Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 alin. (2), (5) şi (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Costinela Adriana Toma în Dosarul nr. 9.804/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.403D/2017. 2. La apelul nominal răspund domnul avocat Petruţ Ciobanu, pentru partea Baroul Bucureşti, şi domnul avocat Constantin Voicescu, pentru partea Uniunea Naţională a Barourilor din România, ambii având împuterniciri depuse la dosarul cauzei. Se constată lipsa autoarei excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Baroului Bucureşti, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că, în vederea creării unui corp profesional al avocaţilor, care să poată îndeplini în condiţii optime atribuţiile conferite acestora, legiuitorul a reglementat ca modalitate de excludere din profesie nepromovarea examenului de definitivat de trei ori. De asemenea, precizează că introducerea unor condiţionări legale pentru exercitarea profesiei de avocat nu reprezintă o îngrădire a unor drepturi constituţionale, iar instituirea unor condiţii suplimentare pentru exercitarea acestei profesii reprezintă, în esenţă, opţiunea exclusivă a legiuitorului, care este justificată de un interes obiectiv şi raţional, acela al înfăptuirii justiţiei. În ceea ce priveşte statutul profesiei de avocat, arată că acesta este un act administrativ normativ care poate fi supus controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ. 4. Reprezentantul Uniunii Naţionale a Barourilor din România solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că nu este nesocotit art. 41 din Legea fundamentală care consacră dreptul la muncă, întrucât sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 53 din Constituţie referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Face trimitere la cele reţinute în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în sensul că cei care practică avocatura trebuie să respecte rigorile stabilite de legea specială în materie, urmând să se aplice sancţiunile corespunzătoare, în cazul nerespectării acestora. Precizează, totodată, că excluderea din profesie pentru nepromovarea de trei ori a examenului de definitivat nu este o sancţiune disciplinară, aşa cum susţine autoarea excepţiei, ci o sancţiune de sine stătătoare. 5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 6. Prin Încheierea din 20 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 9.804/3/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (2), (5) şi (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Costinela Adriana Toma într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a deciziei Baroului Bucureşti de excludere a acesteia din profesia de avocat. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine, în esenţă, că prevederile art. 18 alin. (5) din Legea nr. 51/1995, care obligă avocatul stagiar să susţină examenul de definitivare în profesie după efectuarea stagiului, contravin dispoziţiilor art. 41 din Constituţie, potrivit cărora dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Se susţine că a avea calitatea de avocat definitiv ar trebui să fie o opţiune pentru avocatul stagiar, iar nu o obligaţie impusă de legiuitor, întrucât astfel s-ar interzice dreptul de alegere liberă a profesiei. Dreptul dobândit prin admiterea în profesie ca avocat stagiar nu poate fi restrâns ulterior prin impunerea obligaţiei de a susţine examenul de definitivare şi nici nu poate fi pierdut prin excludere, intervenită ca urmare a respingerii la sesiunea de definitivare în profesie ori absentare de la aceasta. 8. Se mai critică şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, care prevede că drepturile şi obligaţiile avocatului stagiar sunt reglementate prin statutul profesiei. Acesta este un act administrativ normativ emis în vederea organizării şi executării în concret a legii, care nu poate adăuga prevederi noi la lege. Or, art. 308 alin. (3) din statut adaugă la art. 18 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, pe lângă motivul respingerii la examen, şi pe cel al absenţei, pentru aplicarea sancţiunii constând în excluderea din profesie. Potrivit art. 27 din Legea nr. 51/1995, excluderea din profesie este o sancţiune disciplinară. Dar neprezentarea sau respingerea la examenul de definitivat a unui avocat stagiar nu poate fi considerată abatere disciplinară şi nu poate fi sancţionată cu excluderea din profesie. Se mai precizează că, spre deosebire de Legea nr. 51/1995, în cazul celorlalte profesii juridice (magistraţi, consilieri juridici) nu există o astfel de sancţiune. 9. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Arată că toate categoriile de jurişti sunt obligate să susţină examenul de definitivat, care atestă faptul că persoana respectivă şi-a însuşit temeinic cunoştinţele dobândite în perioada de stagiatură, în toate cazurile, inclusiv cel al magistraţilor, legea dispunând, în caz contrar, pierderea calităţii dobândite. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că, în vederea asigurării premiselor unei asistenţe juridice de calitate în cadrul procedurilor judiciare, pentru a da astfel expresie prevederilor constituţionale care reglementează dreptul la apărare, legiuitorul a instituit o serie de condiţii pentru admiterea în profesia de avocat şi, ulterior, pentru a obţine definitivarea în această profesie. În vederea creării unui corp profesional al avocaţilor, care să poată îndeplini în condiţii optime atribuţiile conferite acestora, în virtutea rolului acestei profesii pentru sistemul judiciar, legiuitorul a reglementat ca modalitate de excludere din profesie nepromovarea examenului de definitivat timp de 3 ani. 12. Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege supuse controlului sunt constituţionale, precizând că îşi menţine punctul de vedere exprimat anterior şi reţinut de Curtea Constituţională în deciziile nr. 345 din 24 septembrie 2013 şi nr. 72 din 11 februarie 2014. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor reprezentate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 18 alin. (2), (5) şi (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, legea a fost din nou republicată, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 mai 2018, normele criticate regăsinduse la acelaşi articol şi având aceeaşi redactare: "(2) Condiţiile efectuării stagiului, drepturile şi obligaţiile avocatului stagiar, ale avocatului îndrumător, precum şi ale baroului faţă de aceştia sunt reglementate prin statutul profesiei. (...)