Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Banca Comercială Intesa SanPaolo România - S.A. din Bucureşti prin Banca Comercială Intesa SanPaolo România - S.A. din Bucureşti - Sucursala Craiova în Dosarul nr. 1.211/54/2017 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.638D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 2.655D/2017, nr. 2.656D/2017, nr. 2.657D/2017, nr. 2.693D/2017 şi nr. 2.727D/2017 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 3 şi alin. (3) din Codul de procedură civilă, respectiv ale prevederilor art. 503 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Banca Comercială Intesa SanPaolo România - S.A. din Bucureşti, prin Banca Comercială Intesa SanPaolo România - S.A. din Bucureşti - Sucursala Craiova în dosarele nr. 1.207/54/2017, nr. 1.209/54/2017 şi nr. 1.287/54/2017 ale Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 1.300/54/2017, respectiv de Irina Cristina Nicoleta Muşat în Dosarul nr. 3.113/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în Dosarul nr. 2.727D/2017, partea Irina Cristina Nicoleta Muşat a depus concluzii scrise, prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea mai arată că, în acelaşi dosar, partea Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere din Bucureşti a depus note scrise, prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. 6. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 2.655D/2017, nr. 2.656D/2017, nr. 2.657D/2017, nr. 2.693D/2017 şi nr. 2.727D/2017 la Dosarul nr. 2.638D/2017. 7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.655D/2017, nr. 2.656D/2017, nr. 2.657D/2017, nr. 2.693D/2017 şi nr. 2.727D/2017 la Dosarul nr. 2.638D/2017, care este primul înregistrat. 8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 9. Prin încheierile din 19 septembrie 2017 şi 18 şi 19 octombrie 2017, pronunţate în dosarele nr. 1.211/54/2017, nr. 1.207/54/2017, nr. 1.209/54/2017 şi nr. 1.287/54/2017, Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Banca Comercială Intesa SanPaolo România - S.A. din Bucureşti, prin Banca Comercială Intesa Sao Paolo România - S.A. din Bucureşti - Sucursala Craiova, în cauze având ca obiect soluţionarea unor contestaţii în anulare formulate împotriva unor hotărâri judecătoreşti. 10. Prin Încheierea din 17 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.300/54/2017, Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 şi alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Banca Comercială Intesa SanPaolo România - S.A. din Bucureşti, prin Banca Comercială Intesa SanPaolo România - S.A. din Bucureşti - Sucursala Craiova, în cauze având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare formulate împotriva unor hotărâri judecătoreşti. 11. Prin Încheierea din 15 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.113/3/2017, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Irina Cristina Nicoleta Muşat într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare formulate împotriva unei hotărâri judecătoreşti. 12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că textul legal criticat este neconstituţional în ceea ce priveşte limitarea dreptului unei persoane de a ataca o decizie pronunţată în apel, atunci când nu are deschisă calea de atac a recursului, doar la motivele de contestaţie prevăzute la pct. 1, 2 şi 4 din art. 503 din Codul de procedură civilă. Astfel, nu se poate ataca cu contestaţie în anulare pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 o hotărâre pronunţată în apel. 13. Se mai arată că apelantul unei hotărâri care nu mai poate fi atacată cu recurs şi recurentul într-un proces în care este deschisă calea de atac a recursului trebuie să beneficieze, în mod egal, de dreptul de a solicita, într-o cale extraordinară de atac, analiza acelor motive ce au fost omise din cercetarea instanţei de apel, respectiv de recurs. Diferenţa de regim juridic sub acest aspect nu se justifică în niciun mod, încălcările procedurii de către judecătorii ultimelor instanţe fiind identice. Astfel, se mai susţine că, în cazul hotărârilor pronunţate în recurs, partea are dreptul să invoce în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare faptul că instanţa care verifică ultima hotărâre judecătorească nu s-a pronunţat cu privire la un motiv de casare. 14. Astfel, se mai susţine că legea procesual civilă însăşi impune denegarea de dreptate în sensul că, deşi partea (apelantul) a întreprins toate demersurile legale posibile pentru aflarea adevărului în cauza dedusă judecăţii, este constrâns să suporte o nedreptate, din cauza omisiunii instanţei de a analiza unul din motivele de casare/apel. De asemenea prevederile legale criticate neagă şi anihilează unul dintre principiile fundamentale ale dreptului din întreaga istorie a umanităţii şi anume aflarea adevărului. 15. Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, având în vedere caracterul devolutiv al apelului şi împrejurarea că numai recursul poate fi exercitat pentru motive de casare limitativ prevăzute de lege. În acest context, o cale de atac ce are caracter de excepţie poate fi valorificată în cazurile expres prevăzute de lege (pentru asigurarea stabilităţii sistemului judiciar), fără ca prin aceasta să se îngrădească accesul liber la justiţie sau să fie încălcat principiul egalităţii în faţa legii. 16. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Se arată că motivele din apel nu sunt de casare, acestea sunt specifice căii de atac extraordinare a recursului, iar în apel pot fi primite orice motive, acesta fiind o cale devolutivă de atac, care nu are motive strict delimitate de lege pentru a putea fi promovată, astfel că articolul menţionat nu vine în contradicţie cu Constituţia. 17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 18. Guvernul apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale şi menţionează jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, respectiv Decizia nr. 483 din 23 iunie 2015. 19. Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale. Acesta menţionează jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 483 din 23 iunie 2015, nr. 159 din 24 martie 2016 şi nr. 415 din 16 iunie 2016. 20. Se mai arată că exceptarea de la aplicarea art. 503 alin. (2) pct. 3 în ipoteza hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs, a avut în vedere faptul că motivul contestaţiei în anulare specială - omisiunea cercetării unui motiv de casare - priveşte exclusiv hotărârile instanţelor de recurs, cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai pentru motivele de casare expres şi limitativ prevăzute la art. 488 din Cod. 21. Or, apelul este o cale de atac ordinară şi devolutivă prin care se rejudecă în fond cauza - spre deosebire de recurs, care are caracter nedevolutiv în configuraţia actualului Cod de procedură civilă. Totodată, apelul poate fi formulat pentru orice motiv de fapt şi de drept. Fiind o cale de atac ordinară, legea nu stabileşte în mod expres motivele pentru exercitarea apelului şi, prin urmare, acesta poate fi formulat pentru orice motiv de netemeinicie sau de nelegalitate a hotărârii atacate, precum şi pentru oricare dintre motivele pe care legea le prevede pentru exercitarea căilor extraordinare de atac. În concluzie, lipsa posibilităţii de a exercita contestaţia în anulare pentru omisiunea instanţei de apel de a cerceta „un motiv de casare“ este o consecinţă firească a caracterului ordinar şi devolutiv al apelului, fără a aduce atingere principiului egalităţii în faţa legii şi accesului liber la justiţie. 22. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 23. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 24. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. 503 în ansamblul său, precum şi prevederile art. 503 alin. (2) pct. 3 şi alin. (3) din Codul de procedură civilă. Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate reiese că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Aceste prevederi au următorul conţinut: "(3) Dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs." 25. Prevederile art. 503 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la care se raportează art. 503 alin. (3), au următorul conţinut: "(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză." 26. Curtea observă faptul că prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 18 decembrie 2018, prevederile alin. (3) al art. 503 au fost modificate. Însă, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale criticate, întrucât ele continuă să producă efecte juridice în cauza de faţă. 27. În opinia autoarelor excepţiei, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării legii, art. 16 alin. (1) şi (2) privind principiul egalităţii în faţa legii şi în art. 21 privind accesul liber la justiţie. De asemenea acestea au invocat încălcarea prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 din aceeaşi Convenţie. 28. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale atacate, prin raportare la critici asemănătoare, constatând că sunt constituţionale (a se vedea în acest sens Decizia nr. 483 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 20 august 2015, Decizia nr. 7 din 14 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 23 februarie 2016, Decizia nr. 159 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 8 iunie 2016, Decizia nr. 608 din 22 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.048 din 27 decembrie 2016, sau Decizia nr. 212 din 4 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 28 iulie 2017). 