Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Afrodita Laura │- │
│Tutunaru │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (1) şi art. 360 din Codul penal, excepţie ridicată de Deftu Elena Daniela în Dosarul nr. 4.630/120/2016 al Tribunalului Dâmboviţa şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 217D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Cu privire la susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia prevederile art. 250 din Codul penal privind efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos şi art. 360 din Codul penal privind accesul ilegal la un sistem informatic ar fi neconstituţionale în măsura în care s-ar aplica şi cu privire la bunurile comune ale soţilor, precizează că, în cazul ambelor texte contestate, relaţiile sociale protejate de lege nu sunt numai cele patrimoniale. Astfel, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 360 din Codul penal, arată că aceasta vizează şi altă valoare socială decât patrimoniul, respectiv protecţia ce trebuie acordată instrumentelor informatice, reglementarea fiind o copie fidelă a art. 2 din Convenţia privind criminalitatea informatică, ratificată de România prin Legea nr. 64/2004, care impune statelor semnatare să incrimineze fapta de acces ilegal la un sistem informatic. De asemenea, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 250 din Codul penal, arată că această incriminare protejează şi relaţiile sociale de care depinde utilizarea instrumentelor de plată electronice. Prin urmare, în cazul ambelor infracţiuni sunt protejate şi alte relaţii sociale decât patrimoniul şi, totodată, este prevăzută condiţia ca fapta să fie săvârşită fără consimţământul titularului sau fără drept. Pentru a stabili dacă fapta a fost comisă fără consimţământul titularului sau fără drept pot fi folosite şi prezumţiile reglementate în Codul civil, însă aceasta nu este o problemă de constituţionalitate, ci una de fapt. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 9 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 4.630/120/2016, Tribunalul Dâmboviţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (1) şi art. 360 din Codul penal, excepţie ridicată de Deftu Elena Daniela în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale aflate în procedura de cameră preliminară şi în care se fac cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 250 alin. (1) şi art. 360 din Codul penal. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale în măsura în care se referă la bunuri comune ale soţilor, întrucât relaţiile de familie între soţi reglementate de Codul civil dau dreptul fiecărui soţ de a folosi bunurile comune, fără consimţământul expres al celuilalt soţ, după cum, fiecare soţ poate încheia acte de conservare, administrare sau dobândire a bunurilor comune. 6. Tribunalul Dâmboviţa opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, se apreciază că textele de lege pretins neconstituţionale nu încalcă accesul liber la justiţie, dreptul la viaţă familială sau dreptul la un proces echitabil. 7. Pe de altă parte, instanţa a mai arătat că principiul egalităţii în faţa legii prevăzut de art. 16 din Constituţie nu este încălcat prin dispoziţiile art. 360 din Codul penal, respectiv art. 250 din Codul penal care incriminează (cu incidenţă în cauză) accesul neautorizat la un sistem informatic de tip digipass - un dispozitiv electronic ce permite accesul la un cont bancar prin intermediul unui nume de utilizator, respectiv parolă -, precum şi transferul de fonduri din contul respectiv fără acordul titularului. Împrejurarea că banii respectivi ar putea fi calificaţi drept bun comun al soţilor nu reprezintă o diferenţă specifică care să necesite un tratament diferit în sensul inexistenţei răspunderii penale a soţului care ar accesa contul celuilalt soţ fără acordul acestuia. 8. Infracţiunea reglementată de art. 360 din Codul penal vizează în special altă valoare socială decât patrimoniul - respectiv protecţia încrederii ce trebuie acordată de societate instrumentelor informatice, precum cele care dau acces la un cont bancar. 9. Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 250 din Codul penal, care este o infracţiune contra patrimoniului, relevant pentru analiză este faptul că legea penală incriminează transferul fondurilor, fără acordul titularului. 10. Ca atare, diferenţa specifică dintre tipul bunului nu mai are relevanţă din perspectiva art. 16 din Constituţie, pentru că legea civilă prezumă acordul celuilalt soţ la folosirea bunurilor comune, pe când legea penală incriminează situaţia (ce trebuie dovedită de acuzare) că transferul fondurilor s-a realizat fără acordul titularului - în speţă fără acordul soţului. 11. În acest context, premisa de fapt fiind diferită de legea civilă, legiuitorul are, în materie penală, libertate de acţiune. De altfel, circumstanţa că o infracţiune este săvârşită de un membru de familie poate avea diferite conotaţii în legea penală (agravare a răspunderii la infracţiunile de violenţă; îmblânzirea condiţiilor în care ar putea interveni răspunderea penală - de exemplu, art. 231 din Codul penal când furtul se pedepseşte doar la plângere prealabilă, premisă unei reglementări distincte -, art. 379 din Codul penal referitor la nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorilor; nicio consecinţă - la anumite infracţiuni la care persoana vătămată ar putea fi soţul - de exemplu, distrugerea, înşelăciunea, abuzul de încredere etc.). Chiar dacă situaţia din cauză ar avea asemănări mai mari cu infracţiunea de furt între soţi, legiuitorul îşi păstrează libertatea de a nu edicta, precum la art. 231 din Codul penal, vreo cauză procedurală de pedepsibilitate - pedepsirea doar la plângere prealabilă sau vreo cauză de nepedepsire sau micşorare a pedepsei, fiind vorba nu de neconstituţionalitate, ci de optică a politicii penale. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 13. Guvernul apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, art. 250 alin. (1) din Codul penal sancţionează efectuarea de operaţiuni financiare „fără acordul titularului“, în vreme ce textul art. 360 din acelaşi cod pedepseşte accesul „fără drept“ la un sistem informatic, astfel încât, odată ce operaţiunea financiară, respectiv accesul la sistemul informatic a avut loc fără acordul titularului, în mod fraudulos, nu are relevanţă din punctul de vedere al dreptului penal dacă el a fost efectuat de către soţ sau de către o altă persoană. 14. Având în vedere cele de mai sus, nu poate fi identificat niciun motiv pentru care textele de lege analizate contravin vreunuia dintre principiile constituţionale invocate. 15. Art. 21 alin. (3) din Constituţie garantează dreptul persoanei la un proces echitabil şi la judecarea cauzei într-un termen rezonabil. Dreptul la un proces echitabil presupune, ca garanţii generale, dreptul la o instanţă constituită prin lege, independentă şi imparţială, publicitatea procesului, dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil, respectarea principiului egalităţii armelor şi al contradictorialităţii, dreptul acuzatului de a păstra tăcerea şi de a nu se autoincrimina. 16. Dispoziţiile legale criticate cuprind dispoziţii de incriminare şi au fost instituite de legiuitor în vederea ocrotirii relaţiilor sociale referitoare la siguranţa publică, precum şi la ocrotirea patrimoniului. Aceasta reprezintă o opţiune de politică legislativă şi nu aduce în niciun fel atingere dispoziţiilor constituţionale privind dreptul la un proces echitabil, acest principiu constituţional beneficiind de o reglementare detaliată în cadrul prevederilor Codului penal şi Codului de procedură penală, norme a căror aplicare nu este afectată de către dispoziţiile analizate în prezenta excepţie de neconstituţionalitate. 17. În ceea ce priveşte compatibilitatea cu principiul egalităţii în drepturi, Guvernul consideră că textele de lege sunt, de asemenea, constituţionale. După cum s-a pronunţat Curtea Constituţională în mod constant în jurisprudenţa sa, egalitatea în faţa legii înseamnă aplicarea aceluiaşi regim juridic pentru persoanele aflate în situaţii similare, şi nu un regim juridic uniform pentru persoane aflate în situaţii diferite. Art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor trebuie interpretat în corelare cu art. 4 din Constituţie, care stabileşte criteriile generale de discriminare, şi anume: rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau origine socială. Or, textele de lege criticate nu instituie tratamente discriminatorii pentru anumite categorii de persoane, aplicându-se în mod nediferenţiat tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică. 18. Cu privire la art. 20 din Constituţie, care statuează supremaţia tratatelor şi convenţiilor la care România este parte asupra dreptului intern, Guvernul consideră că textele de lege criticate nu sunt de natură a contraveni dispoziţiilor constituţionale invocate, întrucât acestea nu sunt contrare niciunei convenţii sau tratat privind drepturile omului la care România este parte. 19. De asemenea, Guvernul observă că textele de lege criticate nu conţin dispoziţii de natură a îngrădi exercitarea dreptului constituţional consacrat de art. 26 din Constituţie, referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, respectiv dreptul la viaţă intimă, familială şi privată. 20. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, cât priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 360 alin. (1)-(3) şi ale art. 250 alin. (1) din Codul penal, faţă de art. 16 alin. (1) din Constituţie, se arată că normele criticate nu aduc atingere principiului constituţional care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor. În context, normele supuse controlului de constituţionalitate se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. 21. În acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte principiul egalităţii, consacrat prin art. 16 din Constituţie, Avocatul Poporului apreciază că legiuitorul este în drept să stabilească un tratament juridic diferit pentru situaţii de fapt diferite (mandatul tacit al soţilor pentru administrarea bunurilor comune, în dreptul civil, pe de o parte, şi răspunderea penală pentru utilizarea unui instrument de plată electronică, fără consimţământul titularului, pe de altă parte), principiul egalităţii neînsemnând uniformitate de regim juridic. Ca atare, fiind în prezenţa unor instituţii juridice diferite, şi regimul juridic diferit reglementat de către legiuitor este justificat. 22. În privinţa dispoziţiilor art. 20 şi art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se arată că nu au incidenţă în cauză, prevederile legale criticate fiind de drept material, iar nu de drept procedural. 23. Referitor la pretinsa nesocotire a prevederilor art. 26 din Constituţie, argumentată din perspectiva unei comparaţii dintre prevederi din Codul civil care reglementează comunitatea de bunuri între soţi şi incriminarea unor fapte penale, trebuie precizat că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat în repetate rânduri că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, iar nu analogia mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. 24. Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 463 din 12 aprilie 2011 sau Decizia nr. 897 din 17 decembrie 2015). 25. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 26. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 27. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 250 alin. (1) cu denumirea marginală Efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos şi art. 360 cu denumirea marginală Accesul ilegal la un sistem informatic, ambele din Codul penal, care au următorul conţinut: - Art. 250 alin. (1) din Codul penal: „(1) Efectuarea unei operaţiuni de retragere de numerar, încărcare sau descărcare a unui instrument de monedă electronică ori de transfer de fonduri, prin utilizarea, fără consimţământul titularului, a unui instrument de plată electronică sau a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.“ – Art. 360 din Codul penal: "(1) Accesul, fără drept, la un sistem informatic se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită în scopul obţinerii de date informatice, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.(3) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârşită cu privire la un sistem informatic la care, prin intermediul unor proceduri, dispozitive sau programe specializate, accesul este restricţionat sau interzis pentru anumite categorii de utilizatori, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani." 28. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la Accesul liber la justiţie şi art. 26 referitor la Viaţa intimă, familială şi privată, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil şi art. 8 paragraful 2 referitor la limitele dreptului la respectarea vieţii private şi de familie din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 29. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, dispoziţiile legale criticate reglementează cu privire la infracţiunile de efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos şi de acces ilegal la un sistem informatic, ambele din Codul penal. 30. Astfel, incriminarea reglementată de art. 250 alin. (1) din Codul penal protejează relaţiile sociale patrimoniale a căror bună desfăşurare depinde de utilizarea legitimă a instrumentelor de plată electronice, definite în art. 180 din Codul penal ca fiind acele instrumente care permit titularului să efectueze retrageri de numerar, încărcarea şi descărcarea unui instrument de monedă electronică, precum şi transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate şi executate de către instituţii financiare. Subiectul activ poate fi orice persoană fizică sau juridică. Obiectul material al acestei infracţiuni îl constituie numerarul ori datele informatice referitoare la fondurile băneşti stocate pe instrumentul de monedă electronică, iar subiect pasiv poate fi orice persoană fizică sau juridică. Practic, în acest caz, elementul material al infracţiunii în varianta-tip constă în efectuarea de operaţiuni de retragere, încărcare sau descărcare a unui instrument de monedă electronică ori transfer de fonduri, fără consimţământul titularului. Raportat la valoarea socială protejată, infracţiunea prevăzută de art. 250 alin. (1) din Codul penal, făcând parte din categoria infracţiunilor contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii (cap. III al titlului II al Părţii speciale a Codului penal) este una de pericol, fiind irelevant, pentru consumarea ei, dacă s-a produs vreo pagubă patrimonială. 31. Cât priveşte incriminarea reglementată de art. 360 din Codul penal, Curtea reţine faptul că, aceasta protejează relaţiile sociale a căror bună desfăşurare depinde de respectarea securităţii şi integrităţii sistemelor informatice, precum şi a securităţii, integrităţii şi confidenţialităţii datelor informatice, definite în art. 181 din Codul penal ca fiind „orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate în relaţie funcţională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic“, precum şi „orice reprezentare a unor fapte, informaţii sau concepte într-o formă care poate fi prelucrată printr-un sistem informatic“. Poate avea calitatea de subiect activ şi pasiv orice persoană fizică sau juridică. Elementul material al acestei infracţiuni îl constituie, în principiu, acea operaţiune de acces, fără drept, prin care se realizează o interacţiune funcţională cu sistemul informatic. Formele agravate ale infracţiunii au în vedere, pe de o parte, scopul accesului ilegal la sistemul informatic, respectiv obţinerea de date informatice [art. 360 alin. (2) din Codul penal], precum şi încălcarea măsurilor de securitate [art. 360 alin. (3) din Codul penal]. Infracţiunea este una de pericol, astfel că nu intră în tipicitatea legală producerea unui rezultat. 32. Autorul excepţiei a criticat aceste dispoziţii legale susţinând că, în categoria subiecţilor activi ai infracţiunilor reglementate de art. 250 alin. (1) şi art. 360 din Codul penal nu ar trebui să intre soţul subiectului pasiv, deoarece potrivit normelor civile, regimul bunurilor din timpul căsătoriei este unul comun, fiind guvernat de regimul comunităţii legale. 33. O astfel de critică nu poate fi primită, deoarece potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]“. Aşa fiind, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere conformitatea acestui text cu dispoziţiile şi principiile constituţionale, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele - cum ar fi în speţă cele din Codul penal cu cele din Codul civil [art. 339 şi următoarele din Codul civil referitoare la regimul comunităţii legale de bunuri] - şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. 34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (1) şi art. 360 din Codul penal, excepţie ridicată de Deftu Elena Daniela în Dosarul nr. 4.630/120/2016 al Tribunalului Dâmboviţa. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Dâmboviţa şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 mai 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
