Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia-Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul „Acord“ din Târgu Mureş, în numele şi pentru membrii Ilona Apofoian şi alţii, în Dosarul nr. 1.512/102/2019/a1 al Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 597D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, arată că acestea nu sunt întemeiate, raportat la conţinutul concret al notei de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. Referitor la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, arată că dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate nu aduc atingere prevederilor constituţionale, aşa cum rezultă din Decizia Curţii Constituţionale nr. 809 din 7 decembrie 2021. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 19 martie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.512/102/2019/a1, Tribunalul Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul „Acord“ din Târgu Mureş, în numele şi pentru membrii Ilona Apofoian şi alţii, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui litigiu de muncă privind acordarea unor sporuri salariale. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (4), deoarece nu răspund exigenţelor Constituţiei privind delegarea legislativă, aşa cum au fost dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Astfel, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, existenţa unei situaţii extraordinare (raportat strict la aplicarea în anul 2019 a dispoziţiilor Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice) nu este explicată prin argumente în favoarea limitării aplicării anumitor prevederi ale legii salarizării - respectiv plafonarea sporurilor la un anumit nivel. Din contră, în motivare se arată necesitatea aplicării devansate, în trei etape, a nivelului de salarizare stabilit pentru anul 2022 în Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, pentru personalul didactic de predare, personalul didactic auxiliar, personalul didactic de conducere, de îndrumare şi control din învăţământ (art. 55 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018). 6. Mai mult decât atât, această aplicare devansată nu produce efecte suplimentare asupra bugetului din anul 2019, întrucât personalul didactic beneficiază, în mod similar cu toate celelalte categorii de personal bugetar, de creşterea cu 1/4 a salariilor de bază din diferenţa dintre salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 şi cel din luna decembrie a anului 2018. 7. Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă în următoarele condiţii care trebuie întrunite cumulativ: existenţa unei situaţii extraordinare, reglementarea acesteia să nu poată fi amânată şi urgenţa să fie motivată în cuprinsul ordonanţei. Or, autorul excepţiei arată că în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 sunt reglementate o serie de aspecte care nu au legătură şi nici nu sunt în relaţie de interdependenţă cu motivele invocate de Guvern în susţinerea urgenţei şi a situaţiei extraordinare care motivează adoptarea unei asemenea ordonanţe. 8. De asemenea, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 contravin prevederilor art. 1 alin. (1) şi (3) din Constituţie privind criteriile de claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate pe care un text de act normativ trebuie să le îndeplinească. În acest sens, invocă cele reţinute în Avizul Consiliului Legislativ nr. 716 din 28 decembrie 2018, care indică neconformitatea art. 34 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă menţionată cu normele de tehnică legislativă şi, implicit, cu rigorile constituţionale. De asemenea, arată că textul de lege criticat este lipsit de previzibilitate, predictibilitate, claritate, calitate şi precizie întrucât se aplică măsura de plafonare a sporurilor salariale, începând cu data de 1 ianuarie 2019, fără a se preciza cu exactitate care este perioada de aplicare a măsurii, în contextul altor măsuri de aplicare etapizată deja prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 (art. 38 din această lege). Totodată, în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar ori solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, arată că aceste drepturi se menţin cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, norma legală fiind lipsită de previzibilitate, predictibilitate, claritate, calitate şi precizie. De asemenea, cuantumul sporurilor se menţine în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, prevedere căreia îi lipsesc de asemenea criteriile de calitate şi predictibilitate ce decurg din art. 1 alin. (5) din Constituţie. 9. Autorul excepţiei arată că legiuitorul refuză ori tace în ceea ce priveşte introducerea unei definiţii pentru sintagma „îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii“, în contextul în care pentru alte categorii de personal bugetar, pentru aceleaşi condiţii, se oferă alt tratament salarial. 