Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Cristian Deliorga│- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 36 alin. (2) şi (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, în interpretarea dată prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept“, excepţie ridicată de Mariana Stănescu în Dosarul nr. 1.965/212/2019/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.580D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.581D/2019, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Maria Porst, Traian Silviu Porst şi Alina Elena Babu în Dosarul nr. 2.804/212/2019/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă. 4. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele anterior menţionate, Curtea pune în discuţie, din oficiu, măsura conexării acestora. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.581D/2019 la Dosarul nr. 2.580D/2019, care a fost primul înregistrat. 5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens susţine, pe de o parte, că autorii excepţiei nu demonstrează legătura între situaţiile normative diferite ce vizează situaţia chiriaşilor şi cea a proprietarilor şi, pe de altă parte, că, prin excepţia formulată, autorii acesteia urmăresc obţinerea unor dezlegări în drept sau a unor interpretări ale legii, ceea ce nu intră în competenţa Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 6. Prin încheierile nr. 13.625 şi nr. 13.626 din 19 septembrie 2019, pronunţate în dosarele nr. 1.965/212/2019/a1 şi nr. 2.804/212/2019/a1, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 36 alin. (2) şi (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, în interpretarea dată prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept“. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Mariana Stănescu şi, respectiv, de Maria Porst, Traian Silviu Porst şi Alina Elena Babu în cauze civile având ca obiect obligaţia de a face, respectiv obligarea pârâţilor - autorităţi publice - la efectuarea operaţiunilor necesare pentru atribuirea în proprietate a unei suprafeţe de teren aferente unor construcţii deţinute în proprietate de autorii excepţiei. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având conţinut similar, se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în interpretarea dată prin pct. 36-38 din Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. În primul rând, se arată că, deşi obiectul cu care instanţa supremă a fost învestită viza o altă chestiune de drept, raportată la texte din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, şi nu la texte din Legea nr. 18/1991, aceasta s-a pronunţat inclusiv cu privire la interpretarea art. 36 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 18/1991, depăşindu-şi astfel competenţa. 8. În considerentele de la pct. 35-39 din decizia mai sus menţionată se arată că alin. (2) al art. 36 din Legea nr. 18/1991 se referă la situaţia proprietarilor construcţiilor dobândite înainte de 1989, cu privire la care acest text prevede constituirea prin lege a dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcţiei în favoarea proprietarului construcţiei, atribuirea în proprietate a terenului urmând să se facă prin ordin al prefectului, conform alin. (6) al art. 36. Aceste considerente au fost invocate drept temei al respingerii solicitărilor formulate de autorii excepţiei pentru atribuirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcţiei pe care aceasta deja o deţine în proprietate. 9. În aceste condiţii, autorii excepţiei au criticat prevederile art. 36 alin. (2) şi (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, în interpretarea dată prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, considerând că o atare interpretare - nelegală - este eronată, discriminatorie şi afectează dreptul de proprietate. Apreciază că art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 se adresează proprietarilor construcţiilor dobândite după anul 1989, şi nu anterior, în timp ce alin. (3) al art. 36 reglementează expres situaţia proprietarilor construcţiilor dobândite înainte de 1989. Prin această interpretare se creează o stare de inechitate socială între persoanele care au dobândit locuinţele din fondul locativ al statului, respectiv între chiriaşii dobânditori ai dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 112/1995, pe de o parte, şi, pe de altă parte, chiriaşii dobânditori ai dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, între cele două categorii de persoane neexistând nicio diferenţă care să justifice un tratament juridic diferit sub aspectul dobândirii prin lege a terenului aferent construcţiei aflate în proprietate. În acest sens, indică decizii de speţă ale instanţei supreme, dar şi decizii ale Curţii Constituţionale, din care reiese că odată cu înstrăinarea unei construcţii în temeiul Legii nr. 112/1995 se consideră înstrăinat şi terenul aferent respectivei construcţii (Decizia nr. 4.634 din 20 iunie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 56 din 14 ianuarie 2009). 10. În concluzie, autorii excepţiei consideră că, în mod eronat, prin considerentele Deciziei nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a afirmat că situaţia chiriaşilor care au cumpărat locuinţele în baza Legii nr. 112/1995 nu ar fi aceeaşi cu cea avută în vedere de Legea fondului funciar, care dispune convertirea în favoarea titularului dreptului de folosinţă (chiriaş) asupra terenului aferent construcţiilor, în drept de proprietate. În plus, în baza acestei interpretări se creează o discrepanţă şi între preţul apartamentului dobândit în condiţiile Legii nr. 112/1995 ca o măsură de protecţie a persoanelor care au locuit în imobilele ce fac obiectul acestei legi şi preţul terenului aferent construcţiei, pe care aceleaşi persoane se văd obligate să îl cumpere ulterior, la un preţ prohibitiv şi fără a avea un temei legal. 11. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Consideră că nu se poate reţine comparaţia dintre situaţia reglementată de Legea nr. 112/1995 şi cea prevăzută de Legea nr. 85/1992 cu referire la chiriaşii dobânditori ai dreptului de proprietate, fiind vorba despre ipoteze normative diferite, şi arată că mai utilă în cauză ar fi fost invocarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 3, ale art. 9 şi ale art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, întrucât dispoziţiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 nu sunt, prin ele însele, neconstituţionale prin prisma art. 16 alin. (1) din Constituţie. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, potrivit încheierilor de sesizare, prevederile „art. 36 alin. (2) şi (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, în interpretarea dată prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept“. 