Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Cristian Deliorga│- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33^1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Elena Fira Mancaş în Dosarul nr. 332/57/2019 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.795D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent-şef învederează că autoarea excepţiei a transmis la dosarul cauzei concluzii scrise prin care solicită admiterea acesteia, precum şi judecata în lipsă. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, susţine că examinarea îndeplinirii condiţiilor de vechime în magistratură în procedura administrativă derulată în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii pentru numirea în funcţia de judecător sau procuror, fără concurs, are în vedere condiţiile prevăzute de lege în vigoare la momentul aplicării cererii de revenire în magistratură printr-o nouă numire, şi nu pe cele în vigoare la momentul ieşirii din funcţia anterior deţinută. Aceste condiţii se aplică în egală măsură tuturor celor care formulează asemenea solicitări, astfel că nu poate fi reţinută crearea unui regim preferenţial sau, dimpotrivă, discriminatoriu faţă de situaţiile de fapt diferite în care se pot afla diverşi candidaţi, vechimea anterioară în magistratură solicitată de lege fiind aceeaşi. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 15 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 332/57/2019, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33^1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Elena Fira Mancaş într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în anulare a unui act administrativ emis de Consiliul Superior al Magistraturii. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prin aplicarea art. 33^1 din Legea nr. 303/2004 acelor persoane care au demisionat sub imperiul Legii nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească se încalcă principiul neretroactivităţii legii civile şi al egalităţii în faţa legii, întrucât legea anterioară prevedea o vechime minimă de 5 ani ca judecător sau procuror pentru revenirea în magistratură fără concurs sau examen, în timp ce Legea nr. 303/2004 impune o condiţie de vechime de 10 ani. La momentul demisiei, guvernate de Legea nr. 92/1992, persoana îndeplinea cerinţele legii atunci în vigoare pentru revenirea în funcţie fără concurs sau examen şi nu putea să prevadă modificarea în viitor a acestei cerinţe de vechime. Prin urmare, se creează o discriminare între acele persoane care au demisionat sub imperiul aceleiaşi legi anterioare, însă, în mod cu totul întâmplător, în privinţa unora condiţia de vechime de 10 ani, solicitată de noua lege în acelaşi scop, al numirii în funcţiile vacante de judecător sau procuror fără concurs sau examen, este îndeplinită, iar în privinţa altora nu, aşa cum este cazul autoarei excepţiei, care a demisionat din funcţia de judecător după 8 ani de activitate. Dacă în anul 2001 demisia sa era văzută de legiuitor ca fiind reversibilă, aceasta s-a transformat în mod retroactiv şi imprevizibil într-o sancţiune neprevăzută şi perpetuă, încălcând dreptul la muncă şi la alegerea liberă a profesiei. 7. În concluzie, cerinţa vechimii de 10 ani, prevăzută de art. 33^1 din Legea nr. 303/2004, este neconstituţională în cazul aplicării acesteia în situaţiile în care calitatea de „fost magistrat“ a fost dobândită anterior intrării în vigoare a Legii nr. 303/2004, respectiv sub imperiul Legii nr. 92/1992. 8. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Consideră că examenul îndeplinirii condiţiilor de vechime în procedura administrativă derulată în faţa Consiliului Superior al Magistraturii, la care face referire art. 33^1 din Legea nr. 303/2004, trebuie efectuat prin prisma legii în vigoare la momentul la care fostul judecător sau procuror a aplicat pentru o nouă numire în funcţie, ceea ce nu echivalează cu retroactivarea textului legal criticat sau cu generarea unui tratament juridic discriminatoriu faţă de persoane care şi-au valorificat vocaţia de a fi numite în funcţia de judecător/procuror fără concurs sau examen. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 33^1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, introdus prin art. I pct. 48 din Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 15 octombrie 2018. Textul de lege criticat are următorul conţinut normativ: „Persoanele care au ocupat minimum 10 ani funcţia de judecător sau procuror şi magistrat-asistent, care nu au fost sancţionate disciplinar, au avut numai calificativul «foarte bine» la toate evaluările şi şi-au încetat activitatea din motive neimputabile, pot fi numite, fără concurs sau examen, în funcţiile vacante de judecător sau procuror, la instanţe sau parchete de acelaşi grad cu cele unde au funcţionat sau la instanţe ori parchete de grad inferior.“ 13. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, art. 33^1 din Legea nr. 303/2004 a fost abrogat în mod expres prin art. I pct. 1 din Legea nr. 313/2021 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1232 din 28 decembrie 2021. Legea nr. 303/2004 a fost abrogată integral prin art. 294 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 16 noiembrie 2022, act normativ care a înlocuit vechea reglementare în materia statutului judecătorilor şi procurorilor, fără a prelua fostul art. 33^1 din legea anterioară, criticat în prezenta cauză. Chiar dacă textul criticat nu mai este în prezent în vigoare, în considerarea Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în baza căreia Curtea Constituţională analizează dispoziţii din legi sau ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, obiectul prezentei excepţii îl reprezintă prevederile de lege indicate de autoarea acesteia. 14. Prevederile constituţionale indicate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 15 alin. (2) referitoare la principiul neretroactivităţii legii civile, ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind principiul egalităţii în drepturi, ale art. 41 alin. (1) referitoare la dreptul la muncă şi la alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 78 - Intrarea în vigoare a legii. Prin prisma dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 alin. (1) şi (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, sunt invocate, de asemenea, şi prevederile art. 6 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, referitoare la dreptul la muncă, ale art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, referitoare la principiul egalităţii în faţa legii şi al nediscriminării, ale art. 14 - Interzicerea discriminării şi ale art. 17 - Interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 din Protocolul adiţional nr. 12 la Convenţie, privind interzicerea generală a discriminării. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. 33^1 din Legea nr. 303/2004 au fost introduse prin Legea nr. 242/2018 şi au fost abrogate prin Legea nr. 313/2021, aceste două acte normative delimitând perioada de acţiune în timp a textului legal criticat în prezenta cauză. 16. Aplicabilitatea legii în timp este marcată, ca regulă, de momentul intrării ei în vigoare (stabilit în conformitate cu art. 78 din Constituţie) şi, respectiv, de cel al ieşirii din vigoare (prin abrogare expresă sau implicită), acesta fiind timpul său propriu de acţiune, retroactivitatea şi ultraactivitatea legii civile fiind interzise prin chiar norma constituţională cuprinsă la art. 15 alin. (2), potrivit căreia „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile“. 17. Cu privire la principiul neretroactivităţii legii, Curtea Constituţională a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (Decizia nr. 291 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 18 august 2004). 18. Faţă de aceste considerente de principiu, Curtea reţine că, în prezenta cauză, autoarea excepţiei este nemulţumită de modificarea în timp, printr-o nouă lege, a condiţiilor de vechime în magistratură care permiteau, la un moment anterior, reîncadrarea fără concurs în funcţia vacantă de judecător sau procuror. În acest sens, Curtea reţine că dispoziţiile art. 67 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească stabileau o vechime de minimum 5 ani în funcţia de judecător sau procuror pentru reîncadrarea fără concurs pe funcţii vacante similare, aceeaşi condiţie fiind menţinută la art. 31 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în redactarea sa iniţială. În forma republicată a Legii nr. 303/2004 (în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005), vechimea în magistratură necesară în acelaşi scop a fost modificată, prin art. 33 alin. (5), la 10 ani, pentru ca prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 8 octombrie 2007, acest beneficiu să fie eliminat din cuprinsul Legii nr. 303/2004, fiind reintrodus ulterior prin Legea nr. 97/2008 privind aprobarea acestei ordonanţe de urgenţă, la art. 33 alin. (10^1) din Legea nr. 303/2004, text ulterior abrogat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2008 pentru modificarea art. 33 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Beneficiul reîncadrării în funcţiile de judecător sau procuror, fără concurs, cu anumite condiţii, printre care şi cea a unei vechimi în aceste funcţii de 10 ani, a fost ulterior reintrodus prin art. I pct. 48 din Legea nr. 242/2018, acesta fiind eliminat prin art. I pct. 1 din Legea nr. 313/2021, noua lege în materia statutului judecătorilor şi procurorilor (Legea nr. 303/2022) nemaiprevăzând această posibilitate de acces în magistratură. 