10. În continuare, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 contravin prevederilor art. 16, 20, 41 şi 53 din Constituţia României. Astfel, pentru aceleaşi condiţii de desfăşurare a activităţii, norma legală criticată creează o poziţie de inferioritate a salariaţilor reprezentaţi de Sindicatul „Acord“ din Târgu Mureş, de inegalitate în faţa prevederilor legii salarizării, faţă de alţi salariaţi din instituţie sau de alte categorii de personal din sectorul bugetar. Spre exemplificare, invocă situaţia medicilor şi a asistenţilor medicali, pentru care sporurile sunt calculate ca procent din salariul de bază, neoperând plafonarea instituită de dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, şi a şefilor de centre/contabililor din unităţile de asistenţă socială, care, ca efect al implementării în anul 2018 a măsurii privind transferul contribuţiilor de la angajator la angajat, au depăşit grila din anul 2022. În privinţa acestora, legiuitorul a procedat la acordarea corectă a salariilor de bază, dar şi a sporurilor specifice activităţii, prin raportarea acestora la salariile de bază sub formă de procent. Având în vedere aceste aspecte, autorul excepţiei consideră că s-a creat o profundă inechitate care afectează salariaţii reclamanţi, ale căror sporuri nu sunt calculate ca procent din salariul de bază, aceştia beneficiind, pentru fiecare tip de spor, doar de suma acordată în luna decembrie 2019, înregistrând astfel substanţiale pierderi salariale. 11. Autorul excepţiei precizează că o asemenea plafonare operează în mod neconstituţional inclusiv în privinţa sporurilor salariale care se calculează prin raportare la un tarif orar (de exemplu, sporul pentru continuitatea activităţii prestate în zilele de repaus săptămânal şi sărbători legale şi sporul de noapte). 12. Plafonarea sporurilor pentru anumite categorii de salariaţi, raportat la un calcul corect în cazul altor lucrători, generează încălcarea principiului egalităţii de tratament şi al interzicerii discriminării, a principiului „la muncă egală, salariu egal“, principii care fac obiectul mai multor reglementări internaţionale şi europene, cum ar fi: Declaraţia universală a drepturilor omului, Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, Carta socială europeană revizuită, Carta comunitară a drepturilor fundamentale ale lucrătorilor. 13. Totodată, dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 încalcă şi prevederile art. 41 alin. (2), ale art. 44 alin. (1) şi ale art. 53 din Constituţie. 14. Mai mult decât atât, dispoziţiile de lege criticate sunt lipsite de predictibilitate, întrucât nu precizează un termen când măsura de austeritate va înceta şi nici suma efectivă de care salariaţii vor fi privaţi ca efect al implementării acesteia. În acest fel, este afectat dreptul de proprietate al salariatului asupra unei părţi a salariului (cea referitoare la sporuri), ceea ce este incompatibil cu dreptul la măsuri de protecţie adecvate (art. 41 din Constituţie), precum şi cu prevederile art. 53 din Constituţie privind restrângerea dreptului la salariu. De altfel, măsura plafonării sporurilor nu îndeplineşte niciunul dintre criteriile prevăzute expres în acest ultim articol constituţional. 15. Una dintre cerinţele Constituţiei este ca o măsură de acest gen să fie limitată în timp, însă nici sub acest aspect plafonarea sporurilor instituită de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 nu este compatibilă cu dispoziţiile constituţionale, neexistând un reper temporar fix în care aceasta să fie aplicată, devenind, în lipsa altui text sau termen, o măsură definitivă, condamnabilă din perspectiva principiilor constituţionale. 16. Autorul excepţiei invocă şi existenţa unor neconcordanţe cu definiţiile şi terminologia regăsite în dispoziţiile art. 7 din Legea-cadru nr. 153/2017. Din analiza sistematică a prevederilor legale mai sus citate, raportat la faptul că legiuitorul însuşi îşi impune respectarea anumitor principii, definiţii, modalităţi de calcul, care sunt şi rămân exclusiv cele prevăzute doar de Legea-cadru nr. 153/2017, nu se poate accepta o altă soluţie legislativă profund discriminatorie prin care se schimbă modalitatea de calcul şi care generează grave şi condamnabile inechităţi între alte categorii de salariaţi. Prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 aduc atingere şi principiilor fundamentale pe care s-a construit legea salarizării, după cum precizează art. 6 al legii-cadru. 17. În concluzie, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 reglementează un mod de calcul al sporurilor salariale care încalcă principiile mai sus enunţate, generând pentru aceleaşi condiţii de desfăşurare a activităţii remuneraţii diferite, de natură să priveze salariaţii de o parte însemnată din drepturile salariale - componentă a dreptului de proprietate, conform Constituţiei. 18. Tribunalul Mureş - Secţia civilă consideră că excepţia este întemeiată în raport cu prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie, pentru neîndeplinirea exigenţelor privind existenţa unei urgenţe concret determinate şi a motivării acesteia într-o manieră determinată, precisă şi verificabilă în cuprinsul ordonanţei de urgenţă. 19. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 20. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că, în ceea ce priveşte argumentele care vizează neconstituţionalitatea textului criticat prin raportare la art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală, doar Curtea Constituţională este în măsură să se pronunţe. Referitor la aspectele relevate pentru susţinerea criticii prin raportare la cerinţele constituţionale privind claritatea şi previzibilitatea normelor legale, menţionează că din sintagma „începând cu 1 ianuarie 2019“ se deduce intenţia legiuitorului delegat de a stabili data de la care urmează să se aplice soluţia propusă, stabilind o normă temporară, aplicabilă pe perioada exerciţiului bugetar al anului 2019, condiţionată de adoptarea unui act normativ subsecvent care să modifice sau să abroge norma în discuţie, materializat, de exemplu, prin legea bugetului de stat. Referitor la modalitatea în care textul reglementează nivelul sporurilor, celelalte elemente ale sistemului de salarizare şi condiţiile în care acestea se acordă, apreciază că nu suscită critici de neconstituţionalitate, întrucât ansamblul aspectelor anterior menţionate nu suferă modificări prin intermediul normei în discuţie, ci intervenţia legislativă are ca obiect exclusiv menţinerea cuantumului la nivelul celui acordat pentru luna decembrie 2018. Or, din această perspectivă, apreciază că nu se poate reţine critica referitoare la principiul legalităţii, întrucât norma întruneşte cerinţele constituţionale în discuţie. Critica referitoare la discriminarea, prin textul supus analizei, a persoanelor care beneficiază de elemente ale sistemului de salarizare ce intră în conţinutul salariului faţă de persoanele care beneficiază de astfel de drepturi ce nu sunt componente ale salariului, ci sunt acordate în plus faţă de acesta, nu poate fi primită, întrucât, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, legiuitorul este îndreptăţit să stabilească modalitatea în care se acordă şi se calculează elementele de natură salarială, precum şi o eventuală plafonare a acestora, în funcţie de condiţiile economice şi de altă natură relevante din această perspectivă, toate aceste aspecte fiind circumscrise marjei de apreciere despre care se face vorbire în jurisprudenţa mai sus menţionată. Consideră că nu este încălcat art. 41 alin. (2) din Constituţie, dat fiind că textul legal criticat nu afectează sub niciun aspect dreptul la salariul minim brut pe ţară sau la celelalte măsuri de protecţie socială avute în vedere de Legea fundamentală, ci se referă la elemente salariale care pot sau nu să fie acordate de legiuitor, în funcţie de contextul economic şi de alte aspecte de oportunitate. În considerarea celor reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa referitoare la controlul asupra altor acte normative în materia salarizării, apreciază că nici art. 44 alin. (1) din Constituţie nu este încălcat. Cu privire la art. 1 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie, apreciază că acestea nu sunt incidente în cauză, dat fiind că textul criticat nu se referă la caracterul statului român, iar actul în analiză nu este o lege, în sensul restrâns de act al Parlamentului, ipoteză în care s-ar analiza condiţiile constituţionale în care se poate restrânge exerciţiul unor drepturi sau libertăţi fundamentale. 21. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 22. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 23. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii potrivit cărora: „Începând cu luna ianuarie 2020, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2019, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.“ 24. Autorul excepţiei apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 1 alin. (1), (3) şi (5) privind statul român, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 41 privind dreptul la muncă şi protecţia socială a muncii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 115 alin. (4) privind delegarea legislativă. De asemenea, invocă dispoziţiile referitoare la egalitatea de tratament şi interzicerea discriminării, precum şi principiul „la muncă egală, salariu egal“ din cuprinsul Declaraţiei universale a drepturilor omului, al Pactului internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, al Cartei sociale europene revizuite şi al Cartei comunitare a drepturilor fundamentale ale lucrătorilor. 25. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 809 din 7 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 22 februarie 2022, Curtea, analizând excepţia de neconstituţionalitate formulată de Sindicatul „Acord“ Târgu Mureş într-o altă cauză, a respins criticile formulate ca neîntemeiate. 