Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 283/2011 actualizată şi art. II şi art. 18 din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar“, excepţie ridicată de Eugenia Roman, în Dosarul nr. nr. 45.542/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 598 D/2016. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza se află la al doilea termen de judecată, fiind amânată în şedinţa publică din data de 10 mai 2018 pentru lipsa îndeplinirii procedurii de citare cu autorul excepţiei. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 14 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 45.542/3/2015, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 283/2011 actualizată şi art. II şi art. 18 din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2010“. Excepţia a fost invocată de Eugenia Roman, întro cauză având ca obiect soluţionarea acţiunii prin care s-a solicitat plata indemnizaţiilor reparatorii, inclusiv pentru anul 2012, şi calcularea acesteia prin aplicarea coeficienţilor prevăzuţi pentru fiecare categorie în parte, asupra câştigului salarial mediu brut, utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul arată că actul normativ criticat a fost semnat la data de 14 decembrie 2011, de preşedintele Camerei Deputaţilor - doamna Roberta Alma Anastase şi de preşedintele Senatului - domnul Mircea Geoană, în condiţiile în care, la data de 23 noiembrie 2011, acesta din urmă a fost suspendat din funcţia pe care o exercita, fiind înlocuit, în data de 29 noiembrie 2011, de către domnul Vasile Blaga. Ca atare, în opinia autorului excepţiei, semnarea acestui act normativ de către domnul Mircea Geoană este în afara cadrului legal şi, în consecinţă, nu poate produce efecte juridice. 6. Totodată, autorul consideră că textele de lege criticate aduc atingere dispoziţiilor Legii fundamentale, care consacră demnitatea şi libera dezvoltare a personalităţii umane, ca valori supreme ale statului român, deoarece suspendă drepturi acordate unor persoane, în virtutea contribuţiei lor deosebite la desfăşurarea Revoluţiei din Decembrie 1989. 7. De asemenea, autorul arată că, prin dispoziţiile art. II art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, revoluţionarii sunt discriminaţi în raport cu alte categorii de persoane cărora li s-a restituit reducerea de 15% din venit. Persoanele vizate de Legea nr. 341/2004 au beneficiat doar formal de reîntregirea venitului. 8. Totodată, autorul apreciază că este încălcat şi dreptul de proprietate, deoarece, prin Decizia nr. 90 din 7 februarie 2012, Curtea a constatat că sumele ce constituie indemnizaţie reprezintă un bun, în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 9. În continuare, autorul consideră că dispoziţiile art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 încalcă prevederile Constituţiei referitoare la condiţiile în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau libertăţi. Astfel, motivele invocate pentru adoptarea măsurilor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 nu pot constitui o justificare pentru neacordarea unor drepturi. De asemenea, restrângerea drepturilor din perspectiva unei simple utilităţi publice nu poate fi acceptată. În acest sens, se invocă cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Hotărârea din 1 iulie 1961, pronunţată în Cauza Lawless împotriva Irlandei, potrivit cărora, în cazul instituirii unor măsuri derogatorii cu caracter excepţional, statul trebuie să acţioneze astfel încât să fie protejate valorile enumerate de art. 15 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 10. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Referitor la critica privind încălcarea principiului bicameralismului, apreciază că aceasta poate fi reţinută. 11. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în sensul celor statuate prin Decizia nr. 373 din 14 mai 2015. 13. Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale, făcând referire la opinia sa, reţinută în decizii ale Curţii Constituţionale, cum ar fi, spre exemplu, nr. 372 din 24 septembrie 2013, nr. 373 din 24 septembrie 2013 şi nr. 10 din 16 ianuarie 2014. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, „art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 283/2011 actualizată şi art. II şi art. 18 din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2010“. Din examinarea motivării excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că sunt formulate atât critici de neconstituţionalitate extrinsecă, vizând Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, cât şi critici privind dispoziţiile art. II art. 8 alin. (1) şi art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010. Textele de lege criticate au următorul conţinut: – Art. II: "ART. II Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează: [...] ART. 8 (1) În anul 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) şi d), alin. (4), art. 13 lit. b) şi c) şi la art. 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările şi completările ulterioare, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011. [...] ART. 18 În anul 2012, indemnizaţiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu se acordă." 