Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia-Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (5^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul „Sanitas“ din Spitalul Judeţean de Urgenţă „Mavromati“ din Botoşani, în numele şi în calitate de reprezentant al membrelor Maria Stolniceanu şi altele, în Dosarul nr. 69/40/2020 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 423D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 716D/2020, nr. 807D/2020, nr. 841D/2020, nr. 1.227D/2020 şi nr. 1.228D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicată de Violeta Agache, de Olimpia Spatariu, de Viorica Giocaşi, de Ştefana Temneanu şi de Matilda Ariana Drăgoi în dosarele nr. 2.381/40/2019, nr. 517/40/2019, nr. 516/40/2020, nr. 535/40/2020 şi nr. 2.382/40/2019 ale Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. În ceea ce priveşte Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.228D/2020, magistratul-asistent referă asupra faptului că citarea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate a fost îndeplinită prin comunicarea citaţiei la adresa indicată în citativul transmis de instanţa judecătorească, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992. Întrucât dovada de înmânare a citaţiei a fost întocmită cu nerespectarea art. 164 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, autorul excepţiei de neconstituţionalitate a fost citat prin e-letter (telegramă), însă dovada de înmânare a citaţiei astfel transmise nu a fost comunicată Curţii Constituţionale până la termenul de judecată. 6. Având cuvântul cu privire la acest aspect, reprezentantul Ministerului Public apreciază că procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 7. Curtea apreciază că citarea este legal îndeplinită. Astfel, având în vedere art. 14 din Legea nr. 47/1992, art. 49 alin. (3) şi (3^1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale şi art. 154 alin. (6) şi (6^1) din Codul de procedură civilă, comunicarea citaţiei prin e-letter (telegramă) este considerată a fi realizată şi îndeplinită la momentul la care sistemul e-letter al Curţii Constituţionale a comunicat cu sistemul corespunzător de la oficiul poştal din raza domiciliului autorului excepţiei. Ca atare, procedura de citare este legal îndeplinită. 8. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 716D/2020, nr. 807D/2020, nr. 841D/2020, nr. 1.227D/2020 şi nr. 1.228D/2020 la Dosarul nr. 423D/2020, care a fost primul înregistrat. 9. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că textul legal criticat nu creează în sine o discriminare a persoanelor de sex feminin care ocupă funcţia de asistenţi medicali generalişti, moaşe şi asistenţi medicali faţă de celelalte persoane de acelaşi sex care ocupă alte funcţii, dat fiind că situaţiile în care se află acestea, din perspectiva condiţiilor în care se pot pensiona, sunt diferite. Aspectele prezentate de autoarele excepţiei ţin mai degrabă de modalitatea în care textele legale au fost interpretate. Prin esenţa reglementării se subliniază posibilitatea părţii, şi nu obligaţia acesteia, de a continua activitatea până la vârsta de 65 de ani. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 10. Prin Încheierea din 26 februarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 69/40/2020, Încheierea din 3 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.381/40/2019, Încheierea din 18 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 517/40/2019, Încheierea din 10 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 516/40/2020, Încheierea din 21 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 535/40/2020, şi Încheierea din 30 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.382/40/2019, Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (5^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul „Sanitas“ din Spitalul Judeţean de Urgenţă „Mavromati“ din Botoşani, în numele şi în calitate de reprezentant al membrelor Maria Stolniceanu şi altele, de Violeta Agache, de Olimpia Spatariu, de Viorica Giocaşi, de Ştefana Temneanu şi de Matilda Ariana Drăgoi în cadrul unor cauze având ca obiect soluţionarea unor litigii de muncă. 11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarele acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 41 alin. (1) şi ale art. 73 alin. (3) lit. p). În acest sens, arată că art. 22 alin. (5^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008 prevede că, prin derogare de la dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, contractul individual de muncă al asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi asistenţilor medicali încetează de drept la îndeplinirea cumulativă a condiţiilor privind vârsta de pensionare de 65 de ani sau la data comunicării deciziei de pensie pentru limită de vârstă, a pensiei de invaliditate, pensiei anticipate parţiale, pensiei anticipate sau a pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, în cazurile prevăzute la art. 22 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008. Dispoziţiile de lege criticate derogă de la prevederile art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 în forma aflată în vigoare în anul 2014, atunci când a intrat în vigoare şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi pentru modificarea unor acte normative în domeniul sănătăţii, şi nu de la forma ulterioară a aceluiaşi articol, astfel cum a fost reglementată prin Legea nr. 93/2019 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2018 privind prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, în vigoare şi la data comunicării deciziei de pensionare. 