie, previzibilitate şi claritate şi că odată cu intrarea în vigoare a acestora s-a creat următoarea inechitate: cadrele militare care au contractat un credit ipotecar/imobiliar ulterior adoptării Legii nr. 288/2018 au posibilitatea de a beneficia de plata compensaţiei, în vederea achitării ratelor aferente creditului imobiliar, iar cadrele militare care au contractat acelaşi tip de credit anterior adoptării Legii nr. 288/2018 nu au această posibilitate. Astfel, raportându-se la un criteriu aleatoriu, respectiv momentul adoptării unei legi, aplicarea dispoziţiilor art. 20^1 alin. (2^1) teza întâi din Legea nr. 80/1995 are consecinţe diferite pentru subiecte de drept care se află, cu excepţia momentului la care au încheiat un contract de credit, în aceeaşi situaţie. 12. Autorul excepţiei consideră că lipsesc orice logică şi predictibilitate ale normelor de lege criticate şi că sunt încălcate normele de tehnică legislativă. Invocă în acest sens Decizia nr. 61 din 18 ianuarie 2007 şi Decizia nr. 430 din 24 octombrie 2013. 13. De asemenea, autorul excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt discriminatorii. Susţine că diferenţa de timp ce delimitează beneficiile de care se pot bucura unele cadre militare faţă de celelalte este atât de infimă încât în practică se pot întâlni situaţii, neechivoc discriminatorii, în care cei care au dobândit imobilul în proprietate înainte de intrarea în vigoare a legii să fi depus documentaţia pentru obţinerea creditului în aceeaşi zi cu alte persoane care au dobândit în proprietate imobilul după intrarea în vigoare a Legii nr. 288/2018. 14. Pe de altă parte, discriminarea este evidenţiată inclusiv raportat la aspectul economic al situaţiei. Astfel, un cadru militar care a contractat un credit imobiliar/ipotecar înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 288/2018 nu a mai obţinut compensaţia aferentă pentru chirie, pentru că, în mod cert, nu mai îndeplinea condiţiile de acordare a acesteia (ca urmare a faptului că deţine în proprietate un imobil cu destinaţia de locuinţă). Prin urmare, pentru o anumită perioadă de timp, statul nu a mai avut obligaţia de a suporta plata compensaţiei pentru chirie a respectivului cadru militar, însă, în cazul celor care au beneficiat de compensaţie pentru plata chiriei până la intrarea în vigoare a Legii nr. 288/2018, statul a plătit sume considerabile pentru aceştia anterior acestui moment, urmând să plătească aceste sume în continuare. 15. În fine, autorul excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate încalcă dreptul de proprietate, întrucât cadrele militare care şi-au achiziţionat un imobil prin obţinerea unui credit ipotecar/imobiliar anterior intrării în vigoare a Legii nr. 288/2018 pot ajunge, ca urmare a faptului că nu pot beneficia de compensaţia aferentă pentru plata ratelor, în imposibilitatea de a plăti ratele aferente contractului de credit, consecinţa fiind pierderea dreptului de proprietate asupra imobilului. 16. Totodată, chiar dacă persoana în cauză nu ajunge în imposibilitate de plată, dreptul de proprietate îi este afectat în substanţa lui. Astfel, un cadru militar care a achiziţionat un imobil prin intermediul unui credit ipotecar/imobiliar anterior intrării în vigoare a Legii nr. 288/2018 va fi ţinut să plătească ratele aferente creditului din surse proprii, pe când, pentru un imobil asemănător, sumele de bani vor fi avansate integral sau aproape integral de către stat, în cazul unui cadru militar care îl achiziţionează anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor neconstituţionale. 17. Aşadar, pentru achiziţionarea unui imobil la acelaşi preţ, o persoană poate ajunge să plătească o sumă cu mult mai mare, dobândirea aceluiaşi imobil fiind mult mai oneroasă, fără nicio justificare obiectivă. Astfel, este descurajată dobândirea proprietăţii private asupra unui imobil cu destinaţia de locuinţă şi încurajată practica închirierii unui imobil. 18. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. 19. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 20. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 21. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 20^1 alin. (1), (2) şi (2^1) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 155 din 20 iulie 1995, cu modificările şi completările ulterioare. Dispoziţiile criticate au următoarea redactare: - Art. 20^1 alin. (1), (2) şi (2^1): "(1) Cadrele militare în activitate numite în prima funcţie/mutate în interesul serviciului, detaşate şi/sau împuternicite într-o altă garnizoană decât cea în care îşi au domiciliul şi care nu deţin locuinţă proprietate personală în acea garnizoană, nici ei şi nici soţiile sau soţii acestora, în situaţia în care nu li se poate asigura spaţiu de locuit corespunzător, au dreptul la o compensaţie lunară pentru chirie de până la 50% din solda lunară.