Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-3 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite, excepţie ridicată de Societatea Iron Made International - S.R.L. din comuna Văleni, judeţul Dâmboviţa, în Dosarul nr. 9.749/315/2019 al Judecătoriei Târgovişte şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 904D/2020. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 25 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 9.749/315/2019, Judecătoria Târgovişte a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-3 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite, excepţie ridicată de Societatea Iron Made International - S.R.L. din comuna Văleni, judeţul Dâmboviţa, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unor contravenţii prevăzute de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate încalcă principiul economiei de piaţă şi principiul inviolabilităţii proprietăţii private. Astfel, având în vedere rolul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, obiectul inspecţiei fiscale şi scopul controlului operativ inopinat, aşa cum sunt prevăzute de lege, acestea se circumscriu operaţiunii de stabilire şi colectare pentru stat a sumelor datorate de operatorii economici, ca urmare a activităţii economice a acestora. Însă, atunci când activitatea instituţiei antereferite nu se concretizează şi nu conduce la restabilirea bazei impozabile, verificarea gestiunii operatorilor economici reprezintă o atribuire de competenţe care este neconstituţională, întrucât intervenţia statului, prin organele de control operativ, înseamnă o violare a proprietăţii private, care se concretizează în amenzi contravenţionale şi în confiscarea unor sume de bani. Prin urmare, contravenţiile prevăzute de normele criticate reprezintă o intruziune nepermisă în gestiunea unor operatori economici privaţi şi în dreptul de proprietate al acestora. Se mai învederează că impunerea unor măsuri cu caracter sancţionator de tip fiscal prin procesele-verbale întocmite de inspectorii antifraudă şi care nu sunt acte administrativ-fiscale, nefiind întocmite de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ci de către o structură din cadrul acesteia, reprezintă un abuz ce încalcă principiul constituţional al accesului liber la justiţie, având în vedere regimul juridic al acestor procese-verbale. 6. Judecătoria Târgovişte opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât raţiunea dispoziţiilor criticate este aceea de a proteja populaţia împotriva unor activităţi comerciale ilicite, fiind în acord cu preocuparea statului de a asigura libertatea comerţului şi de a proteja concurenţa loială, pentru salvgardarea intereselor generale ale populaţiei, şi în deplină concordanţă cu principiile constituţionale menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât libertatea comerţului nu poate fi asigurată fără impunerea unui climat de disciplină economică pe care operatorii economici trebuie să îl respecte. 7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheiere de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 1-3 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 18 februarie 2014. Având în vedere critica de neconstituţionalitate şi prevederile legale indicate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, în temeiul cărora a fost întocmit procesul-verbal de constatare şi sancţionare a unor contravenţii prevăzute de Legea nr. 12/1990, precum şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care se statuează că trebuie să se ţină cont de voinţa reală a părţii care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate (Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1006 din 18 decembrie 2006), Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 1 lit. e), ale art. 2 alin. (1) şi (2) şi ale art. 3 din Legea nr. 12/1990, care au următorul cuprins: - Art. 1 lit. e): „Următoarele fapte reprezintă activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite şi constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracţiuni: [...] e) efectuarea de activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii, după caz, cu bunuri a căror provenienţă nu este dovedită, în condiţiile legii. Documentele de provenienţă vor însoţi mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de provenienţă se înţelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoţire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege; – Art. 2 alin. (1) şi (2): "(1) Contravenţiile prevăzute la art. 1 săvârşite de către persoane fizice se sancţionează cu amendă de la 500 lei la 5.000 lei, iar dacă sunt săvârşite de persoane juridice, cu amendă de la 2.000 lei la 20.000 lei.(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către funcţionarii din aparatul de specialitate al primarului, de organele Direcţiei generale antifraudă fiscală, de organele controlului financiar şi de personalul Poliţiei Române, Jandarmeriei Române şi Poliţiei de Frontieră Române.;" – Art. 3: „Bunurile care au servit sau au fost destinate să servească la săvârşirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1, dacă sunt ale contravenientului, precum şi sumele de bani şi bunurile dobândite prin săvârşirea contravenţiei se confiscă.“ 11. Ulterior sesizării, Legea nr. 12/1990 a fost abrogată expres prin art. I din Legea nr. 222/2020 pentru abrogarea Legii nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.018 din 2 noiembrie 2020. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care s-a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează să analizeze excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate. 12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 135 alin. (1) referitor la faptul că economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă şi ale art. 136 alin. (5) privind caracterul inviolabil al proprietăţii private. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că raţiunea Legii nr. 12/1990 este, aşa cum reiese chiar din titlu, cea a protejării populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, aceste activităţi fiind circumscrise la art. 1 din această lege. O astfel de activitate comercială ilicită, sancţionată contravenţional, este, pe lângă celelalte cuprinse în lege, şi cea prevăzută în art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, care, astfel cum reiese din dosarul cauzei, a constituit unul dintre temeiurile sancţiunii contravenţionale în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate şi care dispune că efectuarea de activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii, după caz, cu bunuri a căror provenienţă nu este dovedită, în condiţiile legii, reprezintă activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite şi constituie contravenţie. Ca atare, provenienţa bunurilor trebuie dovedită cu documentele de provenienţă, care sunt, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoţire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege şi care vor însoţi mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Aceste contravenţii se sancţionează cu amendă de la 500 lei la 5.000 lei, dacă sunt săvârşite de către persoane fizice, şi cu amendă de la 2.000 lei la 20.000 lei, dacă sunt săvârşite de persoane juridice [art. 2 alin. (1) din Legea nr. 12/1990], iar bunurile care au servit sau au fost destinate să servească la săvârşirea vreuneia dintre faptele respective, dacă sunt ale contravenientului, precum şi sumele de bani şi bunurile dobândite prin săvârşirea contravenţiei se confiscă (art. 3 din Legea nr. 12/1990), constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor respective efectuându-se, după caz, de către funcţionarii din aparatul de specialitate al primarului, de organele Direcţiei generale antifraudă fiscală, de organele controlului financiar şi de personalul Poliţiei Române, Jandarmeriei Române şi Poliţiei de Frontieră Române, către inspectorii Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor [art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 12/1990]. 14. Raportat la normele deduse controlului de constituţionalitate, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate critică soluţiile legislative mai sus menţionate întrucât consideră că, pe de o parte, aplicarea sancţiunilor de către unele autorităţi, ca urmare a regimului juridic al actelor acestora, respectiv a faptului că acestea nu sunt acte administrativ-fiscale ce pot fi supuse controlului de legalitate (procesele-verbale întocmite de inspectorii antifraudă şi care nu sunt acte administrativ-fiscale, nefiind întocmite de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală), conduce la încălcarea accesului liber la justiţie şi că, pe de altă parte, atât constatarea contravenţiilor, cât şi aplicarea sancţiunilor respective prevăzute de normele criticate reprezintă o încălcare a activităţii economice şi a dreptului de proprietate al unor operatori economici. 15. Cu privire la dispoziţiile art. 21 din Constituţie, menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa referitoare la accesul liber la justiţie, Curtea, în mod constant, a statuat că acest principiu semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionări, competenţa de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti revenindu-i legiuitorului, fiind o aplicare a dispoziţiilor cuprinse în art. 126 alin. (2) din Constituţie (Decizia nr. 221 din 21 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 17 iunie 2005). 16. Aplicând considerentele de principiu la normele deduse controlului de constituţionalitate, Curtea observă că Legea nr. 12/1990 cuprinde dispoziţii care să dea efectivitate normelor constituţionale, întrucât, aşa cum este prevăzut la art. 4 din această lege, contravenţiilor prevăzute la art. 1 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. În acest context, Curtea reţine că Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 cuprinde, în capitolul IV - Căile de atac (art. 31-36), dispoziţii în virtutea cărora împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Astfel, potrivit prevederilor art. 31 din acest act normativ, contravenientului i se asigură, fără nicio îngrădire, dreptul de a se adresa justiţiei, acesta putând formula o plângere împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, ocazie cu care poate solicita anularea acestuia. În acest caz, instanţa de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, având în vedere că art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 prevede că instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, implicit şi cu privire la modul de comunicare a procesului-verbal, şi hotărăşte, după caz, asupra sancţiunii/despăgubirii stabilite/măsurii confiscării. Astfel, instanţa de judecată, după administrarea întregului probatoriu, este cea care va stabili situaţia de fapt cu privire la comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi, în funcţie de cele constatate, va dispune în consecinţă. Prin