Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu│- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Cosmin-Marian Văduva │- magistrat-asistent│
└─────────────────────┴────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.682/318/2016 al Judecătoriei Târgu Jiu - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.341D/2016. 2. La apelul nominal se prezintă domnul avocat Valeriu Stoica, în calitate de reprezentant al autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, cu împuternicire avocaţială depusă la dosarul cauzei. Lipsesc celelalte părţi, procedura de citare fiind legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.357D/2016, nr. 1.379D/2016, nr. 1.380D/2016, nr. 1.633D/ 2016, nr. 1.913D/2016, nr. 2.014D/2016, nr. 2.079D/2016, nr. 2.111D/2016, nr. 2.195D/2016, nr. 2.243D/2016, nr. 2.278D/ 2016, nr. 2.329D/2016, nr. 2.419D/2016, nr. 2.427D/2016 şi nr. 2.455D/2016, având un obiect similar al excepţiei de neconstituţionalitate. Excepţia a fost ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.861/327/2016 al Judecătoriei Tulcea - Secţia civilă şi penală, în dosarele nr. 3.806/221/2016/a1, nr. 3.880/221/2016/a1 şi nr. 3.986/221/ 2016 ale Judecătoriei Deva - Secţia civilă, în Dosarul nr. 12.796/197/2016 al Judecătoriei Braşov, în Dosarul nr. 7.970/193/2016 al Judecătoriei Botoşani, în dosarele nr. 8.366/271/2016 şi nr. 7.797/271/2016 ale Judecătoriei Oradea - Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.084/254/2016 al Judecătoriei Mangalia, în Dosarul nr. 14.103/212/2016/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, în Dosarul nr. 14.560/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 16.860/245/2016 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, în Dosarul nr. 5.873/306/2016 al Judecătoriei Sibiu - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.785/252/2016 al Judecătoriei Lugoj şi în Dosarul nr. 8.683/318/2016 al Judecătoriei Târgu Jiu - Secţia civilă. În Dosarul nr. 1.379D/2016 excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată şi de către Societatea ERB New Europe Funding II B.V din Bucureşti. 4. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti, domnul avocat Valeriu Stoica, cu împuternicire avocaţială depusă la dosarele nr. 1.341D/2016, nr. 1.357D/2016, nr. 1.379D/2016 şi nr. 1.380D/2016. Se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării lor. 6. Reprezentantul autoarei Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. 7. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.357D/2016, nr. 1.379D/2016, nr. 1.380D/2016, nr. 1.633D/2016, nr. 1.913D/ 2016, nr. 2.014D/2016, nr. 2.079D/2016, nr. 2.111D/2016, nr. 2.195D/2016, nr. 2.243D/2016, nr. 2.278D/2016, nr. 2.329D/ 2016, nr. 2.419D/2016, nr. 2.427D/2016 şi nr. 2.455D/2016 la Dosarul nr. 1.341D/2016, care a fost primul înregistrat. 8. Magistratul-asistent referă asupra faptului că în dosarele nr. 1.341D/2016, nr. 1.357D/2016, nr. 1.379D/2016 şi nr. 1.380D/2016, autoarea Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti a depus un înscris denumit Dezvoltări ale criticilor de neconstituţionalitate, prin care, în esenţă, completează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum a fost ridicată în faţa instanţei judecătoreşti, cu dispoziţiile art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7 şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016. 9. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti, care solicită Curţii ca, în cazul în care se va considera legal învestită şi cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3), art. 7 alin. (4) şi art. 8 alin. (3) din Legea nr. 77/2016, să se pronunţe cu privire la temeinicia acesteia. În caz contrar, Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti va reitera criticile de neconstituţionalitate ale acestor texte legale, de data aceasta în faţa instanţelor judecătoreşti. În încheierea pledoariei face trimitere la concluziile formulate în şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2017, când au fost dezbătute dosarele Curţii Constituţionale soluţionate prin Decizia nr. 15 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 7 aprilie 2017, şi depune concluzii scrise la dosarul cauzei. 10. Reprezentantul Ministerului Public apreciază că instanţa constituţională trebuie să se pronunţe cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, aşa cum aceasta apare în încheierile de sesizare ale instanţelor judecătoreşti. Invocând Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 a Curţii Constituţionale, formulează concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi raportate la cele ale art. 3 teza a doua şi ale art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la art. 3 teza întâi şi ale art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016, precum şi de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi raportate la dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 77/2016, în raport cu criticile formulate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 11. Prin Încheierea din 30 iunie 2016 şi prin Sentinţa nr. 7.681 din 14 octombrie 2016, pronunţate în dosarele nr. 8.682/318/2016 şi nr. 8.683/318/2016, Judecătoria Târgu Jiu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţii ridicate de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în cauze având ca obiect contestaţii privind neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii dării în plată. 