Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) A se vedea Decizia nr. 108 din 9 noiembrie, publicatã în continuare la pag. 3.
Victor Dan Zlatescu - preşedinte
Mihai Constantinescu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Constantin Burada - magistrat-asistent
Pe rol pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 248 alin. 2 din Codul penal, invocatã de Lepadatu Gheorghe în Dosarul nr. 2531/1992 al Tribunalului Municipiului Bucureşti, Secţia I penalã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 13 aprilie 1994, concluziile aparatorului lui Lepadatu Gheorghe, precum şi ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea din aceeaşi data, cînd Curtea Constituţionalã, avînd nevoie de timp pentru deliberare, a aminat pronunţarea la 20 aprilie şi apoi la 27 aprilie 1994.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine:
Prin Rechizitoriul nr. 154/P din 15 aprilie 1992 al Procuraturii judeţului Constanta a fost trimis în judecata Lepadatu Gheorghe pentru sãvîrşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice - art. 248 alin. 2 din Codul penal, participaţie improprie la fals intelectual - art. 31 alin. 2 raportat la art. 289 din Codul penal şi participaţie improprie la uz de fals - art. 31 alin. 2 raportat la art. 291 din Codul penal.
Cu privire la infracţiunea prevãzutã de art. 248 alin. 2 din Codul penal, s-a reţinut ca Lepadatu Gheorghe, abuzind de funcţia pe care o detinea în cadrul I.V.P.S. Constanta - director coordonator -, prin activitatea sa a adus un prejudiciu de 384.640 lei şi, totodatã, a produs o perturbare grava a activitãţii unitãţii, frustrind-o de un beneficiu de 6.502.780 lei.
În fata Tribunalului Municipiului Bucureşti, Secţia I penalã, pe rolul cãruia se afla cauza spre soluţionare la termenul de 10 decembrie 1993, apãrãtorul inculpatului Lepadatu Gheorghe a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 alin. 2 din Codul penal, sustinind ca teza I potrivit cãreia latura obiectivã a infracţiunii consta în perturbarea deosebit de grava a activitãţii unei organizaţii din cele prevãzute în art. 145 din Codul penal" contravine art. 41 din Constituţie. Totodatã, a considerat ca şi teza a II-a a aceluiaşi alineat care incrimineaza fapta ce "a produs o paguba importanta economiei naţionale" este neconstitutionala, întrucît noţiunea de economie nationala, în sensul folosit de textul respectiv, nu mai exista şi nici nu este consacratã prin Constituţie.
Tribunalul Municipiului Bucureşti, Secţia I penalã, prin Încheierea din 10 decembrie 1992, a sesizat Curtea Constituţionalã pentru a se pronunţa asupra exceptiei de neconstituţionalitate invocate. În opinia exprimatã, se arata, în esenta, ca excepţia invocatã nu reprezintã o problema de constitutionalitate, ci una de interpretare şi de aplicare a legii, de competenta exclusiva a instanţelor judecãtoreşti.
În vederea soluţionãrii exceptiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã a solicitat, potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul sau de vedere, Guvernul României apreciazã ca excepţia invocatã nu este intemeiata, deoarece, pe de o parte, este o problema de interpretare juridicã, de competenta instanţelor judecãtoreşti, iar, pe de alta parte, dispoziţiile din Codul penal privind avutul obştesc nu contravin Constituţiei, aceasta categorie juridicã avînd o sfera mai larga decît conceptul de avut public, în care se identifica doar bunurile proprietate publica.
Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
În legatura cu competenta de soluţionare a exceptiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constata ca, potrivit practicii sale constante, atît timp cît instanta de judecata nu a reţinut ca un text legal este abrogat în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie, sesizind Curtea cu soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate, aceasta este obligatã sa se pronunţe în virtutea dreptului constituţional al cetãţenilor de a invoca neconstituţionalitatea unui text legal pe care instanta înţelege sa îl aplice. Abrogarea, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, este rezultatul contrarietatii legii anterioare cu prevederile Constituţiei, astfel încît ea constituie nu numai o consecinta a aplicãrii legii în timp, ci şi o problema de constitutionalitate, ca urmare a supremaţiei legii fundamentale în cadrul sistemului juridic.
