Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia-Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială. Excepţia a fost ridicată de Dumitru Oncescu în Dosarul nr. 2.471/90/2019 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 435D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât este vizat modul de interpretare şi aplicare a legii. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 5 martie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.471/90/2019, Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială. Excepţia a fost ridicată de Dumitru Oncescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei de respingere a cererii de recalculare a pensiei. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 3/1977 sunt constituţionale doar dacă se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare de 25 de ani pentru grupa a II-a de muncă poate fi compus atât din anii de muncă efectuaţi în grupa a II-a, cât şi din cei realizaţi în grupa I de muncă. Consideră că principiile echităţii sociale, egalităţii în faţa legii şi argumentele de logică juridică impun cu necesitate recunoaşterea, în favoarea sa, a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, corespunzător grupei a II-a de muncă. Câtă vreme cotele de contribuţie pentru grupa I de muncă au fost cel puţin egale cu cele achitate pentru grupa a II-a, iar activităţile din grupa I au prezentat întotdeauna un risc mai ridicat decât activităţile din grupa a II-a, este logic ca activitatea desfăşurată în grupa I de muncă (mai grea) să poată fi valorificată în interesul asiguratului ca vechime în grupa a II-a de muncă (mai uşoară). 6. Având în vedere că în grupa I de muncă se încadrează locurile caracterizate printr-un risc mai ridicat şi dificultate sporită faţă de cele cuprinse în grupa a II-a, nu există niciun impediment legal care să se opună adăugării stagiului realizat în grupa I la cel efectuat în grupa a II-a de muncă, cel dintâi fiind cel puţin asimilabil celui realizat în grupa a II-a, rezultând o durată mai mare de 25 de ani lucrată în grupele I şi a II-a, ce se impune a fi valorificată ca lucrată în grupa a II-a, atrăgând, potrivit celor anterior expuse, şi un stagiu complet de cotizare de 25 de ani. 7. În acelaşi sens erau dispoziţiile Ordinului Ministerului Muncii şi Ocrotirilor Sociale, Ministerului Sănătăţii şi Comisiei Naţionale pentru Protecţia Muncii nr. 50/1990, care, recunoscând un anumit raport între grupa I şi grupa a II-a de muncă, stabileau la pct. 9 că, în cazul personalului care îşi desfăşoară activitatea în locuri de muncă prevăzute atât la grupa I, cât şi la grupa a II-a, iar timpul lucrat în grupa I este sub 50% din programul de lucru, încadrarea se face în grupa a II-a, dacă din cumularea timpului efectiv lucrat în grupele I şi a II-a se obţine o perioadă ce reprezintă cel puţin 70%, cât este prevăzut pentru grupa a II-a de muncă. La pct. 10 se prevedea că, în cazul în care personalul lucrează întregul program la mai multe locuri de muncă, din care unele sunt încadrate în grupa I, iar celelalte în grupa a II-a, din care timpul lucrat în grupa I este de cel puţin 50%, se va lua în considerare atât timpul efectiv lucrat în grupa I, cât şi timpul efectiv lucrat în grupa a II-a. Dacă sarcinile de muncă ce trebuie efectuate datorită specificului se succedă în locuri de muncă prevăzute în grupele I şi a II-a, în situaţia în care nu se poate stabili cu exactitate timpul efectiv lucrat în fiecare dintre cele două grupe, personalul va fi încadrat în grupa a II-a de muncă. 8. Rezultă, aşadar, că excluderea stagiului realizat în grupa I din stagiul minim de 25 de ani realizat în grupa a II-a, pentru ca punctajul mediu anual să se determine prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, ar constitui o discriminare vădită a unor persoane aflate în situaţii identice sau chiar mai îndreptăţite la recunoaşterea unui stagiu complet de cotizare redus, ca urmare a desfăşurării activităţii în condiţii speciale de muncă, contrar principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări, prevăzut de art. 16 din Constituţia României. 9. Apreciază că este mai îndreptăţit să beneficieze de stagiul complet de cotizare de 25 de ani pentru grupa a II-a de muncă, după ce a efectuat 21 de ani în grupa a II-a de muncă plus 7 ani în grupa I de muncă. 10. Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. 11. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât criticile invocate de autorul excepţiei privesc, pe de o parte, modul de interpretare şi aplicare a acestor dispoziţii legale, iar, pe de altă parte, soluţia legislativă din prisma a ceea ce nu cuprinde. Or, completarea sau modificarea dispoziţiilor legale ţine de competenţa exclusivă a legiuitorului, iar interpretarea conţinutului unor norme juridice, ca fază indispensabilă procesului de aplicare a legii, aparţine instanţelor judecătoreşti. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederileConstituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, publicată în Buletinul Oficial nr. 82 din 6 august 1977, potrivit cărora: "(1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel puţin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puţin 25 ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte: a) un an şi şase luni pentru grupa I de muncă; b) un an şi trei luni pentru grupa II de muncă. […](3) Persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute de alin. (1) sunt pensionate, la cerere, şi la 50 de ani, atât bărbaţii cât şi femeile din grupa I de muncă, şi la 55 ani bărbaţii sau 50 de ani femeile, din grupa II de muncă." 16. Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu mai sunt în vigoare, Legea nr. 3/1977 fiind abrogată prin dispoziţiile art. 198 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000. Având în vedere însă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, precum şi faptul că dispoziţiile de lege criticate sunt aplicabile în cauză, Curtea apreciază că, în prezenta cauză, sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate privind obiectul excepţiei de neconstituţionalitate. 17. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt discriminatorii, Curtea apreciind că sunt avute în vedere prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul excepţiei este o persoană care s-a pensionat în temeiul Legii nr. 3/1977, începând cu data de 1 februarie 1998, a cărei pensie a fost recalculată conform principiilor Legii nr. 19/2000, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 7 februarie 2005, şi care are un stagiu total de cotizare de 45 de ani 4 luni şi 27 de zile, din care 7 ani 2 luni şi 17 zile în grupa I de muncă, 21 de ani 7 luni şi 26 de zile în grupa a II-a de muncă, 6 ani 3 luni şi 25 de zile în condiţii normale de muncă, un an 5 luni şi 19 zile stagiu asimilat şi 8 ani şi 9 luni spor aferent grupelor I şi a II-a de muncă. 19. Potrivit dispoziţiilor de lege criticate, persoanele care au lucrat cel puţin 25 de ani în grupa a II-a de muncă beneficiază de o vechime suplimentară. Astfel, pentru fiecare an lucrat în această grupă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul un an şi trei luni pentru grupa a II-a de muncă. Totodată, se pot pensiona la o vârstă redusă faţă de vârsta legală de pensionare prevăzută de Legea nr. 3/1977. 20. Autorul excepţiei nu îndeplineşte condiţiile de 25 de ani lucraţi în grupa a II-a de muncă, însă apreciază că această condiţie legală ar fi realizată dacă ar fi avută în vedere vechimea realizată în grupa I de muncă. În caz contrar, consideră că dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 3/1977 sunt discriminatorii. 21. Faţă de aceste critici, Curtea reţine că, aşa cum a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa, dispoziţiile art. 47 alin. (2) din Constituţie referitoare la dreptul la pensie trebuie interpretate în sensul că acordă în exclusivitate legiuitorului atribuţia de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acestui drept, inclusiv modalităţile de calcul al cuantumului pensiei (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 4 ianuarie 2007.) 22. Tot în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că principiul egalităţii, consacrat de art. 16 din Constituţie, presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (a se vedea Decizia nr. 545 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 6 iulie 2011). 23. În lumina acestei jurisprudenţe, Curtea reţine că stabilirea cerinţelor de vechime în muncă desfăşurată în anumite condiţii ce dau dreptul la o vechime suplimentară ori la reducerea vârstei de pensionare reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului. 24. Îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiei de vechime într-o anumită grupă de muncă necesară obţinerii anumitor beneficii în ceea ce priveşte condiţiile de pensionare reprezintă, prin urmare, un criteriu obiectiv, stabilit de legiuitor, şi poate conduce la un tratament juridic diferit care nu este contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. 25. Totodată, Curtea reţine că diferenţele de tratament juridic dintre persoane încadrate în grupe distincte de muncă, respectiv grupa I şi grupa a II-a de muncă, sunt justificate de situaţiile diferite în care aceste categorii de persoane se plasează în funcţie de condiţiile, complexitatea şi importanţa muncii, aşa cum reiese din art. 1 alin. (3) din Legea nr. 3/1977, şi nu au semnificaţia încălcării principiului constituţional al egalităţii în drepturi. 26. Faptul că legiuitorul nu a optat pentru posibilitatea de a compensa anii lipsă din vechimea de 25 de ani în grupa a II-a de muncă - necesari obţinerii unei vechimi suplimentare şi reducerii vârstei de pensionare - cu vechimea realizată în grupa I de muncă nu dă valenţe discriminatorii textelor de lege supuse controlului de constituţionalitate, ci relevă opţiunea legiuitorului de a reglementa în mod distinct situaţia persoanelor care au lucrat cel puţin 20 de ani în grupa I de muncă, respectiv cel puţin 25 de ani în grupa a II-a de muncă în raport cu cele care au o vechime în aceste grupe de muncă mai mică decât cea prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 3/1977. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 3/1977, persoanele care nu au realizat aceste vechimi, dar au lucrat cel puţin 5 ani în grupele I şi a II-a de muncă, au dreptul să li se ia în calcul la stabilirea vechimii în muncă, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe, un an şi 6 luni pentru grupa I sau un an şi 3 luni pentru grupa a II-a. Prin urmare, o persoană care a realizat vechime atât în grupa I, cât şi în grupa a II-a de muncă, dar nu se încadrează în condiţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 3/1977, are posibilitatea de a se bucura de o vechime suplimentară, valorificând ambele perioade. 27. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Dumitru Oncescu în Dosarul nr. 2.471/90/2019 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 iunie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Patricia-Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