12. Prin Încheierea din 14 iulie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.861/327/2016, Judecătoria Tulcea - Secţia civilă şi penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect o contestaţie privind neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii dării în plată. 13. Prin Încheierea din 13 iulie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.806/221/2016/a1, Judecătoria Deva - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti şi de Societatea ERB New Europe Funding II B.V. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect o contestaţie privind neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii dării în plată. 14. Prin încheierile din 13 iulie 2016 şi din 19 octombrie 2016, pronunţate în dosarele nr. 3.880/221/2016/a1 şi nr. 3.986/221/2016, Judecătoria Deva - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţii ridicate de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în cauze având ca obiect contestaţii privind neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii dării în plată. 15. Prin Încheierea din 12 august 2016, pronunţată în Dosarul nr. 12.796/197/2016, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect o contestaţie privind neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii dării în plată. 16. Prin Încheierea din 24 august 2016, pronunţată în Dosarul nr. 7.970/193/2016, Judecătoria Botoşani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect o contestaţie privind neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii dării în plată. 17. Prin încheierile din 26 septembrie 2016 şi din 4 octombrie 2016, pronunţate în dosarele nr. 8.366/271/2016 şi nr. 7.797/271/2016, Judecătoria Oradea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţii ridicate de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în cauze având ca obiect contestaţii privind neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii dării în plată. 18. Prin Încheierea din 14 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.084/254/2016, Judecătoria Mangalia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect o contestaţie privind neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii dării în plată. 19. Prin Încheierea nr. 14.458 din 29 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 14.103/212/2016/a1, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect o contestaţie privind neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii dării în plată. 20. Prin Încheierea din 12 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 14.560/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect o contestaţie privind neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii dării în plată. 21. Prin Încheierea din 6 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 16.860/245/2016, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect o contestaţie privind neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii dării în plată. 22. Prin Încheierea din 3 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 5.873/306/2016, Judecătoria Sibiu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect o contestaţie privind neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii dării în plată. 23. Prin Încheierea din 20 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.785/252/2016, Judecătoria Lugoj a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect o contestaţie privind neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii dării în plată. 24. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 sunt contrare art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât consacră efectul retroactiv al legii, în totalitatea sa. Astfel, Legea nr. 77/2016 este aplicabilă contractelor de credit încheiate anterior intrării sale în vigoare, precum şi executărilor silite demarate anterior acestui moment, indiferent de stadiul lor. Se face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv la deciziile nr. 713 din 4 decembrie 2014 şi nr. 745 din 3 noiembrie 2015, prin care instanţa constituţională a constatat încălcarea principiului neretroactivităţii în cazul unor dispoziţii legale care prevedeau, în mod similar, aplicarea lor şi actelor juridice în curs, încheiate anterior intrării în vigoare a legii noi. 25. Se consideră că dispoziţiile legale criticate instituie, cu încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, un tratament discriminatoriu al creditorilor faţă de consumatorii care au încheiat contracte de credit garantate cu ipotecă, întrucât acestea pun creditorul într-o poziţie de inferioritate, câtă vreme transferul dreptului de proprietate nu este condiţionat de acordul creditorului pentru dobândirea imobilului. Consumatorului i se recunoaşte dreptul absolut de a se libera de datorie prin simplul transfer al imobilului constituit drept garanţie, fără a ţine cont de interesul şi opţiunea creditorului, situaţie de natură să îl plaseze într-o poziţie privilegiată pe debitor, cu nesocotirea dispoziţiilor constituţionale. 