Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 359 din 11 iulie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 458 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 359 din 11 iulie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 458 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1054 din 21 octombrie 2024
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 458 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Cristian Milos în Dosarul nr. 3.587/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.442D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, prin care s-a statuat că legiuitorul, dând expresie politicii fiscale şi bugetare, are deplina libertate de a stabili impozite şi taxe, precum şi cuantumul acestora, cu condiţia ca acestea să fie rezonabile şi echitabile şi să nu diferenţieze pe categorii sau grupe de cetăţeni, cerinţe pe care normele criticate le îndeplinesc.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Sentinţa civilă nr. 3.471 din 31 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 3.587/3/2020, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 458 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Cristian Milos într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri prin care se solicită anularea deciziilor de impunere care au fost emise de către organele fiscale în temeiul dispoziţiilor antereferite cuprinse în Legea nr. 227/2015.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 458 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 reprezintă, prin consecinţele pe care le creează, o veritabilă normă sancţionatorie ascunsă sub aparenţa stabilirii unui impozit şi suprimă egalitatea de tratament în privinţa calculării impozitului pe clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, întrucât, în cazul prevăzut la alin. (1) al aceluiaşi articol, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2% şi 1,3% asupra valorii rezultate dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat, iar, în cazul prevăzut la alin. (4), acelaşi impozit se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile determinate conform art. 457 din Codul fiscal, respectiv valoarea impozabilă a clădirii, care poate fi mai mare decât valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare. Or, contribuabilul trebuie să aibă posibilitatea de a aprecia, într-o măsură rezonabilă, consecinţele asupra patrimoniului care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă şi putând astfel să îşi corecteze conduita, însă, prin modul în care sunt redactate prevederile criticate, acestea nu permit contribuabilului să aprecieze ca, în cazul în care valoarea clădirii nu poate fi calculată conform prevederilor alin. (1), impozitul ce urmează să fie stabilit va fi mult mai mare decât în cazul în care este avută în vedere valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă, depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul de referinţă.
    6. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât normele criticate sunt o aplicare a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 139 alin. (1), care constituie regula generală în materia impozitelor şi taxelor şi în virtutea cărora stabilirea impozitelor şi a taxelor datorate bugetului de stat constituie prerogativa legiuitorului, acesta având dreptul exclusiv de a stabili cuantumul impozitelor şi taxelor. Într-adevăr, aşezarea justă a sarcinilor fiscale trebuie să reflecte însuşi principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, prin impunerea unui tratament identic pentru situaţii identice, însă principiul general al egalităţii se referă la o egalitate juridică formală, şi nu la o egalitate de condiţii. Cu toate acestea, egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice nu poate implica ideea de uniformizare, astfel că principiul egalităţii presupune ca în situaţii egale să se aplice un tratament juridic egal; în acelaşi timp, presupune şi dreptul la diferenţiere în tratament juridic, dacă situaţiile în care se află cetăţenii sunt diferite. Or, dispoziţiile legale în raport de care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate prevăd un tratament fiscal diferit tocmai în virtutea unei ipoteze diferite, aceea a nedepunerii evaluării în termenele prevăzute de lege. De asemenea, consideră că textul de lege îndeplineşte condiţia de previzibilitate, permiţând contribuabilului să aprecieze consecinţele opţiunii sale de a depune, respectiv de a nu depune în termenele prevăzute de lege raportul de evaluare în vederea calculării impozitului pe clădiri, fiind stipulate în mod expres elementele în raport cu care urmează să fie determinat cuantumul acestui impozit în ipoteza nerespectării de către contribuabil a acestor termene.
