Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (4) şi art. 17 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată Societatea EU.TRA.LOG.REMI. - S.R.L. din Reşiţa, în Dosarul nr. 5.756/290/2014* al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.234D/2016. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 14 decembrie 2017, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările ulterioare, a amânat pronunţarea asupra cauzei la data de 23 ianuarie 2018, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 26 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 5.756/290/2014*, Tribunalul Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (4) şi art. 17 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de intimata-reclamantă Societatea EU.TRA.LOG.REMI. - S.R.L. din Reşiţa, în cadrul soluţionării apelului declarat de pârât împotriva Sentinţei civile nr. 2.441 din 17 februarie 2015, prin care instanţa a admis cererea de chemare în judecată formulată de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate şi l-a obligat pe pârâtul Adrian-Florentin Avădani la înmatricularea pe numele său a autovehiculului, în urma încheierii contractului de vânzare-cumpărare din data de 7 aprilie 2014. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că, din coroborarea textelor de lege criticate, rezultă faptul că, în situaţia în care un subiect de drept înstrăinează un vehicul către un altul, celui de-al doilea dintre aceştia, respectiv noului proprietar, îi incumbă obligaţia de a efectua înscrierea transmiterii dreptului de proprietate în evidenţele autorităţilor competente, în termen de 30 de zile. Din interpretarea tezei a doua a art. 11 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, prin aplicarea per a contrario a principiului de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, rezultă că singura persoană îndreptăţită să solicite organelor abilitate efectuarea înscrierii în evidenţa acestora a transmiterii dreptului de proprietate este noul proprietar al vehiculului şi că înstrăinătorul nu are la dispoziţie, din punct de vedere legal, niciun mijloc prin care să poată efectua operaţiunea menţionată, încălcându-se astfel art. 21 din Constituţie. Hotărârea judecătorească prin care ar fi obligat primul cumpărător să înscrie transmiterea dreptului de proprietate nu are nicio însemnătate faptică, în situaţia în care acesta înstrăinează la rândul lui maşina, fără a efectua radierea de pe numele înstrăinătorului iniţial, astfel că hotărârea în cauză nu poate fi pusă în executare, obiectul acesteia încetând să mai existe în patrimoniul primului cumpărător. În concret, autoarea excepţiei, în calitate de înstrăinător al bunului, susţine că, deşi are o hotărâre judecătorească favorabilă, se află în imposibilitatea obiectivă de a o pune în executare. Or, executarea hotărârilor judecătoreşti reprezintă finalitatea procesului civil, finalitate de care, aşa cum prevede legislaţia în domeniu, autoarea excepţiei şi orice alt subiect de drept aflat în această situaţie nu beneficiază. De altfel, autoturismul în cauză poate fi revândut la nesfârşit, fără a fi efectuată radierea de pe numele vânzătorului iniţial şi fără a exista posibilitatea de a întreprinde vreo acţiune efectivă în acest sens, în vederea protejării drepturilor şi intereselor legitime pe care acesta le are. Instanţa nu poate pronunţa o hotărâre judecătorească în contradictoriu cu persoana care deţine, la momentul respectiv, maşina şi, în mod excepţional, dacă totuşi această persoană ar fi chemată în judecată, s-ar putea descoperi în cursul procesului faptul că bunul mobil a fost din nou vândut. Astfel, deşi se acordă dreptul de acces la justiţie, în vederea apărării drepturilor şi intereselor legitime, prevederile criticate îngrădesc acest drept, constituind o barieră în soluţionarea cauzelor de această natură, în mod echitabil şi efectiv. Deşi dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 trebuie să asigure o protecţie, de facto, ele creează un real prejudiciu, atât de natură patrimonială (suportarea amenzilor pentru contravenţiile pe care achizitorii ulteriori le comit), dar mai ales de natură constituţională, prin faptul că este în mod acut şi iremediabil restrâns accesul la justiţie şi, implicit, dreptul la soluţionarea efectivă a cauzelor. 5. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate mai susţine că prevederile de lege criticate contravin şi art. 45 din Constituţie, respectiv liberului acces al persoanei la viaţa economică. Din moment ce persoana care decide să înstrăineze un vehicul nu are posibilitatea de a lua măsuri ferme, în vederea apărării drepturilor sale, şi este supusă în mod constant riscului producerii abuzului de drept din partea dobânditorului/ dobânditorilor subsecvenţi, efectul direct şi imediat îl constituie îngreunarea sau chiar încetarea activităţii economice de acest tip. În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, în pofida prevederilor din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în sensul că radierea se poate face numai de către noul proprietar, înstrăinătorul poate totuşi să efectueze înscrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra bunului în cauză, din punct de vedere fiscal. Mai mult decât atât, legea trebuie interpretată în sensul în care produce efecte, şi nu în sensul în care nu produce efecte, conform adagiului latin actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat. Or, din moment ce dobânditorul vehiculului are posibilitatea de a achiziţiona vehiculul şi de a-l vinde mai departe, eludând procedura înregistrării transmiterii dreptului de proprietate, este absolut cert faptul că dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu produc niciun efect, ci, din contră, produc o gravă vătămare la adresa persoanelor care înstrăinează vehicule. 6. În final, se susţine că, pentru ca reglementarea criticată să fie în acord cu normele generale de drept şi cu spiritul societăţii democratice, este imperios necesar ca legislaţia să fie modificată în sensul în care, odată ce a transmis dreptul de proprietate asupra unui vehicul, înstrăinătorul să aibă posibilitatea de a radia el însuşi bunul vândut din registrele organelor de poliţie, pentru a putea, astfel, preveni orice abuz de drept ori exercitare cu rea-credinţă a drepturilor pe care dobânditorul le-ar putea efectua. 7. Tribunalul Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, având în vedere prevederile art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi ale art. 24 alin. (2) lit. d) din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.501 din 13 noiembrie 2006, care prevăd că proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligaţi să solicite radierea din circulaţie, în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane. De asemenea, instanţa arată că vânzătorului unui autoturism nu îi este îngrădit în niciun mod accesul la justiţie, pentru a obţine obligarea cumpărătorului la înmatricularea autoturismului pe numele său, în temeiul art. 1.516 din Codul civil. În ceea ce priveşte critica privind posibilitatea revânzării la nesfârşit a autoturismului, fără a fi efectuată radierea de pe numele vânzătorului, instanţa reţine că o astfel de ipoteză este posibilă doar în situaţiile în care vânzătorul nu îşi respectă propriile obligaţii, respectiv nu solicită radierea din circulaţie a autoturismului, în conformitate cu art. 24 alin. (2) lit. d) din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.501 din 13 noiembrie 2006. Referitor la amenda contravenţională ce i-a fost aplicată pentru punerea în circulaţie a autoturismului fără rovinietă de către terţul subdobânditor, instanţa arată că, prin Decizia nr. 623 din 12 iunie 2012, Curtea Constituţională a reţinut că deţinătorul sau, după caz, cel care foloseşte în mod legal autovehiculul are acţiunea în regres împotriva persoanei căreia i-a fost încredinţat autovehiculul, dacă aceasta a depăşit termenii şi condiţiile în care i-a fost încredinţat autovehiculul, şi a circulat pe reţeaua de drumuri naţionale fără rovinietă. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece vânzătorul, în calitate de creditor, are posibilitatea exercitării acţiunilor prevăzute la art. 1.516 alin. (2) din Codul civil, putându-se adresa instanţei judecătoreşti în vederea valorificării dreptului său. Faţă de criticile privind amenda contravenţională aplicată pentru punerea în circulaţie a autoturismului fără rovinietă de către terţul dobânditor, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 623 din 12 iunie 2012, în sensul că deţinătorul are acţiunea în regres împotriva persoanei căreia i-a încredinţat autovehiculul, dacă acesta a depăşit termenii şi condiţiile în care i-a fost încredinţat autovehiculul şi a circulat pe reţeaua de drumuri naţionale fără rovinietă. Guvernul apreciază că sunt neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate, în raport cu art. 45 din Constituţie, autorul excepţiei nejustificând contrarietatea textului de lege cu valoarea constituţională protejată prin prevederile ce reglementează libertatea economică. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 11 alin. (4) şi art. 17 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul conţinut: - Art. 11 alin. (4): „În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidenţele autorităţilor competente simultan cu menţionarea încetării calităţii de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operaţiuni şi emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorităţii competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.“; – Art. 17 alin. (2): „Radierea din evidenţă a vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora în proprietatea altei persoane, se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea proprietarului, în condiţiile legii.“ 13. Curtea observă că, ulterior sesizării sale, prin art. I pct. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 23 august 2017, dispoziţiile art. 11 alin. (4) au fost modificate, cu următorul conţinut: „În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în Registrul naţional de evidenţă a permiselor de conducere şi a vehiculelor înmatriculate constituit de Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor simultan cu menţionarea încetării calităţii de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operaţiuni, noul proprietar este obligat să solicite autorităţii competente de înmatriculare transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 90 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.“ Potrivit art. V din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2017, deşi aceasta a intrat în vigoare la 10 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I (cu excepţia anumitor prevederi, care au intrat în vigoare la 30 de zile), prevederile ei se aplică începând cu data de 20 mai 2018, cu excepţiile prevăzute de lege. De asemenea, prin Ordonanţa Guvernului nr. 14/2017, la articolul 11, după alineatul (4) s-au introdus opt noi alineate, alineatele (4^1)-(4^8), cu următorul cuprins: "(4^1) Organul fiscal care operează scoaterea vehiculului din evidenţa fiscală a fostului proprietar are obligaţia de a notifica înstrăinarea acestuia în cadrul schimbului de informaţii prevăzut de reglementările în materie fiscală, în termen de 5 zile lucrătoare, autorităţii competente de înmatriculare. Aceasta face menţiunea privind înstrăinarea vehiculului în Registrul naţional de evidenţă a permiselor de conducere şi a vehiculelor înmatriculate constituit de Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, în termen de 30 de zile de la primirea notificării.(4^2) De la data înregistrării notificării prevăzute la alin. (4^1), autoritatea competentă de înmatriculare, respectiv Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, transmite instituţiilor interesate datele noului proprietar, la solicitarea acestora.(4^3) În situaţia în care noul proprietar nu solicită transcrierea transmiterii dreptului de proprietate în termenul prevăzut la alin. (4), înmatricularea vehiculului se suspendă de drept până la data transcrierii transmiterii dreptului de proprietate.(4^4) În cazul în care până la transcriere intervin transmiteri succesive ale dreptului de proprietate asupra vehiculului, termenul prevăzut la alin. (4) curge de la data primei transmiteri a dreptului de proprietate.(4^5) Suspendarea de drept a înmatriculării vehiculului intervine şi la data expirării sau, după caz, a anulării inspecţiei tehnice periodice şi încetează la data la care vehiculul trece o nouă inspecţie tehnică periodică.(4^6) În cazurile prevăzute la alin. (4^3) şi (4^5), autoritatea competentă de înmatriculare, respectiv Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, înregistrează suspendarea înmatriculării în Registrul naţional de evidenţă a permiselor de conducere şi a vehiculelor înmatriculate. Datele referitoare la suspendare se şterg după 5 ani de la data încetării acesteia.(4^7) Înregistrarea suspendării înmatriculării potrivit alin. (4^6) în cazul prevăzut la alin. (4^5) se realizează pe baza datelor referitoare la inspecţia tehnică periodică a vehiculului existente în Registrul naţional de evidenţă a permiselor de conducere şi a vehiculelor înmatriculate, respectiv comunicate Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor de către Registrul Auto Român în condiţii stabilite prin protocol.(4^8) În scopul verificării efectuării inspecţiei tehnice periodice a vehiculului, respectiv a valabilităţii acesteia, poliţia rutieră are drept de acces pentru consultarea Registrului naţional de evidenţă a permiselor de conducere şi a vehiculelor înmatriculate în condiţiile stabilite prin protocolul încheiat între Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor." 14. Având în vedere acestea şi ţinând seama de jurisprudenţa sa, concretizată în Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, Curtea constată că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (4) şi art. 17 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 14/2017. 