Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) lit. b) şi d) şi ale art. 155 alin. (1) din Codul penal, precum şi ale art. 22 alin. (2) şi alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepţie ridicată de Nicuşor Răzvan Cosor în Dosarul nr. 6.770/180/2016/a2 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală, cauze minori şi familie. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 5 mai 2022, în prezenţa reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie, şi a domnului avocat Ştefan Alexandru, reprezentantul autorului excepţiei. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea succesiv pentru datele de 17 mai 2022, 26 mai 2022, respectiv 8 iunie 2022, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 3. Prin Încheiere din 4 iulie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 6.770/180/2016/a2, Curtea de Apel Bacău - Secţia penală, cauze minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) lit. b) şi d) şi ale art. 155 alin. (1) din Codul penal, precum şi ale art. 22 alin. (2) şi alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepţie ridicată de Nicuşor Răzvan Cosor. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că, prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză“, din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, este neconstituţională. Susţine că legiuitorul nu a intervenit în termenul de 45 de zile, prevăzut de art. 147 din Constituţie, astfel încât, în momentul de faţă, dispoziţiile criticate nu îndeplinesc condiţiile de claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate, garantate de dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie. Apreciază că pentru o persoană, chiar cu o pregătire juridică serioasă, este imposibil să înţeleagă dacă se mai întrerupe cursul termenului de prescripţie şi să determine prin ce anume se întrerupe acesta. 5. Face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii, apreciind că o normă juridică poate fi considerată „lege“ în sensul Convenţiei doar dacă este elaborată în termeni suficient de clari şi precişi pentru ca situaţiile în care se va aplica şi consecinţele pe care le va produce aplicarea sa să fie previzibile. Legea trebuie să fie accesibilă, clară şi previzibilă, astfel ca destinatarii acesteia să îşi poată adapta comportamentul fără riscul de a fi traşi la răspundere. Cu alte cuvinte, norma penală trebuie să fie atât de clară, încât orice persoană să poată să îşi dea seama dacă acţiunea sau inacţiunea sa ar putea intra sub incidenţa normei de incriminare. Apreciază că neclaritatea dispoziţiilor de lege criticate rezultă şi din soluţiile pronunţate în practică, din cele menţionate în doctrină şi din punctele de vedere exprimate de către universităţi şi instanţe, astfel cum acestea se regăsesc în dosarele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu pronunţarea unor hotărâri prealabile. 6. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 129 alin. (2) lit. b) şi d) din Codul penal şi cele ale art. 22 alin. (2) şi alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012, apreciază că acestea contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 23. Nu există nicio raţiune pentru care persoanele aflate în situaţii juridice mai uşoare, respectiv cele care săvârşesc după majorat o a doua infracţiune mai puţin gravă (sancţionabilă cu amenda), să fie supuse unui tratament juridic mai aspru decât cele care au săvârşit o a doua infracţiune mai gravă (sancţionabilă cu închisoarea). Totodată, având în vedere faptul că acest regim sancţionator disproporţionat determină şi o restrângere nejustificată a libertăţii individuale a celor care săvârşesc infracţiuni pedepsibile cu amenda penală, se ajunge şi la încălcarea dispoziţiilor art. 23 din Constituţie, dispoziţii care consfinţesc libertatea individuală a persoanei. 7. Curtea de Apel Bacău - Secţia penală, cauze minori şi familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că dispoziţiile art. 129 alin. (2) lit. b) şi d) din Codul penal doar în aparenţă stabilesc un tratament mai sever inculpatului major condamnat la pedeapsa amenzii (care a comis o infracţiune în termenul de încercare stabilit în urma suspendării condiţionate a executării unei pedepse cu închisoarea aplicată pentru o infracţiune săvârşită înaintea împlinirii vârstei de 18 ani), în raport cu cel care este condamnat la pedeapsa închisorii în aceleaşi condiţii. În primul caz sancţiunea aplicată (măsura educativă privativă de libertate) ar putea avea o durată mai mare decât în cazul aplicării unei pedepse cu închisoarea pentru care se aplică regulile de la art. 129 alin. (2) lit. b) şi d) din Codul penal. Plecând de la premisa că cele două sancţiuni (măsura educativă privativă de libertate şi pedeapsa închisorii) sunt de natură diferită, cu regimuri şi consecinţe diferite, arată că dispoziţiile criticate nu creează o situaţie discriminatorie. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 155 alin (1) din Codul penal, arată că în considerentele Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 Curtea Constituţională a arătat modalitatea de aplicare a acestora, prin raportare la prevederile din vechiul Cod penal, respectiv art. 123 alin. 1 din Codul penal din 1969. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 129 alin. (2) lit. b) şi d) şi ale art. 155 alin. (1) din Codul penal, precum şi ale art. 22 alin. (2) şi alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Legea nr. 187/2012 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut: - Art. 129 alin. (2) lit. b) şi d) din Codul penal: "(2) În cazul săvârşirii a două infracţiuni, dintre care una în timpul minorităţii şi una după majorat, pentru infracţiunea comisă în timpul minorităţii se ia o măsură educativă, iar pentru infracţiunea săvârşită după majorat se stabileşte o pedeapsă, după care: [...] b) dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel puţin o pătrime din durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvârşirii infracţiunii comise după majorat; [...] d) dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este amenda, se execută măsura educativă, a cărei durată se majorează cu cel mult 6 luni, fără a depăşi maximul prevăzut de lege pentru aceasta." – Art. 155 alin. (1) din Codul penal: „Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză.“; – Art. 22 alin. (2) şi (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012: "(2) În cazul în care suspendarea executării unei pedepse cu închisoarea prevăzute la alin. (1) se revocă din alte cauze decât comiterea unei noi infracţiuni, pedeapsa închisorii se înlocuieşte cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă egală cu durata pedepsei suspendate, dar nu mai mult de 3 ani. [...](4) Dacă în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii condamnatul a săvârşit din nou o infracţiune, instanţa revocă suspendarea şi înlocuieşte pedeapsa potrivit alin. (2) sau (3), după care: [...] b) dacă noua infracţiune a fost comisă după majorat, se aplică o sancţiune rezultantă stabilită potrivit art. 129 alin. (2) din Codul penal." 12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse art. 1 alin. (5), potrivit căruia, în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi şi art. 23 referitor la libertatea individuală. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 358 din 26 mai 2022*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunţării prezentei decizii, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din Codul penal sunt neconstituţionale. *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 358 din 26 mai 2022 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 9 iunie 2022. 14. Având în vedere soluţia de admitere pronunţată de Curtea Constituţională cu privire la această excepţie de neconstituţionalitate, sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“. Întrucât instanţa de contencios constituţional a fost sesizată prin Încheierea Curţii de Apel Bacău - Secţia penală, cauze minori şi familie din 4 iulie 2019, înainte de pronunţarea Deciziei nr. 358 din 26 mai 2022 şi având în vedere soluţia de admitere pronunţată de Curtea Constituţională prin această decizie, Curtea constată că, în această cauză, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal a devenit inadmisibilă. 15. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) lit. b) şi d) din Codul penal şi ale art. 22 alin. (2) şi alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012, Curtea reţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) din Codul penal. Instanţa de fond, în temeiul art. 396 alin. (2) şi (10) din Codul de procedură penală, l-a condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului. În baza art. 22 alin. (2) şi alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 din Codul penal din 1969, instanţa a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1.321 din 13 septembrie 2011, pronunţată de Judecătoria Bacău, şi a înlocuit această pedeapsă cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an şi 4 luni. În baza art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 şi a art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal a aplicat inculpatului pedeapsa de 9 luni închisoare, pe care a majorat-o cu 1/4 din durata de 1 an şi 4 luni a măsurii educative a internării într-un centru educativ, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an şi 1 lună închisoare. 16. În acest context, Curtea observă că autorul excepţiei deduce neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 129 alin. (2) lit. b) şi d) din Codul penal şi ale art. 22 alin. (2) şi alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 pornind de la o situaţie ipotetică, aceea a aplicării în cazul său a unei pedepse cu amenda penală. Curtea observă că autorul excepţiei arată că „în situaţia în care instanţa ar fi decis că infracţiunea săvârşită de inculpat prezintă o gravitate mai redusă, [...], dacă ar fi aplicat o pedeapsă cu amendă penală, chiar şi în cuantum minimal, i-ar fi agravat situaţia. Astfel, [...], dacă instanţa ar fi considerat că ar fi trebuit să îi aplice o pedeapsă cu amenda penală în cuantum de 180 de zile amendă la o valoare de 10 lei/ziua amendă, [...] instanţa ar trebui să dispună ca inculpatul să execute măsura educativă a internării într-un centru educativ, pe care ar trebui să o majoreze cu cel mult 6 luni, fără a depăşi maximul prevăzut de lege pentru acesta“. 17. Aşa fiind, Curtea reţine că în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, instanţa judecătorească nu a aplicat inculpatului o pedeapsă cu amenda penală, ci o pedeapsă cu închisoarea. Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că autorul excepţiei pune în discuţie o problemă ipotetică, din această perspectivă dispoziţiile criticate neavând legătură cu soluţionarea cauzei, de vreme ce instanţa judecătorească nu a aplicat inculpatului o pedeapsă cu amenda penală. Astfel, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia“. Or, „legătura cu soluţionarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului. 18. Având în vedere cele anterior expuse, Curtea constată că se impune respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) lit. b) şi d) din Codul penal şi ale art. 22 alin. (2) şi alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Nicuşor Răzvan Cosor în Dosarul nr. 6.770/180/2016/a2 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală, cauze minori şi familie. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) lit. b) şi d) din Codul penal, precum şi ale art. 22 alin. (2) şi alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia penală, cauze minori şi familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 8 iunie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează MARIAN ENACHE Magistrat-asistent Daniela Ramona Mariţiu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