12. Această distincţie se impune întrucât, în prezent, art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 nu mai prevede încetarea contractului individual de muncă la emiterea deciziei de pensie pentru limită de vârstă, aşa cum se indică în art. 22 alin. (5^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008. 13. Se precizează că autoarele excepţiei şi-au exprimat intenţia de a continua activitatea în baza contractului individual de muncă chiar şi după emiterea deciziilor de pensionare, dar s-a constatat încetarea de drept a contractelor individuale de muncă în temeiul art. 22 alin. (5^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008. 14. Autoarele excepţiei susţin că sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât se instituie un tratament discriminatoriu în ceea ce priveşte posibilitatea de a continua activitatea în cazul emiterii unei decizii de pensie înainte de vârsta standard de pensionare, prin două interdicţii fără niciun temei: interdicţia de a continua activitatea la cerere după împlinirea condiţiilor de pensionare, care este recunoscută tuturor celorlalte categorii profesionale, conform art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003; interdicţia de continuare a activităţii până la vârsta de 65 de ani după data emiterii deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, având în vedere că acest caz de încetare de drept a contractului individual de muncă se regăseşte doar în dispoziţiile art. 22 alin. (5^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008, dar nu este reglementat în norma generală din Codul muncii. 15. De asemenea, autoarele excepţiei arată că sunt încălcate prevederile art. 41 alin. (1) din Constituţie, deoarece le este interzis dreptul la muncă până la împlinirea vârstei de 65 de ani. 16. În sfârşit, susţin că sunt înfrânte şi prevederile constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie, întrucât, prin intermediul unei legi ordinare, se instituie un tratament juridic contrar celui reglementat tuturor subiecţilor de drept printr-o lege organică, respectiv Legea nr. 53/2003. 17. Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale aduse în atenţie, iar aspectele invocate de autoarele excepţiei se referă, în realitate, la stabilirea priorităţii aplicării în cauză a dispoziţiilor art. 22 alin. (5^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008 sau a dispoziţiilor art. 25 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003. De asemenea, arată că, aşa cum s-a statuat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, este în atribuţia legiuitorului stabilirea condiţiilor de pensionare şi ale încetării raporturilor de muncă. 18. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 19. Guvernul, în punctul de vedere exprimat în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 423D/2020, apreciază că regulile aplicabile asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi asistenţilor medicali în ceea ce priveşte deschiderea dreptului la pensie şi, implicit, încetarea contractului de muncă rezultă din coroborarea alin. (4) şi (5^1) ale art. 22 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008. Astfel, aceste categorii de persoane se pensionează, ca regulă, la data împlinirii vârstei de 65 de ani, dacă îndeplinesc condiţia stagiului minim de cotizare sau în măsura în care solicită, prin cerere, ieşirea la pensie pentru limită de vârstă, în condiţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, la data îndeplinirii acestor condiţii. Limita de vârstă este stabilită în anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010, în mod progresiv, ajungând la 63 de ani în ianuarie 2030 pentru femei, în timp ce pentru bărbaţi este de 65 de ani şi a fost deja atinsă în martie 2015. Art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 263/2010, de la care derogă textul legal criticat, prevedea iniţial, ca regulă generală, încetarea de drept a contractului individual de muncă la data îndeplinirii vârstei standard de pensionare şi a condiţiei stagiului minim. Având în vedere că vârsta standard de pensionare diferă în funcţie de sexul persoanei, Curtea Constituţională a apreciat că, pentru a se asigura egalitatea dintre bărbaţi şi femei şi pentru respectarea dreptului la muncă, textul în discuţie este constituţional dacă acestea din urmă pot să îşi continue activitatea, la cerere, până la împlinirea vârstei de 65 de ani. În consecinţă, textul a fost modificat, astfel încât considerentele deciziei instanţei de control constituţional să fie respectate, în sensul că femeile pot, la cerere, să îşi continue activitatea până la vârsta de 65 de ani. Aşadar, din cele de mai sus rezultă că în ceea ce priveşte dreptul la pensie, femeile care ocupă funcţia de asistenţi medicali generalişti, moaşe şi asistenţi medicali se află, încă de la data intrării în vigoare a textului legal criticat, în ipoteza specială în care se pot pensiona la 65 de ani, spre deosebire de celelalte femei, cu alte profesii, pentru care abia prin Legea nr. 93/2019 s-a prevăzut expres această posibilitate. Indiferent de forma textului art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 263/2010, de la care se derogă prin norma criticată, rezultă clar că pensionarea celor trei categorii de persoane mai sus menţionate, în condiţiile acestei legi, se face doar la cerere, regula fiind pensionarea la vârsta de 65 de ani. Prin urmare, apreciază că reglementarea posibilităţii de continuare a activităţii celor trei categorii de persoane mai sus menţionate după împlinirea vârstei standard de pensionare, până la împlinirea vârstei de 65 de ani, nu se justifică, atât timp cât ieşirea la pensie la vârstele standard stabilite de Legea nr. 263/2010 este o opţiune a respectivelor salariate, având drept consecinţă încetarea contractului individual de