15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 45 privind libertatea economică. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate fac parte din secţiunea a 2-a: „Înmatricularea, înregistrarea şi radierea vehiculelor“ a capitolului II - „Vehiculele“ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Potrivit art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, procedura înmatriculării, înregistrării, radierii şi eliberarea autorizaţiei de circulaţie provizorie sau pentru probe a vehiculelor se stabilesc prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. În acest sens a fost emis Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii şi eliberarea autorizaţiei de circulaţie provizorie sau pentru probe a vehiculelor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 21 noiembrie 2006. Potrivit art. 11 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, proprietarii de vehicule sau deţinătorii mandataţi ai acestora sunt obligaţi să le înmatriculeze sau să le înregistreze, după caz, înainte de a le pune în circulaţie. Curtea observă că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 face distincţie între procedura înmatriculării, procedura înregistrării şi procedura radierii vehiculelor. 17. Cu privire la înmatriculare, Curtea reţine că, potrivit art. 11 alin. (2) şi (3) din ordonanţa de urgenţă, înmatricularea vehiculelor este continuă, de la admiterea în circulaţie până la scoaterea definitivă din circulaţie a unui vehicul din categoria celor supuse acestei condiţii, şi presupune următoarele operaţiuni: a) înscrierea în evidenţele autorităţilor competente a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de către primul proprietar; b) transcrierea în evidenţele autorităţilor competente a tuturor transmiterilor ulterioare ale dreptului de proprietate asupra unui vehicul. Aceste operaţiuni se realizează pe baza datelor de identificare ale vehiculului şi ale proprietarului şi condiţionează eliberarea de către autorităţile competenţe a unui certificat de înmatriculare, precum şi a plăcuţelor cu numărul de înmatriculare atribuit şi transcrierile necesare în certificatul de înmatriculare şi în cartea de identitate a vehiculului. Potrivit art. 11 alin. (11) din ordonanţă, cu ocazia realizării acestor operaţiuni, autorităţile competente să efectueze înmatricularea înscriu în Registrul naţional de evidenţă a permiselor de conducere şi a vehiculelor înmatriculate, constituit de Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, datele de identificare a proprietarului şi, după caz, a deţinătorului mandatat ori a altei persoane şi datele de identificare a vehiculului. 18. Cu privire la înregistrare, Curtea reţine că, potrivit art. 14 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, „Tramvaiele, troleibuzele, mopedele, tractoarele agricole sau forestiere [...] inclusiv remorcile destinate a fi tractate de acestea, precum şi vehiculele cu tracţiune animală se înregistrează la nivelul primarilor comunelor, ai oraşelor, ai municipiilor şi ai sectoarelor municipiului Bucureşti, care, prin compartimentele de specialitate, ţin şi evidenţa acestora.“ Potrivit art. 15 alin. (3) din acelaşi act normativ, pentru vehiculele prevăzute la art. 14 alin. (1), autoritatea care le înregistrează eliberează proprietarilor acestora certificate şi plăcuţe cu numere de înregistrare, conform categoriei sau subcategoriei din care fac parte vehiculele respective. Potrivit art. 23 alin. (1) şi (2) din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.501 din 13 noiembrie 2006, se înregistrează de către consiliile locale numai mopedele, tractoarele care nu se supun înmatriculării, maşinile şi utilajele autopropulsate utilizate în lucrări de construcţii, agricole, forestiere, care păstrează caracteristicile de bază ale unui tractor, şi troleibuzele omologate, potrivit legii, de către Regia Autonomă „Registrul Auto Român“, precum şi tramvaiele, maşinile şi utilajele autopropulsate utilizate în lucrări de construcţii, agricole, forestiere, care nu păstrează caracteristicile de bază ale unui tractor, şi vehiculele cu tracţiune animală. Înregistrarea acestor vehicule se realizează de către consiliile locale pe a căror rază teritorială îşi au domiciliul, reşedinţa ori sediul proprietarii vehiculelor respective. 