19. Autoarea excepţiei consideră că, demisionând din funcţia de judecător sub imperiul Legii nr. 92/1992, care prevedea posibilitatea revenirii fără concurs pe aceeaşi funcţie cu condiţia unei vechimi de minimum 5 ani în funcţia de judecător sau procuror, ar trebui ca, pentru reîncadrare, să fie respectate aceleaşi condiţii în vigoare la momentul demisiei, şi nu unele ulterioare acestui moment, apreciind că aplicarea în cazul său a dispoziţiilor art. 33^1 din Legea nr. 303/2004 este retroactivă şi discriminatorie. 20. Dincolo de faptul că în cauză se ridică probleme concrete de interpretare şi aplicare la o speţă anume a prevederilor art. 33^1 din Legea nr. 303/2004, care nu pot constitui obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, este de subliniat că, în lumina considerentelor de principiu arătate de Curte în jurisprudenţa sa, asemenea critici sunt neîntemeiate. 21. Instituirea prin legea nouă a unor condiţii noi pentru exercitarea unui beneficiu legal - aşa cum era posibilitatea reîncadrării fără concurs, în funcţia de judecător sau procuror, dacă erau îndeplinite anumite condiţii, printre care şi cea a vechimii de 5 sau, după caz, 10 ani în funcţia de judecător sau procuror şi magistrat-asistent - şi aplicarea acestora la situaţii juridice născute anterior, dar care nu şi-au produs sau epuizat efectele juridice sub aspectul analizat, nu poate fi interpretată ca o retroactivare a legii noi faţă de cea veche doar pentru că aceasta din urmă conţinea condiţii mai favorabile, ci are semnificaţia acţiunii legii noi în câmpul şi timpul propriu de aplicare. În virtutea principiului tempus regit actum, un drept sau beneficiu se exercită în conformitate cu condiţiile reglementate de legea în vigoare la momentul exercitării sau solicitării acelui drept/beneficiu, şi nu în raport cu reglementări legale anterioare, întrucât, dacă s-ar proceda astfel, legea veche ar ultraactiva, ceea ce ar încălca art. 15 alin. (2) din Constituţie. 22. În plus, în cauza de faţă nu este în discuţie un drept fundamental, ci un beneficiu legal, instituit la un moment dat de legiuitor în considerarea unor circumstanţe specifice, astfel că atât asupra existenţei lui în sine, cât şi asupra modalităţilor şi condiţiilor de exercitare este suveran acelaşi legiuitor, care este limitat doar de respectarea normelor şi principiilor fundamentale. 23. În motivarea excepţiei se invocă şi încălcarea principiului egalităţii în drepturi, garantat de art. 16 din Constituţie. Or, Curtea constată că textul de lege criticat nu instituie în sine vreo discriminare, aceeaşi condiţie de vechime de 10 ani în funcţia de judecător sau procuror şi magistrat-asistent aplicându-se în egală măsură tuturor destinatarilor normei, deci tuturor celor care solicită/au solicitat reîncadrarea în temeiul acestei norme juridice, în funcţia de judecător sau procuror, la instanţe sau parchete de acelaşi grad cu cele unde au funcţionat sau la instanţe ori parchete de grad inferior. Faptul că, deşi au demisionat sub imperiul aceleiaşi legi anterioare, unele persoane se încadrează, la data solicitării exercitării beneficiului legal, în noile condiţii de vechime, iar altele nu se încadrează nu poate fi convertit într-o inechitate/discriminare generată de lege, prin conţinutul său normativ, ci reprezintă rezultatul unor situaţii de fapt diferite în mod obiectiv în care se află cele două categorii de persoane. Prin urmare, aceste critici sunt neîntemeiate. 24. În ceea ce priveşte celelalte critici de neconstituţionalitate care vizează, în esenţă, încălcarea dreptului la muncă şi la alegerea profesiei, Curtea Constituţională constată că şi acestea sunt neîntemeiate, de vreme ce posibilitatea reîncadrării în funcţia de judecător sau procuror, fără concurs sau examen, în anumite condiţii, nu reprezintă un drept fundamental, ci un beneficiu, acordat de legiuitor în anumite condiţii şi perioade acelor persoane care, din motive neimputabile lor, nu mai ocupă funcţii similare. Această posibilitate nu se poate confunda cu modalitatea principală de acces într-o funcţie, ca expresie a exercitării dreptului la muncă şi a profesiei liber alese, ea variind în funcţie de necesarul de resurse umane specific domeniului justiţiei la un moment dat. Aceste persoane au părăsit însă sistemul justiţiei (în cazul de faţă, prin demisie), iar dacă acest beneficiu este eliminat din legislaţie, le rămâne deschisă calea încadrării prin concurs pentru funcţiile vizate, fără a fi împiedicaţi în vreun fel să îşi exercite profesia sau dreptul la muncă. 25. În considerarea celor mai sus arătate, nu se poate reţine nici încălcarea art. 53 din Constituţie, atât timp cât Curtea a constatat că dispoziţiile legale criticate nu restrâng exerciţiul vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Elena Fira Mancaş în Dosarul nr. 332/57/2019 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 33^1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 iunie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-şef, Claudia-Margareta Krupenschi ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