16. Curtea reţine ca obiect al excepţiei dispoziţiile art. 36 alin. (2) şi (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, având următoarea redactare: „(2) Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităţilor, atribuite, potrivit legii, în folosinţă veşnică sau în folosinţă pe durata existenţei construcţiei, în vederea construirii de locuinţe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuinţe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuinţelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporţional cu cota deţinută din construcţie. (...) (6) Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2)-(5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situaţiei juridice a terenurilor.“ 17. Prevederile constituţionale indicate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 16 - Egalitatea în drepturi şi ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că motivarea acesteia se raportează exclusiv la unele considerente care au întemeiat soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, referitoare la pronunţarea unei hotărâri prealabile privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 3, ale art. 9 şi ale art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, coroborate cu art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 20/1996, republicate, decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 24 februarie 2017, prin care instanţa supremă a stabilit următoarele: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 3, art. 9, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, coroborate cu art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 20/1996, republicate, stabileşte că proprietarul construcţiei are dreptul să dobândească proprietatea şi asupra terenului aferent acesteia şi să solicite, în caz de refuz, pe calea acţiunii în justiţie, obligarea la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare.“ 19. În acest context, Curtea observă, în primul rând, că obiectul actului jurisdicţional al instanţei supreme, invocat în motivarea excepţiei, nu vizează dispoziţiile art. 36 alin. (2) şi (6) din Legea nr. 18/1991, criticate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel că este improprie precizarea autorilor excepţiei referitoare la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind reprezentat de dispoziţiile „art. 36 alin. (2) şi (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, în interpretarea dată prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept“, aceasta necorespunzând realităţii. Faptul că în cuprinsul considerentelor ce întemeiază soluţia pronunţată în temeiul art. 519-521 din Codul de procedură civilă de instanţa supremă prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017 se face referire, printre altele, la dispoziţiile art. 36 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 18/1991, în cadrul unui raţionament logico-juridic ce vizează modalitatea de interpretare şi aplicare a art. 3, a art. 9 şi a art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995, nu poate fi convertit într-un element determinant, care să modifice obiectul, scopul şi efectul juridic al deciziei pronunţate de instanţa supremă şi pe baza căruia să poată fi pretinsă nelegalitatea şi chiar neconstituţionalitatea actului jurisdicţional menţionat. Aşadar, efectul obligatoriu al Deciziei nr. 3 din 30 ianuarie 2017 poartă asupra modalităţii în care instanţele de judecată aplică şi interpretează dispoziţiile art. 3, ale art. 9 şi ale art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995, şi nu pe cele ale art. 36 alin. (2) şi (6) din Legea nr. 18/1991, criticate în cauză. 20. Aşa fiind, Curtea Constituţională nu poate reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate decât dispoziţiile art. 36 alin. (2) şi (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, nu şi Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, aceasta din urmă având un obiect distinct şi fără o legătură directă sau indisolubilă cu textele de lege criticate în cauză. 21. Examinând în continuare motivele formulate de autorii excepţiei pentru a susţine pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (2) şi (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, Curtea constată că acestea nu se bazează pe examinarea conţinutului normativ intrinsec al textelor legale criticate, în sensul că acestea, prin soluţiile legislative reglementate, s-ar afla într-un raport de contrarietate cu principiile înscrise în art. 16 şi 44 din Constituţie, ci vizează exclusiv modalitatea în care aceiaşi autori ai excepţiei pretind că textele criticate au primit o interpretare nelegală şi neconstituţională prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017 a instanţei supreme. Or, în jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că orice excepţie de neconstituţionalitate are o anumită structură inerentă şi intrinsecă, formată din trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea, de către autorul excepţiei, a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. Dacă al treilea element lipseşte din cuprinsul motivării, iar acesta nu se poate deduce în mod rezonabil, prin legătura logică dintre textul legal criticat şi norma constituţională de referinţă indicată, Curtea nu are competenţa de a se substitui autorului în motivarea excepţiei şi o va respinge ca inadmisibilă, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). În acest sens, Curtea reţine că între conţinutul normativ al textelor de lege criticate şi cel al prevederilor constituţionale invocate nu se poate stabili în mod rezonabil o minimă legătură, astfel încât să poată fi analizată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. 22. În plus, din natura criticilor prezentate, rezultă în mod evident faptul că autorii excepţiei contestă veridicitatea şi legalitatea anumitor considerente cuprinse într-o decizie pronunţată de instanţa supremă în procedura hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ceea ce imprimă prezentei excepţii de neconstituţionalitate caracterul unei veritabile căi de atac formulate împotriva respectivei decizii. Or, o atare modalitate de contestare nu este prevăzută de legislaţie şi nici nu poate reprezenta obiect al controlului de constituţionalitate în cauza de faţă, excepţia de neconstituţionalitate fiind, prin urmare, inadmisibilă. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (2) şi (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Mariana Stănescu şi, respectiv, de Maria Porst, Traian Silviu Porst şi Alina Elena Babu în dosarele nr. 1.965/212/2019/a1 şi, respectiv, nr. 2.804/212/2019/a1 ale Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 iunie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-şef, Claudia-Margareta Krupenschi -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