urmare, din perspectiva pretinsei încălcări a accesului liber la justiţie, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 17. În ceea ce priveşte aspectele învederate cu privire la regimul juridic al proceselor-verbale întocmite de inspectorii antifraudă la care face referire autoarea excepţiei de neconstituţionalitate şi care sunt prevăzute de diferite acte normative, Curtea observă că, având în vedere necesitatea consolidării cadrului legal privind lupta împotriva evaziunii fiscale, legiuitorul a adoptat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 29 iunie 2013, care prevede la art. 3 că în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală se înfiinţează Direcţia generală antifraudă fiscală, structură fără personalitate juridică, cu atribuţii de prevenire şi combatere a actelor şi faptelor de evaziune fiscală şi fraudă fiscală şi vamală. Ca urmare a înfiinţării Direcţiei generale antifraudă fiscală, prin art. III pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2014, legiuitorul a introdus în vechiul Cod de procedură fiscală - Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, în cuprinsul titlului VI^2 - Controlul antifraudă, art. 93^3 intitulat Reguli privind controlul operativ şi inopinat, care reglementează controlul antifraudă, ca formă distinctă de control fiscal. Această soluţie legislativă a fost preluată, ulterior, de art. 137 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, prevederi potrivit cărora controlul operativ şi inopinat se poate efectua şi în scopul realizării de operaţiuni de control tematic, care reprezintă activitatea de verificare prin care se urmăreşte constatarea, analizarea şi evaluarea unui risc fiscal specific uneia sau mai multor activităţi economice determinate, iar la finalizarea controlului operativ şi inopinat se încheie procese-verbale de control/acte de control, în condiţiile legii. Prin Decizia nr. 783 din 28 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 17 februarie 2020, paragrafele 15-20, Curtea, în funcţie de tipurile de procese-verbale care pot fi încheiate de către inspectorii antifraudă, a remarcat următoarele particularităţi ale acestora: (i) procesul-verbal pentru constatarea şi sancţionarea contravenţiilor este actul de constatare a unei abateri şi de aplicare a unei sancţiuni chiar de către organul de control, fiind supus dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare; (ii) procesul-verbal de control pentru stabilirea stării de fapt reprezintă actul de control bilateral care se întocmeşte de către inspectorii antifraudă cu ocazia controlului operativ şi inopinat, pentru constatarea unor situaţii faptice şi documentare existente la un moment dat, pentru stabilirea stării de fapt fiscale şi pentru stabilirea implicaţiilor fiscale ale acestora. Constatările inspectorilor antifraudă rezultate în urma unei acţiuni de control operativ şi inopinat se valorifică în funcţie de natura constatărilor şi obiectivul controlului, iar procesul-verbal se comunică contribuabilului, conform prevederilor Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare. Această categorie de procese-verbale reprezintă simple acte de constatare care nu produc efecte juridice prin ele însele, urmând a fi valorificate ulterior prin emiterea unui act fiscal; (iii) procesul-verbal pentru constatarea împrejurărilor privind săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală reprezintă atât act de sesizare a organelor de urmărire penală, cât şi mijloc de probă în cadrul procesului penal, împotriva sa existând căi de atac în cazurile şi în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală. Curtea a remarcat, de asemenea, că, potrivit art. 350 din Codul de procedură fiscală, în cazuri temeinic justificate, după începerea urmăririi penale, cu avizul procurorului, poate fi solicitată Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală efectuarea de controale fiscale, conform obiectivelor stabilite, iar rezultatul acestor controale se consemnează în procese-verbale, care nu constituie însă titlu de creanţă fiscală. Astfel, procesul-verbal întocmit de inspectorii antifraudă cu ocazia controlului curent, operativ şi inopinat sau a controlului tematic nu întruneşte trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ fiscal, ci doar constată unele situaţii faptice şi documentare pentru stabilirea stării de fapt fiscale sau constată unele împrejurări privind săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală şi implicaţiile fiscale ale acestora. Prin urmare, având în vedere natura juridică a proceselor-verbale întocmite de inspectorii antifraudă în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013, respectiv faptul că acestea nu au caracterul unui act administrativ fiscal, întrucât nu dau naştere, nu sting şi nu modifică raporturi juridice de natură fiscală, acesta nu poate fi atacat pe cale separată, ci doar odată cu actul administrativ pe care îl precedă. 18. Cu privire la critica raportată la art. 135 din Constituţie, prin Decizia nr. 805 din 10 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 26 februarie 2021, paragraful 20, Curtea a observat că aceasta este neîntemeiată, deoarece accesul liber al persoanelor la o activitate economică şi libertatea comerţului, potrivit dispoziţiilor constituţionale, implică o reglementare din partea statului, iar textele de lege criticate nu fac decât să sancţioneze nerespectarea unor astfel de cerinţe legale. Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertăţii economice, statul având obligaţia să impună reguli de disciplină economică, iar legiuitorul având competenţa să stabilească sancţiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora (a se vedea şi Decizia nr. 362 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010). Prin urmare, normele criticate sunt o expresie a dispoziţiilor constituţionale în ceea ce priveşte atât libertatea economică şi a comerţului desfăşurată în condiţiile legii, cât şi cu privire la obligaţia de a proteja interesele naţionale prin asigurarea unui cadru de transparenţă în ceea ce priveşte activitatea economică şi a factorilor de producţie. 19. De altfel, prin Decizia nr. 273 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 25 august 2020, paragraful 36, Curtea a constatat că stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului, care, cu referire la prevederile criticate în contextul dat, dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Or, instituirea şi, respectiv, aplicarea în mod legal a unei amenzi de către organele de control abilitate pentru o contravenţie săvârşită este consecinţa legitimă a încălcării unei norme legale, fapt ce nu contravine prevederilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei (în acest sens, a se şi vedea Decizia nr. 530 din 25 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2005). Aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis şi în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate formulată în prezenta cauză. 20. Cu privire la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate privată, Curtea constată că normele criticate, de asemenea, au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu prevederile constituţionale în componentele privind protecţia şi garantarea proprietăţii, precum şi confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii numai în condiţiile legii, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 641 din 13 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 26 mai 2023, şi Decizia nr. 486 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1177 din 4 decembrie 2020, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. Cu acele prilejuri, instanţa de contencios constituţional a reţinut că măsura confiscării cu privire la mărfurile şi produsele care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârşirea activităţilor comerciale ilicite prevăzute de art. 1 din Legea nr. 12/1990, precum şi a sumelor de bani şi a lucrurilor dobândite prin săvârşirea respectivelor contravenţii reprezintă o privare de proprietate impusă de necesitatea protejării populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite. O atare atingere adusă dreptului de proprietate este permisă expres de dispoziţiile art. 44 alin. (9) din Constituţie, potrivit cărora „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii“. Soluţia legislativă criticată nu instituie o prezumţie de dobândire ilicită a bunurilor, deoarece presupune existenţa dovedirii caracterului ilicit al dobândirii, iar măsura confiscării beneficiilor şi încasărilor rezultate din vânzarea unor asemenea mărfuri apare ca o măsură accesorie aplicată în contextul dobândirii ilegale şi se impune tocmai pentru că acestea au servit la săvârşirea contravenţiei (a se vedea şi Decizia nr. 417 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1254 din 18 decembrie 2020, paragrafele 15 şi 16, sau Decizia nr. 429 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003). 21. Astfel, aplicarea şi executarea unor sancţiuni pecuniare, inclusiv măsura confiscării unor bunuri sau valori, cu toate că determină în mod direct diminuarea patrimoniului celui sancţionat, nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind ocrotirea proprietăţii private, întrucât sunt consecinţa directă a unor încălcări ale legii (Decizia nr. 486 din 25 iunie 2020, precitată, paragraful 17). Or, interdicţia confiscării averii dobândite licit şi prezumţia caracterului licit al dobândirii, reguli stabilite de alin. (8) al art. 44 din Constituţie, nu exclud posibilitatea confiscării bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii, potrivit alin. (9). Prin însăşi săvârşirea contravenţiei, autorul acesteia se situează în afara sferei licitului, cu consecinţa firească, prevăzută de art. 44 alin. (9) din Constituţie, a posibilităţii de a suferi rigorile legii, între care şi confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din fapta sa. Prin săvârşirea unei contravenţii se încalcă o normă legală care reglementează un anumit domeniu de activitate. Acest fapt constituie, eo ipso, o cauză de înlăturare a prezumţiei generale de dobândire licită a averii. O interpretare contrară ar duce la concluzia eronată că proprietatea ar trebui ocrotită în orice condiţii, inclusiv când legea este încălcată (Decizia nr. 154 din 17 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 11 aprilie 2005). Aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză, astfel că, din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 22. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Iron Made International - S.R.L. din comuna Văleni, judeţul Dâmboviţa, în Dosarul nr. 9.749/315/2019 al Judecătoriei Târgovişte şi constată că dispoziţiile art. 1 lit. e), ale art. 2 alin. (1) şi (2) şi ale art. 3 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Târgovişte şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 iulie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