(2) Cadrele militare în activitate numite în prima funcţie, mutate în interesul serviciului, detaşate şi/sau împuternicite într-o garnizoană în care îşi au domiciliul, dar care nu deţin locuinţă proprietate personală, nici ei şi nici soţiile sau soţii acestora, în situaţia în care nu li se poate asigura spaţiu de locuit corespunzător, pot beneficia, în cazuri justificate, pe baza rezultatelor anchetei sociale efectuate de o comisie constituită prin ordin al ministrului apărării naţionale, de compensaţia lunară pentru chirie, prevăzută la alin. 1, la propunerea comandanţilor sau a şefilor cadrelor militare respective.(2^1) Cadrele militare care îndeplinesc condiţiile de acordare a compensaţiei lunare pentru chirie potrivit alin. 1 şi 2 şi care contractează un credit ipotecar/imobiliar destinat achiziţionării unei locuinţe sau încheie un contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate a unei locuinţe beneficiază de compensaţia lunară pentru chirie, pe o perioadă ce nu poate depăşi durata de derulare a creditului sau contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate, respectiv pentru plata ratei sau a unei fracţiuni din rata aferentă creditului sau contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate. În această situaţie, compensaţia lunară pentru chirie se acordă în cuantumul prevăzut la alin. 1, dar nu poate depăşi rata lunară plătită pentru creditul ipotecar/imobiliar sau pentru contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate." 23. Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin următoarelor prevederi din Constituţie: art. 1 alin. (5) privind obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legii, art. 4 alin. (2) privind egalitatea între cetăţeni, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate. 24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în redactarea iniţială a art. 20 din Legea nr. 80/1995, legiuitorul a prevăzut dreptul la o compensaţie lunară pentru chirie ce se acorda acelor cadre militare în activitate, mutate în interesul serviciului într-o altă garnizoană decât cea în care îşi aveau domiciliul, în situaţia în care nu li se putea asigura spaţiul de locuit corespunzător. Ulterior, reglementarea acestui drept a fost prevăzută şi dezvoltată în cuprinsul art. 20^1 din Legea nr. 80/1995, articol introdus prin art. I pct. 1 din Legea nr. 516/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 861 din 4 decembrie 2003. 25. Prin Legea nr. 288/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.036 din 6 decembrie 2018, dispoziţiile art. 20^1 din Legea nr. 80/1995 au fost completate cu trei noi alineate, introducându-se astfel alin. (2^1) care a prevăzut posibilitatea acordării compensaţiei lunare pentru chirie şi în situaţia în care cadrele militare care îndeplinesc condiţiile de acordare a compensaţiei lunare pentru chirie potrivit alin. (1) şi (2), respectiv nu deţin o locuinţă proprietate personală în garnizoana în care îşi desfăşoară activitatea, nici ei şi nici soţiile sau soţii acestora, contractează un credit ipotecar/imobiliar destinat achiziţionării unei locuinţe. Ulterior, ca urmare a modificărilor aduse prin art. I pct. 17 din Legea nr. 101/2019 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 13 mai 2019, acelaşi drept a fost acordat şi în situaţia încheierii unui contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate a unei locuinţe. 26. Pentru a organiza punerea în executare a reglementărilor legale antereferite, a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 1.867/2005 privind stabilirea cuantumului şi condiţiilor de acordare a compensaţiei lunare pentru chirie cadrelor militare în activitate din Ministerul Apărării Naţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 24 ianuarie 2006. 27. Autorul excepţiei apreciază că aceste dispoziţii de lege sunt lipsite de claritate, au un caracter discriminatoriu şi încalcă dreptul de proprietate. 28. Examinând dispoziţiile art. 20^1 alin. (1), (2) şi (2^1) din Legea nr. 80/1995 prin prisma criticilor vizând lipsa de claritate şi previzibilitate a legii, raportate la art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a statuat că pentru a fi respectată de destinatarii săi legea trebuie să îndeplinească anumite cerinţe de precizie, claritate şi previzibilitate, astfel încât aceştia să îşi poată adapta în mod corespunzător conduita. În acest sens, Curtea a reţinut că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii (a se vedea în acest sens Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, şi Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012). 29. Cât priveşte dispoziţiile de lege criticate, Curtea reţine că art. 20 alin. (2^1) din Legea nr. 80/1995 stabileşte o condiţie clară şi explicită pentru acordarea compensaţiei lunare pentru chirie persoanelor care contractează un credit ipotecar/imobiliar destinat achiziţionării unei locuinţe sau încheie un contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate a unei locuinţe, respectiv acestea trebuie să îndeplinească cerinţele legale prevăzute de alin. (1) şi (2) din acelaşi articol de lege, în mod concret să nu deţină o locuinţă proprietate personală, nici ei şi nici soţiile sau soţii acestora, în garnizoana în care îşi desfăşoară activitatea. Textul de lege este clar şi lipsit de echivoc în această privinţă. 