Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Irina Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent │
├──────────────────┴───────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, excepţie ridicată de Mănăstirea Văleni din comuna Sălătrucu, judeţul Argeş, în Dosarul nr. 3.909/216/2018 al Judecătoriei Curtea de Argeş şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 906D/2019. 2. La apelul nominal răspund părţile Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, cu sediul în Bucureşti, precum şi Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, Direcţia Silvică Argeş, cu sediul în Piteşti, prin consilieri juridici, cu delegaţii depuse la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită. Autoarea excepţiei a depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului părţii Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, cu sediul în Bucureşti, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederea legală conform căreia amenajamentul silvic reprezintă baza titlului de proprietate al statului nu echivalează cu o preluare abuzivă de către stat a proprietăţii private. Amenajamentul silvic stă la baza dreptului de proprietate al statului încă din anul 1910, cu mult înainte de preluarea abuzivă a unor bunuri imobile de către regimul comunist. Se mai susţine că tocmai declararea neconstituţionalităţii prevederilor legale criticate ar conduce la o discriminare, întrucât în această situaţie statul român, titular al dreptului de proprietate publică, ar ajunge în imposibilitatea de a face dovada acestui drept. Mai mult, atât Constituţia, cât şi Codul silvic reglementează diferit cele două forme de proprietate, publică şi privată, iar regimul juridic al acestora este unul distinct. 4. Se mai susţine că interesul public, care este superior celui individual, justifică aplicabilitatea prevederilor legale criticate, iar norma legală este o aplicare a dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie. De asemenea, se susţine că legile reparatorii au soluţionat tocmai aceste genuri de revendicări privind bunuri preluate în mod abuziv de către regimul comunist, foştii proprietari având la îndemână toate pârghiile legale pentru a redobândi proprietatea asupra acestor bunuri. 5. Se mai susţine că norma criticată nu instituie o inegalitate de regim juridic a dreptului de proprietate publică faţă de dreptul de proprietate privată. 6. Reprezentantul părţii Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, Direcţia Silvică Argeş, cu sediul în Piteşti, solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu instituie o discriminare. 7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, criticile formulate vizând modul de interpretare şi aplicare a textului de lege criticat, fără a fi vorba de o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate. În subsidiar, solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, nefiind încălcate textele constituţionale invocate de către autoarea excepţiei. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 8. Prin Încheierea din 27 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.909/216/2018, Judecătoria Curtea de Argeş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic. Excepţia a fost invocată într-o cauză având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a procesului-verbal de punere în posesie, constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate, precum şi rectificarea intabulării efectuate în cartea funciară. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul de lege criticat instituie un regim discriminatoriu în ceea ce priveşte dovada dreptului de proprietate al statului asupra fondului forestier proprietate publică a statului, respectiv amenajamentul silvic, înscris care nu are aceeaşi forţă probatorie în cazul amenajamentelor silvice întocmite pentru un teren forestier proprietate privată. De asemenea se arată că instituirea amenajamentului silvic, ca titlu de proprietate al statului, reprezintă o modalitate de legalizare a preluării abuzive a pădurilor, realizată de regimul comunist. În acelaşi sens, se susţine că, fără a deţine un titlu de proprietate în înţelesul Codului civil, au fost incluse în amenajamentele silvice terenuri arabile sau alte terenuri agricole care sunt proprietate privată, creându-se în favoarea statului o modalitate inedită de dobândire a dreptului de proprietate, respectiv includerea unui teren în amenajamentul silvic. 10. Judecătoria Curtea de Argeş apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că soluţia legislativă este justificată de interesul public, care este superior celui individual. De altfel, şi Codul civil distinge între modurile de dobândire a proprietăţii private şi cele de dobândire a dreptului de proprietate publică, distincţie care are la bază caracteristicile juridice ale celor două drepturi de proprietate. Se apreciază că nu există un regim discriminatoriu în ceea ce priveşte modul de dobândire a dreptului de proprietate publică şi a celui proprietate privată. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din data de 12 august 2015, potrivit cărora: „(1) Modul de gestionare a fondului forestier naţional se reglementează prin amenajamentele silvice, care constituie baza cadastrului de specialitate şi a titlului de proprietate a statului pentru fondul forestier proprietate publică a statului.“ 15. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi şi art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private şi a dreptului de proprietate, precum şi alin. (3) privind exproprierea. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit anexei nr. 1 la Legea nr. 46/2008, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 12 august 2015, pct. 2, amenajamentul silvic reprezintă studiul de bază în gestionarea pădurilor, cu conţinut tehnico-organizatoric, juridic şi economic, fundamentat ecologic. În elaborarea amenajamentului silvic este obligatorie parcurgerea următoarelor etape: a) şedinţa de preavizare a temei de proiectare - Conferinţa I de amenajare; b) recepţia lucrărilor de teren, care se realizează în ultimul an de aplicare a amenajamentului silvic, premergător anului de organizare a şedinţei de preavizare a soluţiilor tehnice - Conferinţa a II-a de amenajare; c) şedinţa de preavizare a soluţiilor tehnice - Conferinţa a II-a de amenajare, care se organizează în anul următor anului în care se realizează recepţia lucrărilor de teren; d) analiza şi avizarea în Comisia tehnică de avizare pentru silvicultură din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură. 17. De asemenea, potrivit art. 1 din Codul silvic, fondul forestier naţional este constituit din totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producţie sau administraţie silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinaţie forestieră, inclusiv cele neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990, inclusiv cu modificările de suprafaţă, conform operaţiunilor de intrări-ieşiri efectuate în condiţiile legii. 18. Totodată, potrivit art. 3 alin. (3), art. 19, art. 20 şi art. 21 din Codul silvic, modul de gestionare a fondului forestier naţional, precum şi ţelurile de gospodărire a pădurii, în concordanţă cu obiectivele ecologice şi social-economice şi cu respectarea dreptului de proprietate, se reglementează prin amenajamentele silvice, iar dovada deţinerii în administrare a terenurilor forestiere proprietate publică de către administrator se face potrivit legii şi pe baza amenajamentelor silvice. Întocmirea de amenajamente silvice este obligatorie pentru proprietăţile de fond forestier mai mari de 10 ha, acestea au o perioadă de valabilitate de 10 ani, cu excepţia amenajamentelor întocmite pentru pădurile de plop, salcie şi alte specii repede crescătoare, la care perioada de valabilitate este de 5 sau de 10 ani şi sunt întocmite de societăţi specializate, autorizate în scopul întocmirii de lucrări de amenajare a pădurilor. Elaborarea amenajamentelor silvice se face în concordanţă cu prevederile planurilor de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii, sub coordonarea şi controlul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură. De asemenea, exploatarea masei lemnoase se face doar în conformitate cu prevederile amenajamentului silvic, în baza autorizaţiilor de exploatare, eliberate de şeful ocolului silvic. 19. Curtea reţine, aşadar, din analiza cadrului normativ incident, că amenajamentul silvic este un instrument de planificare a lucrărilor silvice, cu conţinut tehnico-organizatoric, juridic şi economic, precum şi un instrument de implementare a politicii forestiere a statului. Menţiunea cuprinsă în textul de lege criticat, potrivit căreia amenajamentele silvice constituie baza cadastrului de specialitate şi a titlului de proprietate a statului pentru fondul forestier proprietate publică a acestuia, are în vedere componenta tehnică, de amenajare teritorială a fondului forestier proprietate publică a statului, iar nu noţiunea de titlu de proprietate, ca act probatoriu al dreptului de proprietate al statului. În acest sens, Curtea mai reţine că, potrivit art. 41 alin. (5) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24 septembrie 2015: „(5) În cazul imobilelor proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, intabularea se realizează în baza actelor de proprietate, iar în lipsa acestora, a copiei extrasului de pe inventarul centralizat al bunurilor respective, atestat prin hotărâre a Guvernului, însoţită de un înscris emis de către conducătorul instituţiei publice centrale sau locale, care are obligaţia întocmirii