17. Prevederile art. 4 alin. (4) teza întâi din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, cu modificările aduse prin art. I pct. 1 din Legea nr. 347/2006 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 27 iulie 2006, aveau următorul cuprins: „De o indemnizaţie lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază şi persoanele care au obţinut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. [...]“ 18. Titlul atribuit luptătorilor pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, reglementat de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, era acela de: „Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite - atribuit celor care, în perioada 14-25 decembrie 1989, au mobilizat şi au condus grupuri sau mulţimi de oameni, au construit şi au menţinut baricade împotriva forţelor de represiune ale regimului totalitar comunist, au ocupat obiective de importanţă vitală pentru rezistenţa regimului totalitar şi le-au aparat până la data judecării dictatorului, în localităţile unde au luptat pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi celor care au avut acţiuni dovedite împotriva regimului şi însemnelor comunismului între 14-22 decembrie 1989.“ 19. Curtea constată că dispoziţiile art. II art. 8 alin. (1) şi art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 au avut o aplicabilitate temporară, în cursul anului 2012. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 au fost abrogate prin art. 44 alin. (1) pct. 27 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, Curtea observă că acestea continuă să îşi producă efectele juridice în cauză, astfel încât pot fi supuse controlului de constituţionalitate, potrivit Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea Constituţională a statuat că sintagma „în vigoare“, din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Prin urmare, obiectul controlului de constituţionalitate urmează să-l constituie dispoziţiile Legii nr. 283/2011, în ansamblul său, precum şi dispoziţiile art. II art. 8 alin. (1) şi art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010. 20. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textele de lege criticate aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind valorile supreme ale Statului român, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 22 alin. (1) privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 61 alin. (2) referitor la structura Parlamentului. Autorul arată, de asemenea, că sunt încălcate şi prevederile art. 1, referitor la protecţia proprietăţii, din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 7, referitor la egalitatea în faţa legii, din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi art. 14 privind interzicerea discriminării, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că o primă critică, de natură extrinsecă, vizează modalitatea de adoptare a Legii nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar. Astfel, autorul excepţiei invocă faptul că acest act normativ a fost semnat la data de 14 decembrie 2011, de preşedintele Camerei Deputaţilor - doamna Roberta Alma Anastase şi de preşedintele Senatului - domnul Mircea Geoană, în condiţiile în care, la data de 23 noiembrie 2011, acesta din urmă a fost suspendat din funcţia pe care o exercita, fiind înlocuit, în data de 29 noiembrie 2011, de către domnul Vasile Blaga. Ca atare, în opinia autorului excepţiei, semnarea acestui act normativ de către domnul Mircea Geoană este în afara cadrului legal şi, în consecinţă, nu poate produce efecte juridice. Analizând derularea procesului legislativ privind adoptarea Legii nr. 283/2011, Curtea constată că această critică este neîntemeiată, având în vedere următoarele aspecte: proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, a fost depus la Senat, ca primă Cameră sesizată, fiind adoptat de acesta la data de 15 iunie 2011, cu respectarea dispoziţiilor art. 76 alin. (2) din Constituţie, dată la care funcţia de preşedinte al Senatului era exercitată de domnul Mircea Geoană. Ulterior, proiectul de lege a fost transmis la Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, fiind adoptat de aceasta în data de 8 noiembrie 2011, iar legea a fost promulgată de Preşedintele României la data de 14 decembrie 2011, prin Decretul nr. 961/2011, dată la care Legea nr. 283/2011 a fost şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. Aşa fiind, Curtea reţine că au fost respectate, sub aspectul modului de legiferare, dispoziţiile constituţionale ale art. 61, astfel încât nu poate fi reţinută critica autorului excepţiei, referitoare la pretinsul viciu de neconstituţionalitate în ceea ce priveşte adoptarea Legii nr. 283/2011 (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 366 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 697 din 14 noiembrie 2013). 