19. Cu privire la radiere, Curtea reţine că art. 17 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă prevede că radierea din evidenţă a vehiculelor se face de către autoritatea care a efectuat înmatricularea sau înregistrarea, doar în cazul scoaterii definitive din circulaţie a acestora, la cererea proprietarului, în următoarele cazuri: a) proprietarul doreşte retragerea definitivă din circulaţie a vehiculului şi face dovada depozitării acestuia într-un spaţiu adecvat, deţinut în condiţiile legii; b) proprietarul face dovada dezmembrării, casării sau predării vehiculului la unităţi specializate în vederea dezmembrării; c) la scoaterea definitivă din România a vehiculului respectiv; d) în cazul furtului vehiculului. Art. 17 alin. (2) prevede că radierea din evidenţă a „vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora în proprietatea altei persoane“ se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea proprietarului, în condiţiile legii. De asemenea, art. 24 alin. (2) din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.501 din 13 noiembrie 2006 prevede că „Proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligaţi să solicite radierea din circulaţie în termen de 30 de zile de la data: a) când vehiculul a fost dezmembrat, casat sau predat unei unităţi specializate, în vederea dezmembrării; b) scoaterii definitive din România a vehiculului; c) declarării furtului vehiculului; d) trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane“. 20. Având în vedere acestea, Curtea constată că vehiculele supuse înregistrării sunt cele prevăzute la art. 14 alin. (1) din ordonanţă, autoritatea care le înregistrează eliberând proprietarilor acestora certificate şi plăcuţe cu numere de înregistrare. Celelalte vehicule sunt supuse înmatriculării conform procedurii prevăzute la art. 11-13 şi art. 15 din ordonanţă, autoritatea competentă eliberând proprietarului sau deţinătorului mandatat un certificat de înmatriculare, conform categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv, precum şi plăcuţe cu numărul de înmatriculare. Radierea vehiculelor înmatriculate se poate face doar în cazurile prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. a.)-d) din ordonanţă, pe când radierea vehiculelor înregistrate se poate face şi în cazul prevăzut la art. 17 alin. (2), care se referă expres numai la vehiculele înregistrate în cazul trecerii acestora în proprietatea altei persoane. 21. Ţinând cont de aceste prevederi şi de obiectul litigiului în cadrul căruia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, în speţă fiind vorba despre un vehicul supus înmatriculării, iar nu înregistrării, Curtea constată că prevederile art. 17 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, care se referă expres numai la radierea vehiculelor înregistrate, în cazul trecerii acestora în proprietatea altei persoane, nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate. În concluzie, întrucât, potrivit art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, dispoziţiile de lege care formează obiect al excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este inadmisibilă. 22. Referitor la dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 14/2017, Curtea reţine că, potrivit acestora, în cazul transmiterii vehiculului în proprietatea altei persoane, datele noului proprietar se înscriu în evidenţele autorităţilor competente simultan cu menţionarea încetării calităţii de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operaţiuni şi pentru emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorităţii competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului. Principala critică a autoarei excepţiei de neconstituţionalitate vizează faptul că, potrivit textelor de lege criticate, singura persoană îndreptăţită să solicite organelor abilitate efectuarea transcrierii în evidenţa acestora a transmiterii dreptului de proprietate asupra autovehiculului este noul proprietar şi că înstrăinătorul nu are la dispoziţie niciun mijloc prin care să poată efectua operaţiunea menţionată, încălcându-se astfel art. 21 din Constituţie. Curtea constată că această critică este neîntemeiată, de vreme ce autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, în calitate de vânzător al unui autovehicul, a chemat în judecată pe cumpărătorul acestuia, pentru ca instanţa să îl oblige să îşi îndeplinească obligaţia de a înmatricula pe numele său autovehiculul, ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare a acestuia. Or, în condiţiile în care excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cadrul soluţionării apelului declarat de pârât, în calitate de cumpărător, împotriva sentinţei civile prin care instanţa l-a obligat la înmatricularea pe numele său a autovehiculului, ca urmare a încheierii vânzării, nu se poate susţine că autoarea excepţiei nu a avut un acces efectiv la instanţă, drept fundamental care presupune posibilitatea oricărei persoane de a se putea adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor sale legitime. 