    7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 458 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Ulterior încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 458 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 au fost modificate prin art. I pct. 1 din Legea nr. 252/2022 pentru modificarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi pentru completarea art. 47 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, în prezent având o altă redactare legislativă. Prin urmare, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale în redactarea criticată, având următorul cuprins: „(4) În cazul în care valoarea clădirii nu poate fi calculată conform prevederilor alin. (1), impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile determinate conform art. 457.“
    11. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) cu privire la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, şi ale art. 44 alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, în mod egal, indiferent de titular. Având în vedere conţinutul motivării excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea reţine şi dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5) în componenta privind calitatea legii.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile art. 458 din Legea nr. 227/2015 fac parte din capitolul II - Impozitul pe clădiri şi taxa pe clădiri al titlului IX - Impozite şi taxe locale şi stabilesc modalitatea de calcul al impozitului pe clădiri datorat de persoanele fizice, în funcţie de destinaţia clădirilor, în mod concret pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice. Astfel, potrivit art. 458 alin. (1) din Legea nr. 227/2015, la care face trimitere norma criticată, pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2% şi 1,3% asupra uneia dintre următoarele valori: (i) valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă, depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul de referinţă; (ii) valoarea finală a lucrărilor de construcţii, în cazul clădirilor noi, construite în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă; (iii) valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor dobândite în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă (în situaţia în care nu este precizată valoarea, se utilizează ultima valoare înregistrată în baza de date a organului fiscal). În cazul în care valoarea clădirii nu poate fi calculată conform acestor dispoziţii, art. 458 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 dispune că impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile determinate conform art. 457 din Legea nr. 227/2015, care prevede atât calculul impozitului pe clădirile rezidenţiale şi clădirile-anexă aflate în proprietatea persoanelor fizice, cât şi modul de determinare a valorii impozabile a clădirii.
    13. Aşadar, pentru calculul impozitului pe clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice este necesar ca proprietarii unor astfel de bunuri imobile să efectueze rapoarte de evaluare întocmite de un evaluator autorizat în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă şi să le depună la organul fiscal până la primul termen de plată din anul de referinţă. Dacă aceste rapoarte nu sunt realizate sau depuse în temenele prevăzute de lege, impozitul pe clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice se calculează prin aplicarea unei cote de 2% asupra valorii impozabile a clădirii care este determinată prin modalitatea de calcul prevăzută în mod concret la art. 457 alin. (2) din Legea nr. 227/2015.
    14. Având în vedere cadrul legislativ mai sus menţionat, nemulţumirea autorului excepţiei de neconstituţionalitate, constă, în esenţă, în faptul că art. 458 alin. (4) din Legea nr. 227/2015, prin modalitatea de calcul al impozitului în discuţie, (i) duce în eroare contribuabilul, care nu poate aprecia în mod concret şi previzibil care sunt sumele aferente impozitului datorat pentru clădirile nerezidenţiale dacă nu s-a conformat dispoziţiilor art. 458 alin. (1) lit. a) din aceeaşi lege şi nu a depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul de referinţă raportul de evaluare, (ii) creează o discriminare între contribuabilii cărora li se aplică cele două prevederi legale cuprinse în alin. (4) şi (1) şi (iii) afectează patrimoniul acestora prin încasarea de la contribuabili a unor sume mult mai mari, sub cupola unor taxe.
    15. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit cărora „în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie“, Curtea, având în vedere dezvoltarea jurisprudenţială cu privire la acest articol, constată că acesta cuprinde anumite exigenţe ce ţin de principiul legalităţii, de asigurarea interpretării unitare a legii, de calitatea legii (căreia i se subsumează claritatea, precizia, previzibilitatea şi accesibilitatea legii) (Decizia nr. 141 din 12 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1096 din 18 noiembrie 2020, paragraful 19). Având în vedere principiul generalităţii legilor, atât Curtea Constituţională, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului au arătat că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze, însă, previzibilitatea legii (Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011; Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Ciné Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). Astfel, cerinţa de claritate a legii vizează caracterul neechivoc al obiectului reglementării, cea de precizie se referă la exactitatea soluţiei legislative alese şi a limbajului folosit, în timp ce previzibilitatea legii priveşte scopul şi consecinţele pe care le antrenează, respectiv se referă la faptul că actul normativ trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat, iar accesibilitatea, din punct de vedere formal, are în vedere aducerea la cunoştinţa publică a actelor normative de rang infraconstituţional şi intrarea în vigoare a acestora, care se realizează prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I a legii (Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragrafele 16-20 şi 26).
