Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) şi ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor, excepţie ridicată de Szakacs Ildiko în Dosarul nr. 20.032/300/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.262D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Decizia civilă nr. 405 din 25 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 20.032/300/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (1) şi ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor. Excepţia a fost ridicată de Szakacs Ildiko într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva sentinţei civile prin care s-a respins acţiunea în pretenţii formulată de autoare în contradictoriu cu Fondul de garantare a asiguraţilor pentru neîndeplinirea procedurii prealabile care este reglementată prin prevederile legale supuse controlului. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că procedura administrativă reglementată prin textele de lege criticate este o piedică în calea realizării şi obţinerii de către persoana prejudiciată a drepturilor sale în faţa instanţelor de judecată, aducând atingere accesului liber la justiţie, cât timp acestea resping ca inadmisibile acţiunile formulate împotriva Fondului de garantare a asiguraţilor. 6. Textele supuse controlului sunt neconstituţionale şi prin prisma stabilirii unui termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului societăţii de asigurare în care persoana prejudiciată poate formula o cerere de despăgubire la Fondul de garantare a asiguraţilor. Potrivit prevederilor criticate, o persoană care urmează să se adreseze cu o cerere de despăgubire în termenul reglementat de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 are la dispoziţie doar 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului societăţii de asigurare, în timp ce acţiunile îndreptate împotriva unei societăţi de asigurare care nu este în faliment pot fi introduse în termen de 3 ani. Se creează astfel o discriminare între cele două categorii de solicitanţi, aducându-se atingere art. 16 alin. (1) din Constituţie. 7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată deoarece în cazul respingerii despăgubirilor de către comisia din cadrul Fondului de garantare a asiguraţilor persoana vătămată poate formula contestaţie în condiţiile prevăzute de art. 19 din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 10 zile de la data comunicării sub sancţiunea decăderii. Nu se aduce atingere nici accesului liber la justiţie, deoarece partea vătămată poate face plângere atât în procedura specială prevăzută de art. 13 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 213/2015 coroborat cu art. 19 din Legea nr. 503/2004, cât şi în temeiul art. 17 din Legea nr. 213/2015, adică în procedura de faliment a societăţii de asigurare prevăzută de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12 alin. (1) şi ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 24 iulie 2015, care aveau, la data ridicării excepţiei, următorul conţinut: - Art. 12 alin. (1): „Orice persoană care invocă vreun drept de creanţă împotriva asigurătorului ca urmare a producerii unor riscuri acoperite printr-o poliţă de asigurare valabilă, între data închiderii procedurii de redresare financiară şi cea a denunţării contractelor de asigurare, dar nu mai târziu de 90 de zile de la data pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, poate solicita deschiderea dosarului de daună printr-o cerere adresată Fondului.“; – Art. 14 alin. (1): „În vederea încasării indemnizaţiilor/ despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior. Cererea-tip de plată va fi prevăzută în reglementările emise în aplicarea prezentei legi.“ 12. După sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, textele de lege criticate au fost modificate prin art. I pct. 17 şi 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2021 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor şi pentru modificarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 916 din 24 septembrie 2021. 13. Întrucât soluţiile legislative criticate, respectiv parcurgerea procedurii administrative obligatorii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 şi încadrarea în termenul maxim în care se poate solicita deschiderea dosarului de daună printr-o cerere adresată Fondului, respectiv 90 de zile de la data pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, sunt păstrate după modificarea textelor criticate, Curtea se va pronunţa asupra acestora astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2021, având următorul conţinut: - Art. 12 alin. (1): „Orice persoană care invocă vreun drept de creanţă împotriva asigurătorului ca urmare a producerii unor riscuri acoperite printr-o poliţă de asigurare valabilă, între data publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei Autorităţii de Supraveghere Financiară de retragere a autorizaţiei de funcţionare şi constatare a existenţei indiciilor stării de insolvenţă a asigurătorului şi data încetării contractelor de asigurare, dar nu mai târziu de 90 de zile de la data pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, poate solicita deschiderea dosarului de daună printr-o cerere adresată Fondului; în vederea încasării indemnizaţiilor/despăgubirilor cuvenite de la Fond, acesta va formula o cerere de plată motivată, în condiţiile art. 14.