26. Autoarele excepţiei mai susţin că, prin dispoziţiile criticate, se aduce o atingere nepermisă dreptului de proprietate privată al creditorului asupra sumelor de bani acordate cu titlu de împrumut, sume care nu se vor mai restitui în integralitate ca urmare a aplicării Legii nr. 77/2016. Or, creditorii deţin un drept de proprietate asupra întregii sume acordate cu titlu de împrumut, iar dispoziţiile legale prin care se prevede recuperarea creanţei numai în limita valorii imobilului adus în garanţie şi supus transferului forţat de proprietate echivalează cu o expropriere, câtă vreme nu se va recupera toată suma acordată. Această expropriere nu se produce în conformitate cu dispoziţiile constituţionale, întrucât pierderea dreptului de proprietate asupra creanţei nu este compensată de o prealabilă şi dreaptă despăgubire, iar această pierdere nu operează pentru o cauză de utilitate publică, stabilită conform legii. 27. Deşi accesul liber la o activitate economică şi libera iniţiativă sunt garantate prin art. 45 din Constituţie, dispoziţiile legale criticate limitează această garanţie sub două aspecte. Operaţiunile de creditare, care reprezintă unele dintre activităţile principale ale creditorilor, sunt limitate sub aspectul operaţiunilor de recuperare a sumelor acordate, în baza cărora au fost întocmite planurile de profitabilitate, cu atât mai mult cu cât legea afectează contractele şi executările anterioare intrării sale în vigoare. Cel de-al doilea aspect vizează transformarea forţată a creditorului într-un „vehicul imobiliar“, deşi nu a exprimat liber o astfel de iniţiativă economică. Banca nu are ca obiect principal de activitate desfăşurarea activităţilor comerciale privitoare la imobile, iar prin transferul forţat al proprietăţii asupra imobilelor va fi obligată să desfăşoare această activitate neprevizionată. 28. Articolul 53 din Constituţie este încălcat, întrucât niciuna dintre cauzele pentru care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau libertăţi fundamentale nu este incidentă. În plus, nici condiţiile prevăzute la art. 53 alin. (2) teza a doua din Constituţie nu sunt îndeplinite, respectiv măsura restrângerii exerciţiului dreptului/libertăţii să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi să nu aducă atingere existenţei dreptului sau libertăţii. 29. În final, se susţine că, întrucât Legea nr. 77/2016 aduce atingere art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1)-(3), art. 45 şi art. 53 din Constituţie, este evidentă încălcarea art. 1 din Constituţie. 30. Judecătoria Târgu Jiu - Secţia civilă apreciază, în opinia exprimată în Dosarul Curţii nr. 1.341D/2016, că dispoziţiile Legii nr. 77/2016 sunt constituţionale, întrucât nu se încalcă dreptul de proprietate al petentei, aceasta primind, în schimbul creditului neachitat, imobilul debitorului. De asemenea, prin aplicarea Legii nr. 77/2016 şi contractelor încheiate anterior intrării sale în vigoare, nu se încalcă principiul neretroactivităţii legii, având în vedere dispoziţiile art. 6 alin. (6) din Codul civil, potrivit cărora „Dispoziţiile legii noi sunt de asemenea aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din (...) raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor (...)“. 31. Judecătoria Tulcea - Secţia civilă şi penală apreciază, în opinia exprimată în Dosarul Curţii nr. 1.357D/2016, că art. 3, art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) şi art. 44 alin. (2) din Constituţie. Astfel, se arată că imixtiunea legislativă în derularea unui contract ce reprezintă legea părţilor, care nu a încălcat şi nu încalcă nici în prezent legile în vigoare în materia contractelor de împrumut cu garanţii imobiliare, este de natură să retroactiveze şi să schimbe raportul negociat al părţilor, înclinând balanţa în mod nepermis în favoarea debitorilor şi luând orice posibilitate de negociere sau ofertă din partea creditorului. Nu este de neglijat faptul că, la momentul la care s-a încheiat contractul de creditare între părţi, creditorul nici nu avea posibilitatea de previziune în schimbarea legislaţiei de o asemenea natură, încât să îşi poată nuanţa criteriile de ofertare. Or, principiul securităţii juridice priveşte claritatea, certitudinea şi previzibilitatea normei juridice. Privarea de proprietate, respectiv constatarea stingerii obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar şi transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului către creditor, este de natură să constituie o ingerinţă în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Prin adoptarea Legii nr. 77/2016, legiuitorul a încercat să construiască o lege favorabilă numai unei anumite categorii de debitori şi nu oricărui debitor în relaţia cu banca, astfel că interesul public nu este justificat. 32. Judecătoria Deva - Secţia civilă consideră, în opiniile exprimate în dosarele Curţii nr. 1.379D/2016, nr. 1.380D/2016 şi nr. 2.427D/2016, că sintagma „prezenta lege se aplica atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare“ din cuprinsul art. 11 din Legea nr. 77/2016 intră în contradicţie cu dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, având în vedere că valabilitatea, efectele, executarea şi încetarea contractului sunt supuse legii în vigoare la data încheierii acestuia. 33. Judecătoria Braşov apreciază, în opinia exprimată în Dosarul Curţii nr. 1.633D/2016, că excepţia invocată este neîntemeiată. Astfel, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea şi accesibilitatea. Aceste condiţii presupun posibilitatea persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Prin raportare la aceste dispoziţii, normele a căror constituţionalitate se contestă respectă principiile previzibilităţii şi accesibilităţii, atât consumatorii, cât şi instituţiile de credit putând prevedea, în mod rezonabil, ce condiţii trebuie să îndeplinească şi în ce situaţii este aplicabil acest act normativ, precum şi efectele generate de acesta. 