    16. Or, aplicând aceste considerente de principiu la normele deduse controlului de constituţionalitate, Curtea constată că art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componentele amintite, nu este afectat, întrucât cadrul legislativ coroborat privind calculul impozitului pe clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice este suficient de clar şi previzibil pentru ca destinatarii normelor să îşi adapteze conduita în funcţie de cerinţele legii şi să conştientizeze valoarea sumelor aferente impozitului în discuţie, în funcţie de criteriile şi de condiţiile stabilite de lege.
    17. În ceea ce priveşte principiul egalităţii în drepturi, Curtea, în jurisprudenţa sa, a arătat că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Prin urmare, situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional (Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, paragraful 23). Principiul egalităţii presupune atât ca în situaţii egale să se aplice un tratament juridic egal, precum şi dreptul la diferenţiere în tratament juridic, dacă situaţiile în care se află cetăţenii sunt diferite, încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării existând atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă şi rezonabilă sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite (a se vedea Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 9 august 2019).
    18. Având în vedere statuările de principiu mai sus enunţate şi ţinând seama de critica formulată, prin Decizia nr. 877 din 16 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 24 martie 2022, paragrafele 18 şi 19, Curtea a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată în raport cu dispoziţiile art. 16 şi ale art. 56 alin. (2) din Constituţie, întrucât, de principiu, ca regulă generală, pentru aceeaşi categorie de clădiri nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, legiuitorul a instituit perceperea unui impozit care se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2% şi 1,3% asupra valorii care rezultă dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă, depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul de referinţă. Astfel, lipsa acestui raport de evaluare întocmit şi depus în condiţiile legii, care conduce la imposibilitatea aplicării regulii generale antereferite, este un motiv obiectiv şi rezonabil, existând o raţiune suficientă pentru instituirea unui tratament juridic diferit. Faţă de această împrejurare, Curtea reţine că atât soluţia, cât şi considerentele antereferite sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză.
    19. De altfel, art. 56 din Constituţie consacră obligaţia fundamentală a fiecărui cetăţean de a contribui prin impozite şi taxe la cheltuielile publice, principiul constituţional al aşezării juste a sarcinilor fiscale implicând un complex de condiţii de care legiuitorul este ţinut atunci când instituie anumite obligaţii fiscale în sarcina contribuabililor, iar fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci şi proporţională, rezonabilă, echitabilă şi să nu diferenţieze pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetăţeni. Prin urmare, aşezarea justă a sarcinilor fiscale trebuie să reflecte însuşi principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, prin impunerea unui tratament identic pentru situaţii identice (Decizia nr. 325 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 16 iulie 2013). Or, contribuabili care nu au parcurs toate etapele şi nu au atins cerinţele legale în vederea stabilirii impozitului pe clădirile nerezidenţiale nu se află în situaţii identice cu cei care s-au conformat normelor legale.
    20. Referitor la dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Constituţie, Curtea reţine că acestea statuează cu privire la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, în mod egal, indiferent de titular, context în care, pentru identitate de raţiune, sunt valabile considerentele mai sus menţionate cu privire atât la principiul egalităţii, cât şi la obligaţia fundamentală a fiecărui cetăţean de a contribui prin impozite şi taxe la cheltuielile publice în conformitate cu principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale. Prin urmare, şi din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât normele criticate sunt o reflectare la nivel infraconstituţional a dispoziţiilor şi principiilor constituţionale antereferite.
    21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cristian Milos în Dosarul nr. 3.587/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 458 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 11 iulie 2024.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu


    ------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 359 din 11 iulie 2024

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016