muncă. O continuare a activităţii în acest caz ar presupune încheierea unui nou contract de muncă cu angajatorul respectiv, în condiţiile legislaţiei aplicabile. Aşadar, în considerarea celor mai sus expuse, Guvernul apreciază că textul legal criticat nu creează în sine o discriminare a persoanelor de sex feminin care ocupă funcţiile de asistenţi medicali generalişti, moaşe şi asistenţi medicali, faţă de celelalte persoane de acelaşi sex care ocupă alte funcţii, dat fiind că situaţiile în care se află acestea din perspectiva condiţiilor în care se pot pensiona sunt diferite, ci aspectele expuse de autoarele excepţiei ţin mai degrabă de modalitatea în care textele legale au fost interpretate şi aplicate în situaţia lor particulară. Din aceleaşi motive, consideră că nu este încălcat nici dreptul la muncă, garantat de art. 41 din Constituţie, persoanele vizate de textul legal criticat fiind libere să încheie un nou contract de muncă, în condiţiile legii, fie cu acelaşi angajator, fie cu un altul. În ceea ce priveşte art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie, Guvernul apreciază că nu se poate primi critica privind încălcarea acestuia, dat fiind că acesta impune reglementarea prin lege organică a regimului general privind raporturile de muncă, or, în situaţia supusă atenţiei este vorba despre regimul special al încetării contractului individual de muncă în cazul anumitor categorii de persoane. 20. În punctul de vedere exprimat în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 841D/2020, Guvernul, apreciind că aspectele învederate în excepţia de neconstituţionalitate privesc modul de interpretare şi aplicare a legii, ce revine competenţei exclusive a instanţelor de judecată, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 21. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 22. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 23. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 22 alin. (5^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2008, aşa cum a fost completată prin art. III pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi pentru modificarea unor acte normative în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 15 mai 2014. Dispoziţiile de lege criticate au următoarea redactare: „Prin derogare de la dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, contractul de muncă al asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi asistenţilor medicali încetează de drept la îndeplinirea cumulativă a condiţiilor privind împlinirea vârstei de 65 de ani şi a stagiului minim de cotizare realizat în sistemul public de pensii sau la data comunicării deciziei de pensie pentru limită de vârstă, a pensiei de invaliditate, pensiei anticipate parţiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, în cazurile prevăzute la alin. (5^1).“ 24. Autoarele excepţiei de neconstituţionalitate susţin că aceste dispoziţii de lege sunt contrare următoarelor prevederi constituţionale: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă şi art. 73 alin. (3) lit. p), potrivit căruia regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială sunt reglementate prin lege organică. 25. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 22 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008 reglementează condiţiile în care asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali se pot pensiona. Astfel, potrivit art. 22 alin. (4) din ordonanţa de urgenţă amintită, aşa cum a fost modificată prin art. III pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2014, aceste persoane se pensionează la vârsta de 65 de ani, indiferent de sex. Reglementarea derogă de la normele de drept comun în materia dreptului la pensie în sistemul public, respectiv de la dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, potrivit cărora vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi şi 63 de ani pentru femei. 26. Potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008, la cerere, asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali se pot pensiona, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare. 27. În mod derogatoriu de la dispoziţiile de drept comun în materia încetării de drept a raportului de muncă, respectiv art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii republicată, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, dispoziţiile art. 22 alin. (5^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008 prevăd încetarea de drept a contractului de muncă al asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi asistenţilor medicali la îndeplinirea cumulativă a condiţiilor privind împlinirea vârstei de 65 de ani şi a stagiului minim de cotizare realizat în sistemul public de pensii sau la data comunicării deciziei de pensie pentru limită de vârstă, a pensiei de invaliditate, pensiei anticipate parţiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, în cazurile prevăzute la art. 22 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008. 28. Curtea constată, prin urmare, că legiuitorul a prevăzut pentru asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali un regim juridic privind condiţiile de pensionare şi de încetare de drept a contractului de muncă ce derogă, în parte, de la normele de drept comun. Prin urmare, normele Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008 au, faţă de prevederile Legii nr. 263/2010 şi ale Legii nr. 53/2003, natura unor reglementări speciale, aplicabile cu prioritate în raport cu normele de drept comun. 