şi modificării inventarului centralizat, prin care se confirmă identitatea dintre imobilul din documentaţia cadastrală şi cel evidenţiat în inventarul centralizat. Pentru imobilele a căror apartenenţă la domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale este stabilită prin acte normative, intabularea se va efectua în baza hotărârilor Guvernului, hotărârilor consiliului local, judeţean sau al municipiului Bucureşti de însuşire a inventarelor cu privire la aceste bunuri imobile, însoţite de un înscris emis de către conducătorul instituţiei publice centrale sau locale, prin care se confirmă identitatea dintre imobilul din documentaţia cadastrală şi cel a cărui intabulare se solicită, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.“ 20. Acest text legal reglementează condiţiile necesare pentru intabularea dreptului de proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv: fie existenţa actelor de proprietate, fie prezentarea extraselor de pe inventarul centralizat al bunurilor respective, atestate prin hotărâre a Guvernului, în cazul imobilelor a căror apartenenţă la domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale nu este stabilită prin acte normative, fie pe baza actelor administrative, respectiv hotărâri ale Guvernului sau hotărâri ale consiliilor locale, judeţene sau al municipiului Bucureşti, de însuşire a inventarelor cu privire la aceste bunuri imobile a căror apartenenţă este stabilită prin acte normative. Potrivit art. 888 din Codul civil, înscrisurile în baza cărora se poate efectua înscrierea în cartea funciară, în sensul actelor doveditoare a actelor şi faptelor juridice translative, constitutive sau extinctive de drepturi în legătură cu imobilele, sunt înscrisul autentic notarial, hotărârea judecătorească rămasă definitivă, certificatul de moştenitor sau alt act emis de autorităţile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta. Totodată, potrivit art. 885 alin. (1) din Codul civil, drepturile reale asupra imobilelor cuprinse în cartea funciară se dobândesc, atât între părţi, cât şi faţă de terţi, numai prin înscrierea lor în cartea funciară, pe baza actului sau faptului care a justificat înscrierea. 21. În acelaşi sens, în ceea ce priveşte înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate publică al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale asupra fondului forestier, potrivit art. 12^1 din Legea nr. 46/2008, dreptul de proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale asupra fondului forestier se intabulează în sistemul integrat de cadastru şi carte funciară la cererea administratorilor fondului forestier, proprietate publică a statului, respectiv a proprietarului, în cazul proprietăţii publice a unităţilor administrativ-teritoriale, în baza actelor de proprietate şi a documentaţiei cadastrale întocmite conform prevederilor legale. 22. De altfel, raportându-se la motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea acesteia critică conţinutul textului de lege din perspectiva unei interpretări şi aplicări în speţa dedusă soluţionării instanţei judecătoreşti, în sensul invocat de autoarea excepţiei. Astfel, se arată că, fără a deţine un titlu de proprietate în înţelesul Codului civil, au fost incluse în amenajamentele silvice terenuri arabile sau alte terenuri agricole care sunt proprietate privată, creându-se în favoarea statului o modalitate inedită de dobândire a dreptului de proprietate, respectiv includerea unui teren în amenajamentul silvic. De asemenea, se arată că amenajamentul silvic întocmit pentru un teren proprietate publică a statului nu are aceeaşi forţă probatorie în cazul amenajamentelor silvice întocmite pentru un teren forestier proprietate privată. Or, analiza acestora se înscrie în sfera competenţei instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea fondului cauzei, nefiind probleme de constituţionalitate a normei legale. 23. Printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunţat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. 24. Prin urmare, în prezenta cauză, critica autoarei excepţiei de neconstituţionalitate vizează modul de interpretare şi aplicare a prevederilor criticate la speţa dedusă judecăţii, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, criticile formulate neintrând în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată“, iar nu cu privire la modul de interpretare şi aplicare a legii. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, excepţie ridicată de Mănăstirea Văleni din comuna Sălătrucu, judeţul Argeş, în Dosarul nr. 3.909/216/2018 al Judecătoriei Curtea de Argeş. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Curtea de Argeş şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 iunie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