22. Referitor la critica privind încălcarea art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, Curtea a reţinut că demnitatea este un atribut inalienabil al persoanei umane, valoare ce impune fiecărui membru al societăţii un comportament de respect şi protecţie a celorlalţi indivizi, prin interzicerea oricărei atitudini umilitoare sau degradante. Altfel spus, fiecare individ este ţinut să recunoască şi să respecte în oricare altă fiinţă umană atributele şi valorile care îl caracterizează ca om. Curtea a apreciat însă că respectarea demnităţii umane, aşa cum este aceasta consacrată de Legea fundamentală, nu este şi nu trebuie interpretată ca instituind un tratament preferenţial pentru anumite categorii de persoane, indiferent de contribuţiile, calităţile ori aportul acestora în societate. Prin urmare, demnitatea este o valoare intrinsecă a fiinţei umane, având aceleaşi valenţe pentru oricare dintre indivizi. De aceea, recunoştinţa şi respectul ce se cuvin anumitor persoane, pentru aportul lor deosebit la dezvoltarea societăţii, nu trebuie raportate la conţinutul art. 1 alin. (3) din Constituţie, izvorul acestora regăsindu-se, mai degrabă, în însăşi obligaţia morală a întregii societăţi de a-şi manifesta gratitudinea faţă de aceste persoane. Deşi temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoştinţă pentru cei care, prin contribuţia proprie, au condus la căderea regimului comunist şi la instaurarea democraţiei, este incontestabil, acesta nu instituie însă o obligaţie de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi de existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor indemnizaţii, în virtutea calităţii de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluţiei române din decembrie 1989 (a se vedea Decizia nr. 372 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 26 noiembrie 2013, pct. 2). 23. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, Curtea observă că autorul excepţiei este nemulţumit de modul de calcul al indemnizaţiilor, şi anume de raportarea la indemnizaţia aflată în plată în decembrie 2011, iar nu la câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aşa cum prevede Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2011 privind utilizarea indicatorului de referinţă câştigul salarial mediu brut, în actele normative din domeniul muncii şi protecţiei sociale. În această materie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat Decizia nr. 22 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 16 decembrie 2013, prin care a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Avocatul Poporului, şi a stabilit - în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4 alin. (4) şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 - că indemnizaţiile lunare reparatorii şi indemnizaţiile lunare prevăzute de Legea nr. 341/2004 se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizaţiei, aflat în plată în luna octombrie 2010. 24. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 16 din Constituţie a art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi a art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea observă că nu se poate reţine discriminarea celor care au dobândit titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite, în raport cu alte categorii de persoane ce beneficiază de indemnizaţii, deoarece situaţia în care se află acestea este obiectiv diferită, astfel că instituirea unui tratament juridic diferenţiat este justificată. Cu atât mai mult nu se poate vorbi despre existenţa unei discriminări între destinatarii Legii nr. 341/2004 şi beneficiarii unor indemnizaţii în temeiul altor acte normative, criteriile de acordare a diferitor beneficii fiind evident diferite (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 373 din 14 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 9 iulie 2015, paragraful 20). 25. Cu privire la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 şi celor ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 88 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 28 martie 2013 că, deşi indemnizaţiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 constituie un „bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reglementarea legală criticată prevede doar suspendarea pentru anul 2012 a plăţii acestor indemnizaţii, măsură cu aplicare limitată în timp, fără a afecta însă substanţa dreptului. Prin Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014, Curtea a reţinut că, referindu-se la anumite drepturi de natură bănească acordate angajaţilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, prin Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, că „statul este cel care este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare. Totuşi, atunci când o dispoziţie legală este în vigoare şi prevede plata anumitor beneficii, iar condiţiile stipulate sunt respectate, autorităţile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispoziţiile legale rămân în vigoare“ (paragraful 23). Prin aceeaşi hotărâre, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că refuzul autorităţilor de a acorda drepturile băneşti pretinse ca urmare a intervenirii unei legi care suspendă aceste drepturi nu contravine dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În considerarea celor mai sus precizate, Curtea a constatat că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate vizând încălcarea dreptului de proprietate. 26. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, introduse prin Legea nr. 283/2011, Curtea a reţinut că acestea nu aduc atingere dispoziţiilor dreptului constituţional la un nivel de trai decent, reglementat de art. 47 din Constituţie. Acestea instituie mai degrabă un set de măsuri de adaptare la condiţiile economico-sociale existente atunci. În acest context, Curtea a reţinut că legiuitorul este chemat să reglementeze un ansamblu de măsuri prin care statul să asigure protejarea şi îmbunătăţirea calităţii vieţii cetăţenilor, atât prin reglementarea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la securitate socială, dreptul la muncă - condiţie principală pentru un trai decent -, dreptul la o salarizare echitabilă, dreptul la protecţia sănătăţii şi altele asemenea, dar şi prin drepturi care nu au o consacrare constituţională, şi care tind către acelaşi obiectiv. În acelaşi spirit, Constituţia consacră, în art. 1 alin. (3), caracterul de stat social al României, obligă statul, prin dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. f), să creeze condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii, iar prin art. 41 alin. (2) şi art. 47 alin. (2) prevede dreptul salariaţilor, respectiv al cetăţenilor, şi la alte măsuri de protecţie socială şi de asistenţă socială decât cele nominalizate expres în Legea fundamentală, măsuri stabilite prin lege. Caracteristic tuturor acestor drepturi ale cetăţenilor şi obligaţii corelative ale statului este faptul că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituţie, legiuitorul este liber să aleagă măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului, consacrate deopotrivă la nivel constituţional (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 756 din 5 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 10 februarie 2016, paragraful 29). De asemenea, Curtea a mai observat că indemnizaţia lunară reparatorie nu reprezintă o pensie sau un salariu, ci a fost reglementată ca un beneficiu acordat persoanelor care au obţinut titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluţiei Române din Decembrie 1989, care aveau un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat (a se vedea Decizia nr. 372 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 26 noiembrie 2013, pct. 5). 27. Referitor la invocarea paragrafului 25 din Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014, Curtea reţine că, ulterior pronunţării acesteia, a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 30 decembrie 2014, prin care sa reluat plata indemnizaţiilor pentru aceia care au obţinut în urma preschimbării certificatelor titlul de „Luptător cu Rol Determinant“ şi prin care s-a adoptat soluţia legislativă a raportării indemnizaţiilor la câştigul salarial mediu brut, utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata. 28. În ceea ce priveşte prevederile actului normativ criticat, vizând limitarea ori chiar neacordarea, între anii 2012 şi 2014, a unor drepturi ce nu sunt consacrate la nivel constituţional, neavând în consecinţă un caracter fundamental, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente, acestea având în vedere doar restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale. Totodată, Curtea a constatat că, deşi temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoştinţă pentru cei care, prin jertfa şi contribuţia proprie, au condus la căderea regimului comunist şi la instaurarea democraţiei, este incontestabil, acesta nu constituie totuşi, potrivit Constituţiei, o obligaţie de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi, astfel, de existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor indemnizaţii în virtutea calităţii de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 373 din 14 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 9 iulie 2015, paragraful 18). 29. În concluzie, criticile autorului excepţiei de neconstituţionalitate nu pot fi reţinute, deoarece, aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţională, aceste indemnizaţii au un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competenţă de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală (a se vedea Decizia nr. 756 din 5 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 10 februarie 2016, paragraful 34). 30. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, Curtea urmând a respinge prezenta excepţie, ca neîntemeiată. 31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Eugenia Roman, în Dosarul nr. 45.542/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi constată că dispoziţiile Legii nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, în ansamblul său, precum şi dispoziţiile art. II art. 8 alin. (1) şi art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 31 mai 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