23. Curtea reţine că situaţia de fapt particulară din litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate - determinată de faptul că, la câteva zile după încheierea vânzării-cumpărării, cumpărătorul, la rândul său, a vândut acelaşi autoturism altei persoane, care a circulat cu autovehiculul pe drumurile publice fără a deţine rovinieta, amenda contravenţională fiindu-i aplicată autoarei excepţiei, deoarece aceasta încă figura înscrisă în Registrul Naţional de Evidenţă Vehicule ca fiind proprietar - nu este o problemă de constituţionalitate a textelor de lege criticate, ci o chestiune de aplicare a legii de către instanţa judecătorească, ce trebuie să soluţioneze litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. 24. De altfel, în noua reglementare, potrivit art. 11 alin. (4^3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, introdus prin Ordonanţa Guvernului nr. 14/2017, în situaţia în care noul proprietar nu solicită transcrierea transmiterii dreptului de proprietate în termenul prevăzut de lege, înmatricularea vehiculului se suspendă de drept până la data transcrierii transmiterii dreptului de proprietate, iar, potrivit alin. (4^6) al aceluiaşi articol, autoritatea competentă să efectueze înmatricularea, respectiv Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, înregistrează suspendarea înmatriculării în Registrul naţional de evidenţă a permiselor de conducere şi a vehiculelor înmatriculate, iar datele referitoare la suspendare se şterg după 5 ani de la data încetării acesteia. 25. Referitor la critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 45 din Constituţie, privind libertatea economică, Curtea reţine că această normă constituţională stabileşte că atât accesul liber al persoanei la o activitate economică, cât şi exercitarea acestuia se desfăşoară „în condiţiile legii“. Or, critica raportată la această normă constituţională nu poate fi primită, deoarece instituirea obligaţiei noului proprietar de a solicita autorităţii competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului, nu are legătură cu libertatea economică. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 17 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, şi cu majoritate de voturi, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 14/2017, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată Societatea EU.TRA.LOG.REMI. - S.R.L. din Reşiţa, în Dosarul nr. 5.756/290/2014* al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar şi constată că dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 14/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalul Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 ianuarie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean OPINIE SEPARATĂ În dezacord cu soluţia pronunţată de Curtea Constituţională, cu majoritate de voturi, prin punctul 2 al dispozitivului deciziei sus-menţionate, considerăm că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 14/2017, trebuia admisă, pentru următoarele motive: În litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, situaţia de fapt particulară este aceea că, la câteva zile după încheierea vânzării-cumpărării autovehiculului, cumpărătorul, la rândul său, a vândut acelaşi autoturism altei persoane care a circulat cu autovehiculul pe drumurile publice fără a deţine rovinieta, amenda contravenţională fiindu-i aplicată autoarei excepţiei, deoarece aceasta încă figura înscrisă în Registrul naţional de evidenţă a permiselor de conducere şi a vehiculelor înmatriculate, ca fiind proprietar. În ipoteza trecerii vehiculului înmatriculat în proprietatea altei persoane este firesc ca, pentru emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar să fie obligat să solicite autorităţii competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului, iar datele noului proprietar să se înscrie în evidenţele autorităţilor competente, potrivit art. 11 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 14/2017. Însă, în mod corelativ, legiuitorul ar fi trebuit să prevadă şi posibilitatea vânzătorului, a fostului proprietar, de a solicita autorităţilor competente menţionarea încetării calităţii sale de titular al înmatriculării. Constatăm că vânzătorul de bună-credinţă nu are la dispoziţie nicio procedură administrativă prin care să notifice autorităţilor competente trecerea bunului din proprietatea sa în proprietatea altei persoane şi să se elibereze, astfel, de sarcinile aferente dreptului de proprietate. Potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România este aplicat tuturor utilizatorilor români şi străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe reţeaua de drumuri naţionale din România, iar, potrivit art. 1 alin. (1) lit. b) din aceeaşi ordonanţă, utilizatori sunt „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.