34. Instanţa arată că, deşi normele criticate instituie o ingerinţă în dreptul de proprietate al contestatoarei, aceasta este proporţională cu scopul urmărit, respectiv echilibrarea riscurilor izvorând din contractul de credit, precum şi din devalorizarea imobilelor, prin oferirea posibilităţii consumatorilor de a-şi stinge datoriile izvorâte din contractul de credit prin darea în plată a imobilului ipotecat. Scopul dispoziţiilor legale este compatibil cu dispoziţiile art. 53 şi art. 45 din Constituţie, instituţia de credit dobândind dreptul de proprietate asupra imobilului în contul creditului acordat, chiar dacă, la momentul încheierii contractului, nu exista o astfel de posibilitate. 35. În fine, instanţa consideră că nu este încălcat nici principiul neretroactivităţii, întrucât Legea nr. 77/2016 nu intervine asupra efectelor trecute ale situaţiilor juridice născute înainte de intrarea acesteia în vigoare, ci reglementează doar efectele viitoare ale unor astfel de situaţii. Or, un act normativ nu este retroactiv atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici când suprimă producerea, în viitor, a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că, în aceste cazuri, legea nouă nu face altceva decât să reglementeze pentru perioada ulterioară intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare, cum, de altfel, a decis şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa. 36. Judecătoria Botoşani consideră, în opinia exprimată în Dosarul Curţii nr. 1.913D/2016, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, instanţa apreciază că Legea nr. 77/2016 nu reglementează cazuri de nulitate a contractelor încheiate între bănci şi consumatori care să se aprecieze în raport cu momentul încheierii actului juridic şi, implicit, cu caracter retroactiv, astfel că jurisprudenţa Curţii Constituţionale invocată de autoare, cu referire la reglementarea unor cazuri de nulitate cu aplicabilitate retroactivă şi pentru contractele încheiate anterior intrării în vigoare a legii ce le instituiau, este irelevantă pentru speţa de faţă. Legea nr. 77/2016 dezvoltă un cadru instituţional al executării garanţiilor imobiliare convenite prin chiar contractele încheiate între instituţiile de credit şi consumatori, în ipoteza ivirii unei situaţii financiare precare a consumatorului şi a altor motive pentru care legea impune purtarea unui dialog în vederea ajungerii la un acord, conform art. 3 din lege. 37. În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, instanţa subliniază că această critică este neîntemeiată prin prisma legislaţiei naţionale şi europene de protecţie a consumatorilor, care prevede un nivel ridicat de protecţie a acestora, tocmai pe considerentul că, la încheierea contractelor de adeziune, nu acţionează de pe aceeaşi poziţie cu profesionistul. În susţinerea acestei opinii invocă dispoziţiile art. 12, art. 114 şi art. 169 din Tratatul de funcţionare a Uniunii Europene, precum şi art. 38 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Din aceleaşi raţiuni, conchide instanţa, dispoziţiile Legii nr. 77/2016 nu aduc atingere nici art. 44 alin. (1)-(3), art. 45 şi art. 53 din Constituţie. 38. Judecătoria Oradea - Secţia civilă, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat punctul de vedere în Dosarul Curţii nr. 2.014D/2016. 39. Judecătoria Oradea - Secţia civilă arată, în opinia exprimată în Dosarul Curţii nr. 2.079D/2016, că art. 3 din Legea nr. 77/2016 nu cuprinde dispoziţii neconstituţionale, părţile fiind libere să încheie sau nu convenţii de creditare, în condiţiile legii. Dispoziţiile art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din lege sunt constituţionale, în măsura în care, în considerarea prevederilor art. 44 alin. (1) teza a doua, art. 53 din Constituţie, art. 1.271 din Codul civil, art. 970 alin. (2) din Codul civil din 1864, se urmăreşte restabilirea echilibrului contractual. Efectul pe care îl urmăreşte reclamanta prin eventuala admitere a excepţiei de neconstituţionalitate este neaplicarea dispoziţiilor criticate şi admiterea contestaţiei, în sensul constatării neîndeplinirii condiţiilor pentru darea în plată a imobilului ipotecat, în sensul stingerii datoriilor izvorâte din contractele de credit. 40. Judecătoria Mangalia apreciază, în opinia exprimată în Dosarul Curţii nr. 2.111D/2016, că, întrucât în cauză excepţia nu a fost ridicată din oficiu, ci de către una dintre părţi, instanţa se va limita la a-şi exprima succint opinia, în sensul că prevederile legale vizate de excepţie contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. 41. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă consideră, în opinia exprimată în Dosarul Curţii nr. 2.195D/2016, că dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi, implicit, cele ale art. 8 alin. (5) din acelaşi act normativ contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât, modificând contractele de credit aflate în derulare, în sensul că acestea pot fi stinse printr-o cauză nouă, necunoscută la data încheierii lor şi care operează împotriva voinţei celeilalte părţi, prin mecanismul dării în plată silite a imobilului ipotecat şi stingerea în întregime a tuturor debitelor, Legea nr. 77/2016 dobândeşte un caracter retroactiv. 