În legatura cu dispoziţiile art. 248 alin. 2 din Codul penal a cãror constitutionalitate se considera, se reţin urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 11 din 8 martie 1994, definitiva, Curtea Constituţionalã a admis excepţia de neconstituţionalitate cu privire la art. 248 din Codul penal şi a constatat ca dispoziţiile sale referitoare la paguba avutului obştesc sînt parţial abrogate, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, urmînd a se aplica numai cu privire la bunurile prevãzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce formeazã obiectul exclusiv al proprietãţii publice. Aceasta decizie nu este însã aplicabilã în speta, deoarece Lepadatu Gheorghe, prin excepţia invocatã, se referã exclusiv la pretinsa neconstituţionalitate a notiunii de funcţionar, astfel cum este definitã de art. 147 din Codul penal şi a agravantei prevãzute de alin. 2 al art. 248 din Codul penal. În ce priveşte noţiunea de funcţionar, se constata ca, potrivit art. 72 alin. (3) lit. i) din Constituţie, statutul funcţionarilor publici se reglementeazã prin lege organicã. Rezulta ca, potrivit Constituţiei, reglementarea acestui statut este rezervatã nivelului legii. Cu atît mai mult, deci, conceptul general de funcţionar nu este de nivel constituţional.
În consecinta, reglementãrile referitoare la noţiunea de funcţionar, inclusiv cele legate de infracţiunile sãvîrşite de aceştia, sînt de nivelul legii. De aceea susţinerile privind neconstituţionalitatea notiunii de funcţionar sînt neintemeiate, întrucît aceasta nu incalca o prevedere expresã a Constituţiei.
În legatura cu neconstituţionalitatea agravantei prevãzute de alin. 2 al art. 248 din Codul penal - dacã fapta a avut ca urmare o perturbare deosebit de grava a activitãţii unei organizaţii din cele prevãzute în art. 145 din Codul penal ori a produs o paguba importanta economiei naţionale - se constata ca nici sub acest aspect excepţia nu este fondatã.
În ce priveşte teza I, este de reţinut ca practica jurisdicţiei constituţionale referitoare la protecţia penalã a avutului obştesc nu este aplicabilã, întrucît aceasta se întemeiazã pe prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Agravantã însã are în vedere, nemijlocit, nu dreptul de proprietate, ci regulile de organizare şi funcţionare a unitãţii, inclusiv a activitãţii economice. Pe de alta parte, unitatea economicã constituind o colectivitate, nu se poate nega dreptul legiuitorului de a avea în vedere gravitatea perturbarii activitãţii în reglementarea represiunii penale, deoarece în mod obiectiv o asemenea fapta reprezintã un grad mai ridicat de periculozitate socialã. Desigur, este atributul instanţelor judecãtoreşti de a asigura interpretarea corecta a dispoziţiilor legale, în concordanta cu prevederile Constituţiei, inclusiv în ceea ce priveşte înţelesul actual al art. 145 din Codul penal.
Referitor la teza a II-a, Curtea constata ca nu exista o similitudine între noţiunea de paguba adusã avutului obştesc şi paguba adusã economiei naţionale. În prima ipoteza, este avut în vedere patrimoniul unitãţii pagubite, pe cînd al doilea concept se referã la pagubirea economiei naţionale, ceea ce excede sfera patrimoniului unitãţii pagubite. De aceea practica jurisdicţionalã a Curţii Constituţionale referitoare la conceptul de paguba adusã avutului obştesc nu este aplicabilã conceptului de pagubire a economiei naţionale. Mai mult, în temeiul art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, potrivit cãruia statul trebuie sa asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, nu poate fi negat dreptul legiuitorului de a institui mãsuri de protecţie penalã în considerarea acestor interese. Rezulta ca, în principiu, o asemenea protecţie, indiferent ca a fost sau este instituitã, nu poate fi neconstitutionala.
Avînd în vedere considerentele expuse, prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c) art. 23 şi urmãtoarele din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 alin. 2 din Codul penal, ridicatã de Lepadatu Gheorghe în Dosarul nr. 2531/1992 al Tribunalului Municipiului Bucureşti, Secţia I penalã.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa publica din 27 aprilie 1994.
PREŞEDINTE,
Victor Dan Zlatescu
Magistrat-asistent,
Constantin Burada
------------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