29. Astfel, prin Decizia nr. 483 din 23 iunie 2015, paragrafele 13-17 şi paragraful 20, Curtea, referitor la contestaţia în anulare specială, a reţinut că aceasta este o cale extraordinară de atac, de retractare şi nesuspensivă de executare, prin care se cere înseşi instanţei ce a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, să îşi anuleze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată. Contestaţia în anulare specială este reglementată la art. 503 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, care prevede că hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare pentru următoarele motive expres şi limitativ reglementate, şi anume atunci când: hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen şi instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză. 30. Curtea a reţinut că textul de lege criticat, respectiv art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, extinde obiectul contestaţiei în anulare speciale şi prevede astfel că dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 din acest articol se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs. Exceptarea de la aplicarea alin. (2) pct. 3 în ipoteza hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs a avut în vedere faptul că motivul contestaţiei în anulare specială - omisiunea cercetării unui motiv de casare - priveşte exclusiv hotărârile instanţelor de recurs, cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai pentru motivele de casare expres şi limitativ prevăzute la art. 488 din Cod. Or, apelul este o cale de atac ordinară şi devolutivă - prin care se rejudecă în fond cauza - spre deosebire de recurs, care are caracter nedevolutiv în configuraţia actualului Cod de procedură civilă. Totodată, apelul poate fi formulat pentru orice motiv de fapt şi de drept. Fiind o cale de atac ordinară, legea nu stabileşte în mod expres motivele pentru exercitarea apelului şi, prin urmare, acesta poate fi formulat pentru orice motiv de netemeinicie sau de nelegalitate a hotărârii atacate, precum şi pentru oricare dintre motivele pe care legea le prevede pentru exercitarea căilor extraordinare de atac. În concluzie, Curtea a reţinut că lipsa posibilităţii de a exercita contestaţia în anulare pentru omisiunea instanţei de apel de a cerceta „un motiv de casare“ este o consecinţă firească a caracterului ordinar şi devolutiv al apelului, fără a aduce atingere principiului egalităţii în faţa legii şi accesului liber la justiţie. 31. De asemenea Curtea a constatat că o eventuală admitere a excepţiei de neconstituţionalitate ar transforma calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare speciale într-o cale de atac ordinară, din moment ce instanţa care va soluţiona contestaţia în anulare ar trebui să reanalizeze motivele de apel, acestea nefiind structurate de lege ca atare, ci putând fi orice critici formulate de apelant cu privire la hotărârea instanţei care a judecat fondul. 32. Curtea, prin Decizia nr. 608 din 22 septembrie 2016, paragraful 19, a reţinut că normele legale criticate nu afectează garanţiile specifice de care instanţele judecătoreşti se bucură în temeiul textului constituţional al art. 124, care reglementează cu privire la caracterul unic, imparţial şi egal al justiţiei şi reprezintă obligaţia judecătorilor de a asigura un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procedurile judiciare. Curtea nu a reţinut nici încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât prevederile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă se aplică tuturor celor aflaţi în ipoteza normei legale criticate, discriminarea semnificând reglementarea unui regim juridic diferit pentru persoane aflate în situaţii similare. 33. De asemenea, Curtea a constatat prin Decizia nr. 675 din 31 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 15 februarie 2018, paragrafele 38 şi 39, că art. 126 alin. (2) din Constituţie potrivit căruia „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, precum şi art. 129, care prevede că „Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“, atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a condiţiilor de exercitare a căilor de atac. 34. Prin urmare, departe de a îngrădi drepturi consacrate constituţional, reglementarea prevăzută de art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă constituie o garanţie a aplicării dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, astfel cum acesta se interpretează potrivit art. 20 şi prin prisma dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluţionării unui proces. 35. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, considerentele şi dispozitivul deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 36. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Banca Comercială Intesa SanPaolo România - S.A. din Bucureşti prin Banca Comercială Intesa SanPaolo România - S.A. din Bucureşti - Sucursala Craiova în dosarele nr. 1.211/54/2017, nr. 1.207/54/2017, nr. 1.209/54/2017, nr. 1.287/54/2017 şi nr. 1.300/54/2017 ale Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă, precum şi de Irina Cristina Nicoleta Muşat în Dosarul nr. 3.113/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 mai 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Fabian Niculae -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