42. Instanţa apreciază că nu se încalcă dreptul de proprietate, întrucât, deşi garantat de Constituţie, acesta nu este unul absolut, ci, dimpotrivă, poate suporta limite, în condiţiile art. 44 alin. (1) teza finală din Constituţia României. Se mai arată totodată că dispoziţiile invocate din Legea nr. 77/2016 nu încalcă art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât principiul egalităţii presupune un tratament juridic egal pentru situaţii egale, însă, în mod evident, consumatorul şi creditorul se află în situaţii diferite. 43. Referitor la nesocotirea prevederilor art. 45 şi art. 53 din Constituţie, instanţa consideră că Legea nr. 77/2016 nu le încalcă, întrucât nu aduce atingere nici libertăţii economice, nici restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. 44. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă apreciază, în opinia exprimată în Dosarul Curţii nr. 2.243D/2016, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Procedura dării în plată nu este susceptibilă de a crea un efect discriminatoriu pentru creditorul ipotecar în raport cu alte categorii de creditori, întrucât aceştia nu se află în situaţii egale. Instituţia bancară a acordat, în principiu, un credit, în condiţiile în care valoarea imobilului a fost stabilită chiar de către evaluatori agreaţi de creditor, iar darea în plată reprezintă o soluţie echitabilă atât pentru debitor, cât şi pentru creditor care, la momentul acordării creditului, a apreciat că imobilul adus garanţie acoperă valoarea acordată. Astfel, prin aplicarea legii, creditorul primeşte drept prestaţie echivalentă bunul imobil ipotecat în favoarea sa, fără ca prin aceasta să fie încălcat art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1)-(3) sau art. 45 din Constituţie. Protecţia consumatorilor persoane fizice şi a dreptului la locuinţă familială a debitorului reprezintă scopuri legitime care justifică ingerinţa legiuitorului, normele legale sunt previzibile, iar măsura este proporţională. Limitele aduse dreptului de proprietate privată şi libertăţii economice au, aşadar, un caracter rezonabil, măsurile sunt adecvate pentru îndeplinirea scopului urmărit şi există un just echilibru între interesele economice ale creditorului şi cele ale debitorului, fără ca prin aceasta să fie încălcate prevederile art. 53 din Constituţie. Se reţine astfel că prin legea specială - art. 3 şi art. 10 - s-au instituit condiţii derogatorii de la dreptul comun, care nu generează o sarcină excesivă asupra creditorului, de natură de a-i afecta dreptul de proprietate sau de a aduce atingere principiilor libertăţii contractuale, din moment ce acesta primeşte în proprietate un imobil care, la momentul încheierii contractului, a fost evaluat ca acoperind creditul acordat. 45. De asemenea, instanţa arată că art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 nu încalcă principiul neretroactivităţii legii, ci reprezintă o aplicare a principiului aplicării imediate a legii civile noi. Astfel, legea nouă se aplică, de la data intrării sale în vigoare (fără a putea fi considerată retroactivă), nu numai situaţiilor juridice care se vor naşte, modifica sau stinge după această dată, ci şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice trecute (facta futura). Pe planul dreptului intertemporal, ori de câte ori o lege ulterioară modifică efectele viitoare ale unor specii de contracte sau le exclude, pentru satisfacerea unui interes de ordine publică, trebuie să se considere că dispoziţia modificatoare sau prohibitivă a legii ulterioare se aplică şi la efectele nerealizate ale contractului încheiat anterior, pentru motivul că ordinea publică, astfel cum legiuitorul o stabileşte, trebuie să aibă, prin esenţa ei, un caracter de unitate şi de uniformă obligativitate pentru toţi, neputând prevala legea privată a contractului asupra dispoziţiilor legale de interes public [Decizia nr. 13/2006 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, referitor la aplicarea dispoziţiilor art. 79 alin. (2) din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, republicată, în cazul contractelor de credit bancar încheiate înainte de data intrării în vigoare a acestei legi]. Având în vedere cele reţinute anterior, rezultă că dispoziţiile art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 vizează efectele viitoare (nerealizate în momentul intrării în vigoare a legii) ale situaţiilor juridice trecute, respectiv executări silite şi contracte de credit aflate în derulare, fără ca prin aceasta să fie nerespectat principiul neretroactivităţii legii. 46. Judecătoria Iaşi - Secţia civilă consideră, în opinia exprimată în Dosarul Curţii nr. 2.278D/2016, că excepţia este neîntemeiată, întrucât Legea nr. 77/2016 are caracter social, urmărind echilibrarea riscurilor izvorâte din contractul de credit, precum şi din devalorizarea bunurilor imobile, avându-se în vedere şi interesul creditorilor cărora li se transmite dreptul de proprietate asupra imobilelor ipotecate. 47. Judecătoria Sibiu - Secţia civilă apreciază, în opinia exprimată în Dosarul Curţii nr. 2.329D/2016, că, în ceea ce priveşte contractele aflate în derulare, se ridică problema de constituţionalitate a art. 11 din Legea nr. 77/2016 în raport cu art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală. În materie contractuală, valabilitatea contractului, efectele, executarea şi încetarea acestuia sunt supuse legii în vigoare la data la care a fost încheiat, având în vedere şi art. 6 alin. (2) şi (6) din noul Cod civil. Or, având în vedere conţinutul art. 15 alin. (2) din Constituţie şi raportat la considerentele arătate, critica de neconstituţionalitate sub acest aspect a art. 11 din Legea nr. 77/2016 este întemeiată. 