Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Emil-Gabriel-Nicolae Marinescu în Dosarul nr. 2.376/277/2016/a1 al Judecătoriei Pătârlagele şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.382D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că îşi menţine valabilitatea jurisprudenţa Curţii Constituţionale deja existentă în materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 10 august 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.376/277/2016/a1, Judecătoria Pătârlagele a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Emil-Gabriel-Nicolae Marinescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de reexaminare introdusă împotriva încheierii prin care s-a dispus măsura anulării cererii de chemare în judecată. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat încalcă prevederile constituţionale care consacră dreptul de acces liber la justiţie, arătând că sancţiunea procedurală prealabilă pentru neîndeplinirea condiţiilor formale nu poate fi interpretată in extenso, aşa încât, odată cu depăşirea procedurii prealabile privind regularizarea cererii şi învestirea instanţei cu judecarea cauzei, lipsurile procedurale ale unei cereri adiţionale incidentale adresate instanţei legal învestite cu soluţionarea cauzei principale să conducă automat la anularea acţiunii în integralitatea sa. Efectele acestei sancţiuni nu ar trebui să se extindă în afara cererii incidentale, întrucât ar fi îngrădit accesul la justiţie şi limitat dreptul la un recurs efectiv în ceea ce priveşte cererea principală dedusă judecăţii, viciile procedurale în legătură cu cererea incidentală neputând produce efecte decât în legătură cu aceasta. În caz contrar, reclamantul nu ar avea acces la nicio cale de atac cu privire la încheierile interlocutorii ale instanţei de judecată, legal învestită anterior anulării cererii de chemare în judecată. 6. Judecătoria Pătârlagele apreciază că textul de lege faţă de care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate nu contravine prevederilor din Constituţie invocate. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, precizând, în esenţă, că instituirea în sarcina reclamantului a obligaţiei de a sesiza instanţa de judecată cu o cerere de chemare în judecată care să îndeplinească toate cerinţele prevăzute de lege nu poate fi apreciată ca reprezentând o încălcare a dreptului de acces liber la justiţie, ci, dimpotrivă, prevederile criticate dau expresie preocupării legiuitorului de a asigura soluţionarea cauzelor în termen optim şi previzibil, prin identificarea unor mecanisme concrete de împiedicare a tergiversării proceselor şi de prevenire a unor eventuale abuzuri din partea reclamantului. 9. Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional, arătând că îşi menţine punctul de vedere reţinut de Curtea Constituţională în deciziile nr. 510 din 7 octombrie 2014 sau nr. 580 din 29 septembrie 2015. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă, care, la data ridicării excepţiei, aveau următoarea redactare: „(4) Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii“. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, textul de lege criticat a fost modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din data de 18 decembrie 2018, dar Curtea va analiza constituţionalitatea prevederilor în redactarea criticată de autorul excepţiei, aceasta fiind aplicabilă în cauză. 13. În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 21 alin. (1) din Constituţie privind dreptul de acces liber la justiţie. Sunt invocate, de asemenea, prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că problematica regularizării cererii de chemare în judecată a mai format obiectul analizei sale, prin prisma aceloraşi prevederi din Legea fundamentală invocate şi în cauza de faţă. Printr-o bogată jurisprudenţă, reprezentată, de exemplu, de Decizia nr. 264 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 6 iulie 2016, Decizia nr. 583 din 29 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 18 noiembrie 2015, sau Decizia nr. 479 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 23 ianuarie 2014, Curtea a reţinut că scopul instituirii procedurii de regularizare a cererii de chemare în judecată este remedierea lipsurilor acţiunii introductive, astfel încât, la momentul demarării procedurii de fixare a primului termen de judecată, aceasta să cuprindă toate elementele prevăzute de art. 194 din Codul de procedură civilă. În acest mod, legiuitorul a asigurat respectarea principiului celerităţii, dar şi a dreptului la un proces echitabil şi la judecarea cauzei într-un termen rezonabil. O astfel de procedură nu este de natură să afecteze însăşi esenţa dreptului protejat, şi anume dreptul de acces liber la justiţie, având în vedere că este însoţită de garanţia constând în posibilitatea de a formula o cerere de reexaminare, prevăzută de art. 200 alin. (5) din Codul de procedură civilă. În plus, instanţa de judecată se pronunţă asupra unei probleme ce priveşte exclusiv buna administrare a justiţiei. Dispoziţiile legale criticate nu sunt de natură a aduce atingere nici dreptului la un proces echitabil, întrucât procedura regularizării nu vizează judecarea pe fond a cererii introductive şi nu se referă la drepturile civile, ci numai la aspectele de legalitate, a căror examinare nu face necesară o dezbatere, cu citarea părţilor (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 479 din 21 noiembrie 2013, precitată). 15. În cauza de faţă, însă, Curtea observă că obiectul acţiunii introductive îl reprezintă o acţiune în revendicarea unor terenuri. Conform susţinerilor autorului excepţiei, după primirea cererii de chemare în judecată, instanţa a constatat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 194-197 din Codul de procedură civilă pentru cererea de chemare în judecată şi a stabilit primul termen de judecată, dispunând citarea părţilor. La primul termen de judecată, instanţa a luat act de existenţa unei cereri completatoare/modificatoare (adiţională) formulată de reclamantul autor al excepţiei. Cu privire la aceasta, instanţa a constatat că are ca obiect revendicarea şi a altor loturi de teren decât cele indicate prin cererea iniţială de chemare în judecată. Reţinând că această cerere nu era timbrată corespunzător şi întrucât reclamantul nu s-a conformat solicitării de complinire a lipsurilor, instanţa a dispus anularea acţiunii în integralitatea sa, făcând aplicarea art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă. 16. Motivarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate este axată pe ideea că sancţiunea prevăzută de textul de lege criticat, constând în anularea cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea condiţiilor formale, nu poate fi interpretată ca fiind aplicabilă şi în ceea ce priveşte lipsurile procedurale ale unei cereri adiţionale incidentale adresate instanţei legal învestite cu soluţionarea cauzei principale, lipsuri care să conducă automat la anularea acţiunii în integralitatea sa. Or, astfel formulată, critica de neconstituţionalitate nu vizează conţinutul normativ al textului de lege criticat, nefiind evidenţiate contradicţii ale soluţiei legislative cuprinse în aceasta faţă de anumite dispoziţii constituţionale, ci dă expresie nemulţumirii autorului excepţiei cu privire la modul în care instanţa de judecată a aplicat prevederile în discuţie în procesul cu a cărui soluţionare a fost învestită. În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, interpretarea şi aplicarea legii la situaţii concrete constituind prerogativa exclusivă a instanţelor judecătoreşti, excedând competenţei Curţii Constituţionale, care exercită controlul de constituţionalitate al prevederilor legilor şi ordonanţelor cu care este sesizată prin raportare doar la dispoziţiile Legii fundamentale. 17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Emil-Gabriel-Nicolae Marinescu în Dosarul nr. 2.376/277/2016/a1 al Judecătoriei Pătârlagele. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Pătârlagele şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
