Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana-Cristina Puică│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 din Codul penal, excepţie ridicată de Petru Alexandru Deaconu în Dosarul nr. 42.931/3/2017 (203/2018) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 426D/2018. 2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei a depus la dosar note scrise, prin care solicită asistarea de către un avocat plătit din fondurile Ministerului de Justiţie, deoarece se află în executarea unei pedepse privative de libertate. 4. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de asistenţă juridică gratuită, având în vedere procedura care se desfăşoară în faţa Curţii Constituţionale. 5. Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992, respinge cererea autorului excepţiei, întrucât regulile referitoare la încuviinţarea desemnării unui avocat din oficiu nu sunt compatibile cu natura procedurii în faţa Curţii Constituţionale. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia. Arată că, în cazul său, sporul adăugat la pedeapsa cea mai grea depăşeşte limita maximă a pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită sub imperiul noului Cod penal. 7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât, pe de o parte, nu au fost indicate prevederile constituţionale încălcate, iar, pe de altă parte, critica vizează modul de aplicare a legii. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 8. Prin Decizia penală nr. 113 din 13 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 42.931/3/2017 (203/2018), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Petru Alexandru Deaconu cu ocazia soluţionării contestaţiei împotriva unei hotărâri privind anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia nu indică prevederile constituţionale încălcate prin dispoziţiile de lege criticate. Arată doar că a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 5 ani şi 6 luni - în baza dispoziţiilor Codului penal din 1969 - şi, respectiv, la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere - în temeiul noului Cod penal. Având în vedere faptul că sporul adăugat - după anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere - depăşeşte limita maximă a pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea pentru care i-a fost stabilită pedeapsa de 6 luni închisoare, consideră că dispoziţiile art. 39 din Codul penal sunt neconstituţionale. 10. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Invocă, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 711 din 27 octombrie 2015, Decizia nr. 782 din 17 noiembrie 2015, Decizia nr. 210 din 12 aprilie 2016 şi Decizia nr. 368 din 30 mai 2017. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 39 din Codul penal sunt constituţionale, invocând, în acest sens, considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 711 din 27 octombrie 2015. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului actului de sesizare dispoziţiile art. 39 din Codul penal. Din cuprinsul actului de sesizare reiese însă că excepţia de neconstituţionalitate vizează doar prevederile art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal. Prin urmare, Curtea se va pronunţa numai asupra acestor dispoziţii de lege, care au următorul cuprins: „În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează: [...] b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;“. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este nemotivată, întrucât autorul excepţiei nu susţine, în niciun mod, pretinsa contrarietate dintre dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal şi cele ale Legii fundamentale. Or, potrivit prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „Sesizările trebuie [...] motivate“ (Decizia nr. 465 din 17 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Decizia nr. 1.374 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 30 noiembrie 2010, Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Decizia nr. 547 din 15 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 11 decembrie 2014, paragraful 16, Decizia nr. 631 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2015, paragraful 44, şi Decizia nr. 473 din 12 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 942 din 7 noiembrie 2018, paragraful 17). În acest sens, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că neindicarea de către autorul excepţiei a normei constituţionale pentru a cărei încălcare consideră că textul de lege atacat este neconstituţional sau trimiterea generică la încălcarea Constituţiei constituie un motiv de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei, întrucât aceasta nu constituie o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate, în sensul constituţional al termenului. O atare consecinţă se impune, întrucât jurisdicţia constituţională nu se poate substitui autorului excepţiei în privinţa invocării motivului de neconstituţionalitate. Aşadar, controlul din oficiu este inadmisibil, având în vedere faptul că, pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, controlul se poate exercita numai la sesizare (Decizia nr. 888 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 13 august 2010, Decizia nr. 1.603 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 26 ianuarie 2011, şi Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). 17. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal, excepţie ridicată de Petru Alexandru Deaconu în Dosarul nr. 42.931/3/2017 (203/2018) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 ianuarie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Oana-Cristina Puică ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