48. În ceea ce priveşte celelalte motive invocate de autoare, sub aspectul excepţiei de neconstituţionalitate a art. 3, art. 8 alin. (5) şi art. 10 din Legea nr. 77/2016, în opinia instanţei, acestea nu sunt întemeiate, legea în discuţie fiind în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale considerate a fi încălcate. 49. Judecătoria Lugoj arată, în opinia exprimată în Dosarul Curţii nr. 2.419D/2016, că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată în măsura în care se aplică şi contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, deoarece este contrară principiului neretroactivităţii legii civile. Astfel, în opinia instanţei, chiar dacă legea are drept scop stabilirea unui mijloc de stingere a obligaţiilor rezultate din contractele de credit în vederea salvgardării intereselor private ale consumatorilor aflaţi în situaţii defavorabile, totuşi nu trebuie omisă din vedere împrejurarea că instituirea unui regim de stingere a obligaţiilor, inexistent la epoca încheierii contractului de credit, reprezintă o atingere însemnată adusă previzibilităţii efectelor juridice ale contractelor în curs de derulare. 50. Judecătoria Târgu Jiu - Secţia civilă apreciază, în opinia exprimată în Dosarul Curţii nr. 2.455D/2016, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât nu se încalcă principiile separaţiei puterilor în stat, neretroactivităţii, securităţii raporturilor juridice, şi nici art. 44 şi art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. (a) din Constituţie. Sunt invocate Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.321/2011, precum şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene potrivit căreia o lege internă de protecţie a consumatorilor poate fi aplicată şi unor contracte în derulare. Codul civil statuează, în art. 6 alin. (6), că, dacă o situaţie juridică anterioară intrării în vigoare a unei legi noi este generată de regimul juridic al proprietăţii sau al bunurilor, atunci efectele viitoare ale acestei situaţii juridice anterioare sunt reglementate de legea nouă. În plus, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 se aplică şi contractelor în derulare, dacă este vorba despre dreptul la refinanţare sau la rambursarea anticipată a creditului (precum şi la informaţie, costuri maximale etc.). 51. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 52. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 53. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 54. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016. Textele de lege criticate au următorul conţinut: - Art. 3: „Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părţile contractului de credit nu ajung la un alt acord.“; – Art. 8 alin. (5): „Dreptul de a cere instanţei să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparţine şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului.“; – Art. 10: "(1) La momentul încheierii contractului translativ de proprietate, respectiv de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive, potrivit prevederilor art. 8 sau, după caz, ale art. 9, va fi stinsă orice datorie a debitorului faţă de creditor, acesta din urmă neputând solicita sume de bani suplimentare.(2) De dispoziţiile prezentului articol beneficiază şi codebitorul sau fideiusorul care a garantat obligaţia debitorului principal.“;" – Art. 11: „În vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum şi din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât şi contractelor încheiate după această dată.“ 55. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate, art. 45 privind libertatea economică şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 56. Cu privire la completarea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate de către autoarea Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate se soluţionează în cadrul procesual stabilit în faţa instanţei judecătoreşti care a sesizat-o. Prin urmare, Curtea Constituţională constată că extinderea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate direct în faţa instanţei de control constituţional nu poate fi reţinută. 57. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea urmează să analizeze îndeplinirea condiţiilor referitoare la admisibilitatea acesteia prevăzute de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei […]“, precum şi de dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“. 58. Astfel, Curtea reţine, ca element comun situaţiei de fapt din cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti care au sesizat Curtea în prezentele dosare, că toate contractele de credit au fost încheiate înaintea intrării în vigoare a noului Cod Civil, respectiv 1 octombrie 2011. Curtea reţine, în plus, că autoarele excepţiei au invocat neconstituţionalitatea art. 3 din Legea nr. 77/2016, fără să se raporteze în mod distinct la cele două ipoteze ale acestuia, respectiv aceea care vizează aplicabilitatea noului Cod civil [„Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare“] şi cea care vizează aplicabilitatea vechiului Cod civil. În aceste condiţii, instanţa de contencios constituţional va respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi raportate la dispoziţiile art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016. 