30. De altfel, relevantă în această privinţă este şi Decizia nr. 12 din 19 iunie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 13 iulie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin care instanţa supremă, având a lămuri înţelesul dispoziţiilor art. 31 alin. (1^2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, introduse prin art. I din Legea nr. 288/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, dispoziţii similare celor ale art. 20 alin. (2^1) din Legea nr. 80/1995, în ceea ce priveşte acordarea compensaţiei lunare pentru chirie poliţiştilor, a decis că „În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 31 alin. (1^2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, introduse prin art. I din Legea nr. 288/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, dreptul la compensaţia lunară pentru chirie, pentru plata ratelor de credit, nu poate fi recunoscut poliţiştilor care au încheiat contracte de credit ipotecar/imobiliar anterior intrării în vigoare a Legii nr. 288/2018“. În paragrafele 93-95 din decizia mai sus amintită, instanţa supremă a arătat următoarele: „Prin art. II din Legea nr. 288/2018 a fost completat şi art. 20^1 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, introducându-se alin. (2^1)-(2^3), prin care s-a stipulat în mod similar acelaşi drept şi în favoarea cadrelor militare. Astfel, militarii care îndeplinesc condiţiile de acordare a compensaţiei lunare pentru chirie potrivit alin. (1) şi (2) ale textului de lege şi care contractează un credit ipotecar/imobiliar destinat achiziţionării unei locuinţe beneficiază de compensaţia lunară pentru chirie, pe o perioadă ce nu poate depăşi durata de derulare a creditului respectiv, pentru plata ratei sau a unei fracţiuni din rata aferentă creditului. În procesul legislativ, cu privire la cadrele militare, au fost formulate amendamente care vizau includerea la beneficiul normei şi a militarilor care aveau deja în derulare un contract de credit ipotecar/imobiliar, însă aceste amendamente au fost respinse (a se vedea nr. crt. 3 la anexa nr. 2 a Raportului comun nr. XXX/104/2018 şi XXV/32/2018 din 20.09.2018 al Comisiei de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi al Comisiei pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului din cadrul Senatului). Deci, din lucrările parlamentare rezultă explicit voinţa legiuitorului în sensul neextinderii sferei beneficiarilor - cadre militare la persoanele care aveau contracte de credit în derulare la data intrării în vigoare a legii de modificare, singurul element de noutate constând în recunoaşterea posibilităţii folosirii compensaţiei prevăzute de lege şi pentru plata ratelor unui credit imobiliar/ipotecar.“ 31. Prin urmare, Curtea Constituţională apreciază că, în prezenta cauză, criticile de neconstituţionalitate ce vizează lipsa de precizie, previzibilitate şi claritate a textelor de lege supuse controlului de constituţionalitate sunt neîntemeiate. 32. În continuare, analizând susţinerile ce privesc încălcarea prevederilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi şi interzicerea discriminării, Curtea reţine că, aşa cum a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa, principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite (Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Curtea a arătat şi că situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional (Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003, Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014). 33. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, că reprezintă o încălcare a acestor prevederi orice diferenţă de tratament săvârşită de stat între indivizi aflaţi în situaţii analoage, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă (de exemplu, Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunţată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, şi Hotărârea din 29 aprilie 2008, pronunţată în Cauza Burden împotriva Regatului Unit). 34. Totodată, prin Hotărârea din 6 aprilie 2000, pronunţată în Cauza Thlimmenos împotriva Greciei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenţie, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situaţii analoage, fără a exista justificări obiective şi rezonabile (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 28 octombrie 1987, pronunţată în Cauza Inze împotriva Austriei), ci şi atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără a exista justificări obiective şi rezonabile, persoane aflate în situaţii diferite. 35. Având în vedere aceste repere jurisprudenţiale, Curtea urmează să analizeze dacă situaţia categoriilor de persoane comparate de autorul excepţiei, respectiv cele care au contractat un credit ipotecar/imobiliar destinat achiziţionării unei locuinţe sau care au încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate a unei locuinţe anterior completării Legii nr. 80/1995 cu art. 20 alin. (2^1) prin Legea nr. 288/2018 şi cele care au încheiat astfel de contracte ulterior acestei date există similaritate din punctul de vedere al scopului legii. 