(5) După efectuarea stagiului avocatul stagiar va susţine examenul de definitivare.(6) Avocatul stagiar respins de trei ori la examenul de definitivare va fi exclus din profesie.“" 16. În opinia autoarei excepţiei, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 41 - Munca şi protecţia socială a muncii şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit celor statuate în jurisprudenţa sa, avocatura reprezintă un serviciu public, care este organizat şi funcţionează pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitată de un corp profesional selectat după reguli stabilite prin lege. Curtea a apreciat că această opţiune a legiuitorului nu poate fi considerată ca neconstituţională, având în vedere că scopul său constă în asigurarea unei asistenţe juridice calificate, cei care doresc să practice această profesie fiind datori să respecte regulile impuse de legea specială. Faptul că accesul la profesia de avocat necesită satisfacerea anumitor cerinţe nu poate fi privit ca o îngrădire a dreptului la muncă sau a alegerii libere a profesiei (a se vedea, exemplificativ, Decizia nr. 379 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 27 noiembrie 2013, sau Decizia nr. 158 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 25 mai 2017). 18. În plus faţă de cele deja statuate în jurisprudenţa citată, Curtea constată că textul de lege care impune promovarea examenului de definitivat în profesia de avocat nu contravine prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, care prevăd că dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, deoarece nu instituie o interzicere sau o limitare a exercitării dreptului de a profesa avocatura, ci îl condiţionează de dovedirea capacităţii persoanei de a practica această profesie la standarde calitative suficient de înalte pentru a se putea asigura în mod eficient dreptul justiţiabililor la un proces echitabil, caracterizat inclusiv de posibilitatea acestora de a beneficia de asistenţă juridică şi reprezentare judiciară de calitate, care să confere efectivitate dreptului la apărare consacrat de art. 24 din Constituţie. 19. Realizarea justiţiei în spiritul statului de drept, în cadrul unui proces care să întrunească toate elementele care îi conferă caracterul echitabil impus atât de Constituţie, cât şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reclamă şi asigurarea unei apărări profesioniste în cadrul procesului. De aceea, scopul examenului de definitivare în profesia de avocat este acela de a certifica faptul că persoana care dobândeşte calitatea de avocat definitiv este aptă să contribuie la îndeplinirea exigenţelor dreptului la un proces echitabil, prin furnizarea unei apărări adecvate. Afirmaţia autoarei excepţiei în sensul că nu ar trebui să existe o obligaţie pentru avocatul stagiar de a susţine examenul de definitivare în profesie în cazul în care acesta doreşte să îşi menţină această calitate o perioadă îndelungată de timp, cu păstrarea, pe această perioadă, doar a drepturilor şi obligaţiilor avocaţilor stagiari, este de natură să fragilizeze poziţia profesiei de avocat în ansamblul activităţilor ce concură la înfăptuirea justiţiei, prin eliminarea rigorilor ce caracterizează calitatea actului profesional exercitat de avocaţi. 20. Curtea apreciază că nu poate fi reţinut nici argumentul prezentat în motivarea criticii, în sensul că profesia de avocat ar fi singura care are reglementări potrivit cărora avocatul care nu promovează examenul de obţinere a unui nou grad profesional este exclus din profesie, fiindu-i astfel îngrădit dreptul de a fi avocat, obţinut prin examen, şi, implicit, dreptul la muncă. Curtea observă, sub acest aspect, că autoarea excepţiei face referire la art. 25 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, care obligă judecătorii şi procurorii stagiari să se prezinte la examenul de capacitate, dar omite faptul că alin. (2) al aceluiaşi articol prevede expres că lipsa nejustificată de la examenul de capacitate sau respingerea candidatului la două sesiuni atrage pierderea calităţii de judecător stagiar sau de procuror stagiar. Tot astfel, în ceea ce priveşte consilierii juridici, la care, de asemenea, face trimitere autoarea excepţiei, Curtea reţine că art. 12 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 5 decembrie 2003, statuează expressis verbis că, la debutul exercitării profesiei, consilierul juridic efectuează obligatoriu un stagiu de pregătire profesională cu durata de 2 ani, iar definitivarea în profesie se supune aceloraşi condiţii ca cele prevăzute în legea pentru exercitarea profesiei de avocat şi statutul profesional al acesteia, care se aplică în mod corespunzător. De asemenea, potrivit art. 25 alin. (5) şi (7) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 19 martie 2018, după finalizarea celor 2 ani de stagiu, notarul stagiar trebuie să participe şi să promoveze examenul de definitivat organizat de Institutul Notarial Român, având dreptul de a se prezenta la cel mult două sesiuni ale examenului de definitivat. 21. În fine, în ceea ce priveşte critica referitoare la faptul că prevederile art. 18 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 ar fi completate printr-un act administrativ cu caracter normativ care are forţă juridică inferioară legii, Curtea observă că, în realitate, autoarea excepţiei antamează o chestiune de interpretare şi aplicare a legii la cauza concretă, revenind instanţei de judecată învestită cu soluţionarea litigiului competenţa de a stabili relaţia dintre prevederile Legii nr. 51/1995 şi Statutul profesiei de avocat, aprobat prin Hotărârea Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România nr. 64/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 19 decembrie 2011. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Costinela Adriana Toma în Dosarul nr. 9.804/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 18 alin. (2), (5) şi (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