29. Autoarele excepţiei de neconstituţionalitate consideră că tratamentul juridic instituit prin dispoziţiile art. 22 alin. (5^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008 este discriminatoriu faţă de cel stabilit prin art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003, susţinând că, în redactarea actuală, acest ultim text de lege permite continuarea raportului de muncă şi după data pensionării. 30. Faţă de această critică, instanţa de control constituţional reţine că susţinerile autoarelor excepţiei se fundamentează pe un mod eronat de interpretare a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003. Astfel, prevăzând faptul că pentru salariata care optează în scris pentru continuarea executării contractului individual de muncă raportul de muncă încetează de drept în termen de 30 de zile calendaristice anterior împlinirii condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, la vârsta de 65 de ani, textul de lege are în vedere ipoteza în care salariata, care ar putea să se pensioneze la vârsta de 63 de ani, potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, alege să nu se pensioneze, ci să îşi continue raportul de muncă până la vârsta de 65 de ani, vârstă la care se pot pensiona şi bărbaţii. Doar în cazul persoanelor de sex feminin, atingerea vârstei legale de pensionare - 63 de ani - permite dreptul la obţinerea pensiei pentru limită de vârstă, fără a impune, totodată, încetarea de drept a raportului de muncă. Acesta va înceta, totuşi, de drept la împlinirea vârstei de 65 de ani. De asemenea, raportul de muncă va înceta dacă salariata optează să se pensioneze după împlinirea vârstei de 63 de ani, dar înainte de împlinirea vârstei de 65 de ani. 31. Dispoziţiile actuale ale art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 trebuie interpretate în lumina celor statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 387 din 5 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 24 iulie 2018, în sensul că aceste dispoziţii de lege sunt constituţionale în măsura în care sintagma „condiţii de vârstă standard“ nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea executării contractului individual de muncă în condiţii identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani. În paragraful 36 al deciziei menţionate, Curtea a reţinut că încetarea raportului de muncă al femeii la o vârstă mai redusă decât a bărbatului poate şi trebuie să rămână o opţiune a acesteia, în contextul social actual. Transformarea acestui beneficiu legal într-o consecinţă asupra încetării contractului individual de muncă ce decurge ope legis dobândeşte valenţe neconstituţionale, în măsura în care ignoră voinţa femeii de a fi supusă unui tratament egal cu cel aplicabil bărbaţilor. Astfel, dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 sunt constituţionale numai în măsura în care, la împlinirea vârstei legale de pensionare, dau dreptul femeii să opteze fie pentru deschiderea dreptului la pensie şi încetarea contractului individual de muncă în curs, fie pentru continuarea acestui contract, până la împlinirea vârstei legale de pensionare prevăzute pentru bărbaţi, la acea dată. În prima ipoteză, când optează pentru deschiderea dreptului la pensie, contractul individual de muncă în curs încetează de drept, iar dreptul la muncă va putea fi exercitat numai după încheierea unui nou contract, dacă angajatorul consimte în acest sens. Din contră, în măsura în care salariata optează pentru continuarea raportului de muncă, până la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege pentru bărbaţi, exerciţiul dreptului la muncă nu este condiţionat de încheierea unui nou contract şi de voinţa angajatorului, dar dreptul la pensie nu va putea fi solicitat simultan. 32. Având în vedere cele mai sus reţinute, Curtea apreciază că susţinerile referitoare la diferenţa de tratament juridic instituită prin cele două reglementări este neîntemeiată. 33. În ceea ce priveşte criticile raportate la încălcarea dreptului la muncă, instanţa de control constituţional apreciază că acestea sunt neîntemeiate, întrucât textul de lege criticat nu împiedică exercitarea dreptului la muncă până la împlinirea vârstei de 65 de ani. Din contră, aşa cum s-a reţinut, dispoziţiile art. 22 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008 prevăd că vârsta de pensionare este de 65 de ani. Pensionarea anterioară împlinirii acestei vârste exprimă intenţia salariatei de a înceta raportul de muncă în curs, iar efectele pe care legiuitorul le dă acestei manifestări de voinţă nu pot fi privite ca având semnificaţia încălcării dreptului la muncă. 34. În sfârşit, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie, Curtea reţine că, aşa cum s-a arătat mai sus, tratamentul juridic reglementat de art. 22 alin. (5^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008 nu este discriminatoriu în raport cu cel instituit prin art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003. De altfel, Curtea reţine că interdicţia de a reglementa în domeniul legilor organice priveşte doar ordonanţele simple, menţionate în art. 115 alin. (1) din Constituţie, şi nu ordonanţele de urgenţă, emise în temeiul art. 115 alin. (4) şi următoarele din Constituţie. 35. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul „Sanitas“ din Spitalul Judeţean de Urgenţă „Mavromati“ din Botoşani, în numele şi în calitate de reprezentant al membrelor Maria Stolniceanu şi altele, de Violeta Agache, de Olimpia Spatariu, de Viorica Giocaşi, de Ştefana Temneanu şi de Matilda Ariana Drăgoi în dosarele nr. 69/40/2020, nr. 2.381/40/2019, nr. 517/40/2019, nr. 516/40/2020, nr. 535/40/2020 şi nr. 2.382/40/2019 ale Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 22 alin. (5^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 iunie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Patricia-Marilena Ionea ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