“ În ipoteza în care noul proprietar nu respectă obligaţia legală prevăzută de art. 11 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 14/2017, de a solicita autorităţii competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului, fostul proprietar nu are posibilitatea legală de a solicita organelor competente menţionarea încetării calităţii sale de titular al înmatriculării. Astfel, deşi nu mai este proprietarul vehiculului, contractul de vânzare fiind încheiat anterior, în evidenţele autorităţilor competente apare ca fiind în continuare proprietar, cu toate obligaţiile ce decurg din această calitate, până la data la care cumpărătorul, noul proprietar, îşi va îndeplini obligaţiile prevăzute din art. 11 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, şi anume va solicita autorităţii competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate şi emiterea noului certificat de înmatriculare. Or, potrivit art. 1.674 din Codul civil, „Cu excepţia cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voinţa părţilor nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori preţul nu a fost plătit încă.“ Întrucât art. 11 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 14/2017, prevede în mod expres şi limitativ că transcrierea transmiterii dreptului de proprietate se face doar la solicitarea noului proprietar, acesta contravine dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, deoarece încalcă dreptul de proprietate al fostului proprietar, prin aceea că fostul proprietar este ţinut în continuare de obligaţiile ce ar decurge din calitatea de proprietar, fără să mai aibă această calitate începând cu momentul încheierii contractului de vânzare. Or, din momentul încheierii contractului de vânzare a autovehiculului înmatriculat, dreptul de proprietate asupra acestuia s-a transmis cumpărătorului, care, din acel moment, este ţinut de toate obligaţiile corelative dreptului de proprietate. Astfel, textul de lege criticat afectează în esenţa sa dreptul de proprietate al vânzătorului, ceea ce contravine art. 44 din Constituţie, deoarece, în lipsa existenţei dreptului de proprietate asupra vehiculului, vânzătorul nu poate fi ţinut de obligaţiile corelative acestui drept, cum ar fi, spre exemplu plata rovinietei prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. De asemenea constatăm că, în ipoteza în care noul proprietar nu îşi îndeplineşte obligaţia prevăzută de textul de lege criticat, fostul proprietar este practic obligat să recurgă la calea acţiunii în justiţie pentru apărarea patrimoniului său de obligaţiile de plată imputate lui, dar care trebuie să cadă în sarcina noului proprietar. Deşi dreptul de proprietate a fost transmis de la momentul vânzării, vânzătorului îi incumbă în continuare, după momentul transmiterii dreptului de proprietate, o serie de obligaţii (cum ar fi plata rovinietei), obligaţii de care trebuie să se elibereze tot printr-o procedură administrativă simetrică procedurii de înscriere a dreptului de proprietate. Or, cadrul legal trebuie să fie suficient de clar, complet şi adecvat situaţiei pe care o reglementează, astfel încât să prevină, iar nu să genereze, cum este situaţia în cauză, acţiuni în justiţie. Aşadar, legiuitorul trebuie să reglementeze o procedură administrativă prin care fostul proprietar să aibă posibilitatea de a se elibera de sarcinile aferente dreptului de proprietate şi, astfel, de a solicita autorităţilor competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra vehiculului. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate trebuia admisă şi trebuia constatat că dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 14/2017, sunt constituţionale în măsura în care permit ca transcrierea, de către autorităţile competente, a transmiterii dreptului de proprietate, să se solicite atât de noul proprietar, cât şi de fostul proprietar, pentru clarificarea situaţiei juridice rezultate în urma contractului de vânzare a vehiculului. În concluzie, considerăm că soluţia legislativă cuprinsă de dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 14/2017, care îl exclude pe fostul proprietar de la posibilitatea de a solicita autorităţilor competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, este neconstituţională. PREŞEDINTE, prof. univ. dr. VALER DORNEANU Judecător, Conf. univ. dr. Simona-Maya Teodoroiu
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