36. Astfel, Curtea observă că atât persoanele care au încheiat contracte de achiziţionare a unui imobil anterior intrării în vigoare a art. 20 alin. (2^1) din Legea nr. 80/1995, cât şi cele care au încheiat aceste contracte ulterior au calitatea de cadre militare şi s-au aflat, iniţial, în aceeaşi situaţie, aceea de a nu avea nici ele, nici soţiile/soţii lor o locuinţă proprietate personală în localitatea în care se află garnizoana unde sunt repartizaţi. Ambele categorii de persoane plătesc rate pentru imobilul achiziţionat şi, în ambele cazuri, plata ratelor are loc după intrarea în vigoare a art. 20 alin. (2^1) din Legea nr. 80/1995. 37. Cu toate acestea, Curtea observă că din punctul de vedere al regimului juridic aplicabil potrivit principiului tempus regit actum, respectiv al momentului la care a fost încheiat contractul de credit imobiliar ori de achiziţionare a unei locuinţe cu plata în rate, cele două categorii de persoane se află în situaţii diferite. 38. Curtea aminteşte că, în jurisprudenţa sa, a statuat că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea discriminare între diverse persoane, în funcţie de actul normativ incident fiecăreia: faptul că, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective (Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996). 39. Împrejurarea că plata ratelor are loc după intrarea în vigoare a art. 20 alin. (2^1) din Legea nr. 80/1995, atât în cazul persoanelor care au încheiat contractul de credit imobiliar ori de achiziţionare a unei locuinţe cu plata în rate anterior intrării în vigoare a acestui articol de lege, cât şi al celor care au încheiat astfel de contracte ulterior, nu justifică, din perspectiva scopului urmărit de legiuitor, instituirea unui regim juridic egal. 40. Astfel, analizând expunerea de motive la Legea nr. 288/2018, Curtea constată că legiuitorul a instituit reglementarea criticată având în vedere realităţi economice şi sociale prezente la data adoptării actului normativ şi obiective viitoare. În acest sens s-a arătat că angajatorii nu mai construiesc locuinţe de serviciu care să poată fi vândute chiriaşilor, iar statul este nevoit să plătească sume importante cu titlu de compensaţie de chirie, fără o finalitate concretă, respectiv achiziţionarea în final a unei locuinţe. Altfel spus, intenţia legiuitorului este cea de a încuraja pe viitor achiziţionarea imobilelor de către cadrele militare, ceea ce conduce atât la o finalitate concretă pentru cadrele militare, cât şi la încetarea acordării compensaţiei la sfârşitul perioadei de plată a ratelor. 41. De asemenea, legiuitorul a arătat şi că, din considerente financiare, care urmăreau păstrarea dreptului la compensaţie pentru chirie, cadrele militare care formau un cuplu nu oficiau căsătoria. 42. Prin urmare, având în vedere situaţia diferită în care se află autorul excepţiei, atât din perspectiva aplicării principiului tempus regit actum, cât şi a obiectivului urmărit de legiuitor, Curtea apreciază că nu pot fi reţinute criticile referitoare la încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi. 43. În continuare, analizând critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea prevederilor constituţionale privind dreptul de proprietate privată, Curtea reţine că dispoziţiile art. 44 din Constituţie ocrotesc un drept concret aflat în patrimoniul persoanei ori cel puţin o speranţă legitimă de a obţine un drept patrimonial. În acest sens sunt cele reţinute în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia dispoziţiile privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii se aplică numai titularilor dreptului de proprietate (a se vedea Decizia nr. 23 din 8 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 27 ianuarie 2009). Prin Decizia nr. 816 din 21 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, Curtea Constituţională, invocând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului prin Decizia din 26 septembrie 2000, pronunţată în Cauza King şi alţii împotriva Regatului Unit, a reţinut că noţiunile de „bun“ şi "proprietate" nu pot fi aplicate unor câştiguri viitoare, decât în momentul la care sunt percepute ori există deja o creanţă executorie. 44. Or, Curtea observă că argumentele autorului prezentei excepţii de neconstituţionalitate, referitoare la prejudiciile pe care le suportă ca urmare a faptului că nu primeşte compensaţia pentru chirie, vizează pierderea unor drepturi băneşti care nu îi sunt recunoscute de lege, prin urmare a unor drepturi care nu constituie dreptul său de proprietate şi faţă de care nu are nici măcar o speranţă legitimă că le va dobândi în viitor. Aşa fiind, Curtea apreciază că dispoziţiile constituţionale care consacră şi garantează dreptul de proprietate nu sunt incidente în cauză. 45. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Adrian Ionuţ Rădescu în Dosarul nr. 408/2/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 20^1 alin. (1), (2) şi (2^1) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 iulie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Patricia-Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
