Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Afrodita Laura Tutunaru│- magistrat-asistent│
├───────────────────────┴────────────────────┤
│ │
└────────────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (4) lit. n) şi art. 284 alin. (3) şi (5) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Asociaţia „Alianţa pentru Combaterea Abuzurilor“ în Dosarul nr. 16.558/197/2015/a1 al Judecătoriei Braşov - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 982D/2016. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 4 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 16.558/197/2015/a1, Judecătoria Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (4) lit. n) şi art. 284 alin. (3) şi (5) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Asociaţia „Alianţa pentru Combaterea Abuzurilor“ într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de anulare/reducere a amenzii judiciare dispuse printr-o încheiere pronunţată de către judecătorul de cameră preliminară învestit cu soluţionarea cererii de recuzare formulate de petentă. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, fiind contrare principiului securităţii juridice, deoarece au o formulare vagă, lacunară ce permite o marjă de interpretare prea mare a noţiunii de abuz de drept în materie penală. Este afectat şi dreptul la un proces echitabil, întrucât prevederile legale criticate permit aplicarea abuzivă a unei amenzi judiciare mari de fiecare dată când o cerere de recuzare este netemeinică, inhibând şi chiar blocând exercitarea dreptului de recuzare, care este parte integrantă a dreptului la un proces echitabil. 6. Totodată, autorul este nemulţumit de împrejurarea că nu există niciun criteriu prin care să se determine care judecător va judeca cererea de anulare/reducere a amenzii judiciare. 7. Mai arată că, din pricina unei formulări inadecvate, prevederile art. 284 alin. (3) şi (5) din Codul de procedură penală pot fi interpretate în sensul că doar persoanelor care nu şi-au îndeplinit anumite obligaţii li se poate anula ori reduce amenda. Or, - susţine autorul excepţiei - întrucât persoanele amendate pentru abuz de drept nu se încadrează în această categorie, se poate trage concluzia că într-o asemenea situaţie nu există temei pentru anularea amenzii judiciare. 8. Judecătoria Braşov - Secţia penală opinează că legiuitorul, în virtutea rolului său constituţional, poate stabili prin lege procedura de judecată şi modalitatea de exercitare a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti/încheierilor, fără ca această posibilitate să contravină dispoziţiilor Constituţiei şi Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 10. Guvernul apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, ţinând seama de exigenţele art. 2 alin. (2) din Codul de procedură civilă, Guvernul apreciază că în materia abuzului de drept devin incidente dispoziţiile art. 12 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod, potrivit cărora „drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părţi“, iar „partea care îşi exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii, şi la plata unei amenzi judiciare.“ Aşadar, reglementările actuale permit stabilirea sensului sintagmei „exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale şi procedurale“. 11. Cât priveşte critica referitoare la dispoziţiile art. 284 alin. (3) şi (5) din Codul de procedură penală, Guvernul susţine că acestea sunt clare şi previzibile, neputându-se ajunge la concluzia că amenda judiciară aplicată pentru exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale nu ar putea fi contestată în instanţă. De altfel, aplicarea unei amenzi judiciare în cursul procesului penal şi, consecutiv, formularea unei cereri de anulare/reducere a acesteia constituie aspecte incidentale care, potrivit art. 123 din Codul de procedură civilă - aplicabil şi în procesele penale, în lipsa unor prevederi contrare -, se soluţionează de instanţa competentă să soluţioneze cererea principală. În consecinţă, textul legal criticat nu permite interpretarea potrivit căreia cererea de anulare ar putea fi soluţionată de o altă instanţă de judecată decât cea care are pe rol cauza în care s-a aplicat amenda judiciară. Pentru a evita ca imparţialitatea judecătorului să fie pusă la îndoială, legiuitorul a prevăzut că cererea de anulare se soluţionează de un alt judecător de drepturi şi libertăţi, respectiv de un alt judecător de cameră preliminară ori de un alt complet decât cel care a aplicat sancţiunea. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 283 alin. (4) lit. n) cu denumirea marginală Abateri judiciare şi art. 284 alin. (3) şi (5) cu denumirea marginală Procedura privitoare la amenda judiciară, ambele din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: - Art. 283 alin. (4) lit. n): "(4) Următoarele abateri săvârşite în cursul procesului penal se sancţionează cu amendă judiciară de la 500 lei la 5.000 lei: [...] n) abuzul de drept constând în exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale şi procedurale de către părţi, reprezentanţii legali ai acestora ori consilierii juridici;“;" – Art. 284 alin. (3) şi (5): "(3) Dacă persoana amendată justifică de ce nu şi-a putut îndeplini obligaţia, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată poate dispune anularea ori reducerea amenzii. [...](5) Cererea de anulare sau de reducere a amenzii aplicate prin încheiere va fi soluţionată de un alt judecător de drepturi şi libertăţi, respectiv de un alt judecător de cameră preliminară ori de un alt complet, prin încheiere.“" 15. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la Accesul liber la justiţie şi art. 57 referitor la Exercitarea drepturilor şi libertăţilor, precum şi dispoziţiile art. 17 referitor la Interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate reglementează, aşa cum însăşi denumirea marginală a acestora o enunţă, cu privire la abaterile judiciare şi la amenda judiciară. Participanţii la procesul penal au, în cadrul desfăşurării acestuia, anumite obligaţii impuse de legea procesuală, iar neîndeplinirea acestora ori îndeplinirea lor cu ignorarea condiţiilor prevăzute de lege poate dăuna bunei desfăşurări a procedurii judiciare sau poate stânjeni aflarea adevărului şi realizarea justiţiei penale. 17. Dispoziţiile art. 283 din Codul de procedură penală prevăd structura de bază a conţinutului abaterilor judiciare (respectiv fapta persoanei care, fiind obligată printr-o dispoziţie a legii procesual penale sau a unei legi speciale să îndeplinească o anumită activitate procesuală ori să se abţină de la îndeplinirea unei activităţi contrare acesteia, cu ştiinţă, nu a îndeplinit-o sau a îndeplinit-o fără respectarea condiţiilor prevăzute de lege), iar acest conţinut se poate completa cu alte norme procesuale. Prin urmare, prevederile art. 283 din Codul de procedură penală au caracter de norme generale, care se întregesc prin alte norme procedurale. 18. Astfel, legiuitorul a identificat o serie de cazuri de neîndeplinire a obligaţiilor procesuale sau de îndeplinire a lor cu nerespectarea exigenţelor legale, între care se regăseşte şi abuzul de drept, constând în exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale şi procedurale. 19. Cât priveşte abaterea judiciară, constând în exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale şi procedurale, Curtea constată că, în procesul penal, asemeni celui civil, drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părţi. Din această perspectivă, exercitarea cu rea-credinţă a unui drept procesual sau procedural poate avea consecinţe negative prin perturbarea bunei desfăşurări a procesului, prin prejudicierea unui drept procesual al altuia sau într-o altă modalitate. Situaţii frecvente în practică, în care se exercită cu rea-credinţă drepturile procesuale, sunt, spre exemplu, cele privind formularea de cereri identice, repetate la un interval scurt de timp după respingerea cererii anterioare sau rezilierea contractului de asistenţă juridică în diferite momente procesuale, când partea are interes în amânarea pe orice cale a procesului - cum ar fi împiedicarea instanţei de a judeca o propunere de prelungire a măsurii arestării preventive. 