59. Faptul că toate contractele de credit ce fac obiectul cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti care au sesizat Curtea în prezentele dosare au fost încheiate înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil, este relevant şi în examinarea admisibilităţii excepţiei având ca obiect neconstituţionalitatea tezei a doua a art. 11 din Legea nr. 77/2016. Curtea reţine că, potrivit primei teze a acestuia, dispoziţiile Legii nr. 77/2016 se aplică şi contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, iar, potrivit celei de-a doua teze a art. 11, Legea nr. 77/2016 se aplică acelor contracte de credit încheiate după data intrării sale în vigoare. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât acestea vizează contracte încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016. 60. În continuare, Curtea constată că, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, a reţinut că dispoziţiile art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016, sunt constituţionale numai în măsura în care instanţa judecătorească are posibilitatea şi obligaţia de a verifica îndeplinirea condiţiilor impreviziunii pentru fiecare contract de credit în parte. Curtea a mai reţinut că, în cazul în care instanţa judecătorească nu ar avea posibilitatea să verifice îndeplinirea condiţiilor impreviziunii, aceste prevederi legale ar încălca dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, cele ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum şi cele ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei. 61. Curtea subliniază că, în prezentele dosare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate este constituit, inter alia, de dispoziţiile art. 3, art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 şi că acestea sunt criticate de autoarele excepţiei de neconstituţionalitate din perspectiva dispoziţiilor art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1)-(3), art. 45 şi art. 53 din Constituţie. Având în vedere însă dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, faptul că, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a constatat că prevederile art. 11 teza întâi raportate la cele ale art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016 sunt constituţionale numai în măsura în care instanţa judecătorească, în condiţiile manifestării opoziţiei creditorului, poate şi trebuie să facă aplicarea teoriei impreviziunii la contractele în derulare, precum şi faptul că decizia precitată a fost pronunţată ulterior datei la care a fost sesizată Curtea Constituţională în dosarele conexate în prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la prevederile art. 3 teza a doua şi ale art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 va fi respinsă ca devenită inadmisibilă. 62. În continuare, Curtea observă că, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, a reţinut că dispoziţiile criticate din Legea nr. 77/2016 nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii civile, ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 73 alin. (3) lit. m) privind adoptarea legilor organice, ale art. 135 privind economia şi ale art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietăţii private, iar cu privire la dispoziţiile art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană a constatat că nu au incidenţă în cauză [paragraful 130]. Curtea reţine că autoarele excepţiei de neconstituţionalitate repun în discuţie conformitatea dispoziţiilor criticate din Legea nr. 77/2016 cu o parte dintre aceste texte constituţionale. Astfel, se apreciază că sunt încălcate prevederile art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 45 şi art. 53 din Constituţie. În urma examinării criticilor formulate de autoarele excepţiei din perspectiva acestor dispoziţii constituţionale, Curtea constată că atât considerentele, cât şi soluţia reţinute în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 sunt aplicabile mutatis mutandis în prezenta cauză. 63. Astfel, în ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea a reţinut, prin decizia antereferită, că „Indiferent de textul legal specific în baza căruia au fost încheiate contractele până la data de 1 octombrie 2011, ele se supun reglementării de drept comun, Codul civil din 1864, care, în mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, în temeiul art. 969 şi art. 970. Având în vedere că Legea nr. 77/2016 reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit, prevederile acesteia nu retroactivează.“[paragraful 115]. 64. În ceea ce priveşte critica autoarelor excepţiei, potrivit căreia dispoziţiile legale criticate încalcă art. 16 alin. (1) din Constituţie referitor la egalitatea în faţa legii, întrucât instituie un tratament discriminatoriu al creditorilor faţă de consumatorii care au încheiat contracte de credit garantate cu ipotecă, Curtea reiterează jurisprudenţa sa constantă referitoare la conceptul de egalitate în faţa legii, care nu presupune că stabilirea unui tratament juridic diferenţiat unor situaţii distincte este discriminatorie. Dimpotrivă, în acest fel, se asigură deplina respectare a acestui principiu constituţional fundamental. Astfel, în Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005, Curtea a precizat că „Egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituţie, îşi găseşte aplicare doar atunci când părţile se găsesc în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic şi deci instituirea aceluiaşi regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluţie legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunţat“. Cu referire la criticile autoarelor excepţiei, Curtea reţine că deosebirile obiective dintre categoria profesioniştilor şi cea a consumatorilor sunt suficient de relevante şi semnificative încât să justifice opţiunea legiuitorului de a le aplica un regim juridic distinct. 