“; – Art. 14 alin. (1): „Orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în stare de insolvenţă poate formula o cerere de plată motivată, adresată Fondului în condiţiile prevăzute la art. 12^1 şi alin. (4), dar nu mai târziu de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior, sub sancţiunea decăderii din drept.“ 14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra unor critici similare prin Decizia nr. 80 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 8 mai 2017, Decizia nr. 741 din 22 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 14 martie 2019, şi Decizia nr. 611 din 10 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 17 ianuarie 2020. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că Legea nr. 213/2015 instituie doar o procedură necontencioasă pentru soluţionarea pretenţiilor formulate de creditorii de asigurări. Dispoziţiile acestui act normativ dispun că obţinerea de despăgubiri din disponibilităţile Fondului de garantare a asiguraţilor nu se face prin acţiune în justiţie pe calea dreptului comun, creditorii de asigurări trebuind să sesizeze în prealabil Fondul de garantare a asiguraţilor prin formularea unei cereri de plată, declanşând astfel procedura de plată administrativă, necontencioasă, pusă la dispoziţie de Legea nr. 213/2015. Astfel, în urma analizării cererii de plată, Fondul de garantare a asiguraţilor va emite o decizie care, în situaţia în care petentul nu este mulţumit de modalitatea de soluţionare a cererii de plată (în sensul respingerii parţiale sau totale a cererii de plată), în condiţiile art. 19 din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 23 iulie 2013, poate fi contestată la Curtea de Apel Bucureşti, fiind astfel garantat dreptul de acces la justiţie. Exercitarea dreptului de a formula o cerere adresată instanţei de judecată nu poate exclude respectarea unor proceduri prealabile, care sunt prevăzute de legiuitor tocmai în ideea soluţionării amiabile, cu celeritate, a pretenţiilor exprimate de creditorii de asigurări, fără a fi nevoie de învestirea instanţelor de judecată. Aşa fiind, Legea nr. 213/2015 stabileşte o procedură necontencioasă prealabilă acţiunii în instanţă, ce trebuie urmată de creditorul de asigurări, a priori formulării unei cereri de chemare în judecată. 16. De altfel, referitor la constituţionalitatea unei astfel de proceduri prealabile, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 956 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 12 decembrie 2012, că o astfel de procedură nu poate fi privită ca aducând eo ipso atingere dreptului de acces liber la justiţie, chiar dacă are caracter obligatoriu, atât timp cât, ulterior parcurgerii sale, persoana interesată se poate adresa instanţei de judecată. Prevederile art. 21 din Constituţie nu interzic existenţa unei astfel de proceduri administrative prealabile şi nici obligativitatea acesteia atât timp cât nu are un caracter jurisdicţional. Curtea a subliniat, astfel, că instituirea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicţional nu este contrară principiului liberului acces la justiţie cât timp decizia organului administrativ poate fi atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti. 17. Distinct de cele reţinute în deciziile menţionate, Curtea constată că nu poate fi primită nici critica privind încălcarea principiului egalităţii în drepturi. Astfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice (a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). 18. Aplicând aceste considerente la cauza de faţă, Curtea observă că o persoană care urmează să se adreseze cu o cerere de despăgubire Fondului de garantare a asiguraţilor este într-o situaţie diferită în raport cu o persoană care îşi îndreaptă acţiunea împotriva unei societăţi de asigurare care nu este în faliment. Astfel, cererile adresate Fondului de garantare a asiguraţilor au ca scop protejarea creditorilor de asigurări prin plata de creanţe de asigurări, rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii încheiate, în cazul constatării de către Autoritatea de Supraveghere Financiară a insolvenţei unui asigurător. Este o situaţie specială determinată de faptul că asigurătorul intră în procedura falimentului, motiv pentru care legiuitorul a stabilit un termen mai scurt şi cu scopul de a avea o evidenţă clară a creanţelor plătite de Fondul de garantare a asiguraţilor în locul asigurătorului. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Szakacs Ildiko în Dosarul nr. 20.032/300/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 12 alin. (1) şi ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 26 mai 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