20. De altfel, abuzul de drept procesual presupune atât un element subiectiv, care constă în exercitarea cu rea-credinţă a dreptului procedural, în scop de şicană, fără justificarea unui interes special şi legitim, ci numai cu intenţia de a-l vătăma pe adversar, pentru a diminua sau întârzia posibilităţile de apărare ori de valorificare a drepturilor acestuia, cât şi un element obiectiv, care constă în deturnarea dreptului procedural de la scopul pentru care a fost recunoscut de lege. În plus, în procesul penal, elementul subiectiv poate privi nu numai vătămarea intereselor părţii adverse, ci şi ale societăţii, care sunt reprezentate de către Ministerul Public, precum şi împiedicarea organelor judiciare de la aflarea adevărului în cauză. În acest sens, potrivit art. 10 alin. (6) din Codul de procedură penală, „dreptul la apărare trebuie exercitat cu bună-credinţă, potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege“. Aşa fiind, poate constitui un abuz de drept procesual formularea mai multor cereri succesive de recuzare sau formularea unor cereri probatorii fără o teză probatorie reală, cu singura intenţie de a obţine amânarea cauzei. 21. De asemenea, ca o consecinţă a abaterii, amenda judiciară are rolul de a disciplina comportamentul procesual al participanţilor la procedura judiciară şi al altor terţe persoane în legătură cu procesul, în scopul intrării în legalitate a acestora şi al efectuării corecte şi la timp a îndatoririlor ce le revin. Aşa fiind, potrivit art. 284 din Codul de procedură penală, persoana amendată poate cere anularea sau reducerea amenzii în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanţei ori a încheierii judecătorului de drepturi şi libertăţi/judecătorului de cameră preliminară/instanţei de judecată, iar cererea va fi soluţionată de un alt judecător de drepturi şi libertăţi, respectiv de un alt judecător de cameră preliminară ori de un alt complet, prin încheiere. Dacă se constată că persoana amendată justifică de ce nu a putut îndeplini obligaţia sa, se va dispune anularea amenzii, iar dacă se apreciază că împrejurările invocate de cel amendat ar fi putut fi înlăturate printr-o comportare mai diligentă, amenda va fi redusă în consecinţă. 22. Chiar dacă abaterea nu se referă în mod explicit la o neîndeplinire punctuală a unei obligaţii legale, ea constă totuşi într-o obligaţie generală referitoare la abţinerea părţii de la a abuza de un drept. 23. Aşa fiind, Curtea constată că nu poate fi primită critica de neconstituţionalitate potrivit căreia dispoziţiile legale contestate afectează prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5), deoarece conţinutul normativ este suficient de clar, precis şi previzibil în aşa fel încât destinatarul acestora să-şi poată adapta conduita la exigenţele impuse de legiuitor. 24. De altfel, aceste prevederi nu reprezintă altceva decât o reflectare a exigenţelor constituţionale referitoare la obligaţia exercitării drepturilor şi libertăţilor cu bună-credinţă, care este prezumată de însuşi faptul că prin indicarea unei conduite de urmat orice alte variante sunt excluse. De aceea, abuzul de drept poate fi considerat un veritabil antonim juridic al bunei-credinţe, a cărei dimensiune socială a fost inclusă în cuprinsul normei constituţionale de referinţă prin îndatorirea de a nu încălca drepturile şi libertăţile celorlalţi (neminem laedere). 25. Totodată, nu poate fi primită nici susţinerea potrivit căreia prin dispoziţiile legale criticate este afectat dreptul la un proces echitabil. Dimpotrivă, partea interesată se poate adresa unui alt judecător de drepturi şi libertăţi/judecător de cameră preliminară/complet în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanţei/încheierii de amendare în vederea anulării sau reducerii amenzii aplicate. Aşadar, din perspectivă constituţională, dispoziţiile art. 283 alin. (4) lit. n) şi art. 284 alin. (3) şi (5) din Codul de procedură penală garantează persoanei amendate o judecată imparţială în cadrul unui proces echitabil. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Asociaţia „Alianţa pentru Combaterea Abuzurilor“ în Dosarul nr. 16.558/197/2015/a1 al Judecătoriei Braşov - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 283 alin. (4) lit. n) şi art. 284 alin. (3) şi (5) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Braşov - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 mai 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