65. Cu referire la criticile prevederilor Legii nr. 77/2016 formulate din perspectiva art. 45 din Constituţie, Curtea reţine, în plus faţă de ceea ce reiese din motivarea Curţii din Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, că însuşi textul art. 45 din Constituţie dispune că accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora sunt garantate în condiţiile legii. Or, dispoziţiile criticate din Legea nr. 77/2016 se pot încadra în această categorie - în condiţiile legii - legiuitorul constituant însuşi acordându-i legiuitorului ordinar prerogativa de a stabili condiţiile exercitării accesului liber al persoanei la o activitate economică, precum şi pe cele ale liberei iniţiative. De altfel, Curtea Constituţională a stabilit, în Decizia nr. 282 din 8 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, că „principiul libertăţii economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiţionat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum şi asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor.“[paragraful 16]. 66. În fine, referitor la prevederile art. 11 teza întâi prin raportare la celelalte dispoziţii ale Legii nr. 77/2016 criticate în prezenta cauză, respectiv dispoziţiile art. 10, Curtea constată, în primul rând, că toate considerentele, anterior reţinute la paragrafele 62-65, sunt aplicabile mutatis mutandis. În plus, Curtea reiterează cele reţinute în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, paragraful 128, cu privire la criticile aduse din perspectiva art. 44 din Constituţie privind dreptul de proprietate privată. Astfel, în accepţiunea art. 44 alin. (1) din Constituţie, legiuitorul este în drept să stabilească conţinutul şi limitele dreptului de proprietate. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate şi atributele acestuia şi se instituie în vederea apărării intereselor sociale şi economice generale sau pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale altor persoane, esenţial fiind ca, prin aceasta, să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate. De asemenea, Curtea a statuat că, în temeiul art. 44 din Constituţie, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Aşadar, textul art. 44 din Constituţie cuprinde expres în cadrul alin. (1) o dispoziţie specială în temeiul căreia legiuitorul are competenţa de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, inclusiv prin introducerea unor limite vizând atributele dreptului de proprietate. În aceste condiţii, Curtea reţine că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie; însă limitele dreptului de proprietate, indiferent de natura lor, nu se confundă cu însăşi suprimarea dreptului de proprietate. Statul protejează dreptul de proprietate în condiţiile exercitării sale cu bună-credinţă. Dreptul de proprietate al instituţiilor de credit nu cunoaşte nicio limitare în condiţiile impreviziunii, adaptarea/încetarea contractelor neînsemnând nici măcar limitarea dreptului de proprietate. 67. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza întâi, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 8.682/318/2016 şi nr. 8.683/318/2016 ale Judecătoriei Târgu Jiu - Secţia civilă, în Dosarul nr. 3.861/327/2016 al Judecătoriei Tulcea - Secţia civilă şi penală, în dosarele nr. 3.880/221/2016/a1 şi nr. 3.986/221/2016 ale Judecătoriei Deva - Secţia civilă, în Dosarul nr. 12.796/197/2016 al Judecătoriei Braşov, în Dosarul nr. 7.970/193/2016 al Judecătoriei Botoşani, în dosarele nr. 8.366/271/2016 şi nr. 7.797/271/2016 ale Judecătoriei Oradea - Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.084/254/2016 al Judecătoriei Mangalia, în Dosarul nr. 14.103/212/2016/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, în Dosarul nr. 14.560/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 16.860/245/2016 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, în Dosarul nr. 5.873/306/2016 al Judecătoriei Sibiu - Secţia civilă şi în Dosarul nr. 1.785/252/2016 al Judecătoriei Lugoj, precum şi de către Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti şi Societatea ERB New Europe Funding II B.V. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.806/221/2016/a1 al Judecătoriei Deva - Secţia civilă. 2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza a doua şi ale art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de aceleaşi părţi în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe. 3. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de aceleaşi părţi în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe, şi constată că acestea sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Jiu - Secţia civilă, Judecătoriei Tulcea - Secţia civilă şi penală, Judecătoriei Deva - Secţia civilă, Judecătoriei Braşov, Judecătoriei Botoşani, Judecătoriei Oradea - Secţia civilă, Judecătoriei Mangalia, Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, Judecătoriei Sibiu - Secţia civilă şi Judecătoriei Lugoj şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 ianuarie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