26. Referindu-se la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă raportate la art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea, având în vedere cele menţionate în nota de fundamentare a ordonanţei de urgenţă a Guvernului, precum şi preambulul acesteia în care s-a menţionat că neadoptarea în regim de urgenţă a măsurilor fiscal-bugetare propuse ar genera un impact suplimentar asupra deficitului bugetului general consolidat, afectând în mod semnificativ sustenabilitatea finanţelor publice, a constatat, pe de o parte, caracterul urgent al adoptării măsurilor, acestea fiind necesare la fundamentarea strategiei fiscal-bugetare pe perioada 2019-2021, a bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2019. Urgenţa este, aşadar, motivată în cuprinsul ordonanţei de urgenţă criticate. Pe de altă parte, a apreciat că situaţia care impune adoptarea acestor măsuri constituie o stare de fapt obiectivă, independentă de voinţa Guvernului, care poate fi încadrată în conceptul constituţional de „situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată“, astfel cum acesta a fost definit în jurisprudenţa Curţii. 27. De asemenea, Curtea a amintit jurisprudenţa sa în care a statuat că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale şi economice, de o marjă de apreciere, pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public, care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia. 28. În continuare, examinând criticile de neconstituţionalitate intrinsecă formulate în raport cu art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, Curtea a reţinut că, analizate în cadrul ansamblului normativ privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prevederile de lege criticate dispun o măsură fiscal-bugetară, aplicabilă începând cu anul 2019, fără a cuprinde vicii care să afecteze claritatea, precizia sau predictibilitatea normei juridice. Susţinerile referitoare la imprecizia dispoziţiilor legale implică înţelegerea conţinutului normelor juridice criticate, prin corelare cu alte dispoziţii legale în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, vizând, în realitate, aspecte referitoare la interpretarea şi aplicarea legilor. 29. De asemenea, Curtea a amintit că, potrivit jurisprudenţei sale, sporurile, premiile şi alte stimulente reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie. Legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. 30. În ceea ce priveşte criticile referitoare la încălcarea art. 16 din Constituţie, Curtea a constatat că prevederile legale criticate vizează, prin conţinutul lor normativ, personalul plătit din fonduri publice, fără a institui privilegii ori discriminări pe considerente arbitrare. 31. Curtea a considerat că nu poate fi reţinută nici incidenţa dispoziţiilor art. 41 din Constituţie, deoarece norma de referinţă invocată prevede instituirea unui salariu minim brut pe ţară garantat în plată, fără să dispună cu privire la drepturi salariale suplimentare, cum sunt sporurile. 32. Referitor la invocarea încălcării dreptului de proprietate privată, prevăzut de art. 44 din Constituţie, şi a dreptului la respectarea unui „bun“, prevăzut de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea a reţinut că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în Convenţie nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunţată în Cauza Vilho Eskelinen şi alţii împotriva Finlandei, paragraful 94). Prin urmare, stabilirea prin lege a unei reguli în privinţa menţinerii cuantumului sporurilor la un anumit nivel nu are semnificaţia încălcării regulilor constituţionale şi convenţionale invocate. 33. De asemenea, în raport cu cele enunţate, Curtea constată că prevederile legale criticate, prin conţinutul lor normativ, nu pun în discuţie o restrângere a exerciţiului unor drepturi fundamentale şi nici nu afectează astfel de drepturi. În consecinţă, dispoziţiile art. 53 şi ale art. 115 alin. (6) din Constituţie nu sunt sub niciun aspect încălcate. 34. În ceea ce priveşte pretinsele neconcordanţe între dispoziţiile legale criticate şi normele cuprinse în Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, Curtea a precizat că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Rezultă deci că într-o astfel de situaţie nu se pune în discuţie o chestiune privind constituţionalitatea, ci una de coordonare a legislaţiei în vigoare, de competenţa autorităţii legiuitoare. 35. Curtea a precizat şi că modalitatea de aplicare a dispoziţiilor legale criticate excedează controlului de constituţionalitate exercitat de instanţa de contencios constituţional, revenind autorităţilor publice cu competenţă în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice şi, în caz de litigiu, instanţelor judecătoreşti. 36. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia Deciziei nr. 809 din 7 decembrie 2021 îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 37. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul „Acord“ din Târgu Mureş, în numele şi pentru membrii Ilona Apofoian şi alţii, în Dosarul nr. 1.512/102/2019/a1 al Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 iunie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Patricia-Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
