Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Diana Mira Căpitanu în Dosarul nr. 41.324/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 539D/2020. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că autoarea acesteia critică norme aplicabile unei etape ulterioare a procedurii administrative, textele legale supuse controlului de constituţionalitate neavând, în realitate, legătură cu soluţionarea cauzei. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Decizia civilă nr. 104A din 22 ianuarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 41.324/3/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Diana Mira Căpitanu într-o cauză având ca obiect, în principal, obligarea statului român, prin Ministerul Finanţelor Publice, să achite contravaloarea unor imobile care au făcut obiectul notificării în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, iar, în subsidiar, obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor ca în termen de 15 zile să emită, pentru fiecare imobil, câte o decizie de compensare şi câte un titlu de plată şi obligarea Ministerului Finanţelor Publice la achitarea titlurilor de plată. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că realizarea dreptului la despăgubiri prin plata timp de 5 ani, începând cu 2020 şi încheind cu 2025, nu echivalează, în ipoteza existenţei unor hotărâri judecătoreşti de recunoaştere a dreptului încă din 2011, cu o protecţie reală a dreptului de proprietate şi cu garantarea dreptului la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi nici nu concordă cu principiul constituţional al aplicării prioritare a reglementărilor internaţionale în materia drepturilor fundamentale ale omului. Autoarea excepţiei arată că dreptul său la despăgubire pentru imobilele solicitate este un bun, în sensul consacrat de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fiind consfinţit prin decizii administrative, dar care nu a fost realizat nici după 19 ani de la formularea notificării de restituire şi nici după 11 ani de la prima decizie emisă de autorităţile locale. În acest context, o plată eşalonată timp de 5 ani, conform art. 31 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, a despăgubirilor datorate de către statul român, culpabil de refuzul de a da eficienţă juridică dreptului de proprietate al autoarei excepţiei timp de alţi 19 ani, nu poate echivala decât cu o încălcare a dreptului de proprietate, garantat de art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie. Consideră că punerea în executare în anul 2020 a unor decizii administrative emise începând cu anul 2008 reprezintă în sine o încălcare a dreptului garantat de art. 21 alin. (3) din Constituţie. Tergiversarea realizării dreptului prin recunoaşterea în favoarea entităţii administrative a unui beneficiu suplimentar de 5 ani se îndepărtează cu mult de la imperativul garantării dreptului la un proces echitabil în componenta executării hotărârii judecătoreşti. 6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, apreciind că eşalonarea titlurilor de plată, în contextul factual ce a generat soluţia legală, ţinându-se cont de cele peste 2.000.000 de cereri de reparaţie formulate în temeiul tuturor legilor de reparaţie adoptate, ce au generat o problemă de sistem, conducând la imposibilitatea de soluţionare în termenele prevăzute, nu atinge în substanţa sa dreptul de proprietate garantat constituţional şi nici dispoziţiile referitoare la soluţionarea într-un termen rezonabil a procesului ori prevalenţa tratatelor în domeniul drepturilor fundamentale ale omului. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât, în opinia sa, modalitatea de reglementare a prevederilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 nu este de natură să conducă la încălcarea dreptului de proprietate, a dreptului la un proces echitabil, respectiv a principiului aplicării cu prioritate a reglementărilor internaţionale în materia drepturilor fundamentale ale omului. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, care au următorul conţinut normativ: „(3) În baza cererii deţinătorului de puncte, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor emite, pe parcursul a 5 ani consecutivi, titluri de plată, în tranşe anuale egale, în limita valorii stabilite prin decizia de compensare. Titlurile de plată se emit în ordinea cronologică a emiterii deciziilor de compensare.“ 12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 20 alin. (2) privind prioritatea pactelor şi tratatelor referitoare la drepturile fundamentale ale omului, în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi în art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea prin lege în mod egal a proprietăţii private. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autoarea excepţiei critică, în esenţă, faptul că, potrivit textului de lege supus controlului de constituţionalitate, titlurile anuale de plată corespunzătoare deciziei de compensare emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor se emit în tranşe anuale egale, pe parcursul a 5 ani consecutivi, iar nu pentru întreaga valoare a imobilului, cuprinsă în decizia de compensare. 14. Din actul de sesizare a Curţii Constituţionale rezultă că, în procesul în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, autoarea acesteia a solicitat instanţei judecătoreşti obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor să emită deciziile de compensare prin puncte pentru imobile revendicate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, precum şi obligarea Ministerului Finanţelor Publice la plata titlurilor de plată emise pentru respectivele imobile. 15. Potrivit procedurii reglementate prin Legea nr. 165/2013, după emiterea deciziei de compensare, deţinătorul de puncte poate solicita valorificarea acestora în numerar, iar Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor emite, în ordinea cronologică a emiterii deciziilor de compensare, titluri de plată, în tranşe anuale egale, în limita valorii stabilite prin decizia de compensare (art. 31 din Legea nr. 165/2013). 16. Aşadar, critica referitoare la faptul că titlurile anuale de plată se emit în tranşe anuale egale, pe parcursul a 5 ani consecutivi, iar nu pentru întreaga valoare a imobilului, cuprinsă în decizia de compensare, vizează o etapă ulterioară a procedurii administrative. Cu alte cuvinte, cererea de plată efectivă, care, prin modalitatea fracţionată de achitare, o nemulţumeşte pe autoarea excepţiei, este prematură faţă de stadiul în care se afla procedura care a generat litigiul în cursul soluţionării căruia a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate. 17. Prin urmare, textul de lege criticat nu este incident în etapa administrativă a emiterii deciziei de compensare prin puncte, ci abia în etapa valorificării acesteia, prin plată. Ca atare, nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate constând în legătura textului de lege ce formează obiectul acesteia cu soluţionarea cauzei, impusă prin art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea, în acelaşi sens, şi Decizia nr. 280 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 3 august 2017. De asemenea, pentru un raţionament similar, a se vedea şi Decizia nr. 420 din 11 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 954 din 23 octombrie 2023). 18. Totodată, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 420 din 11 iulie 2023, mai sus citată, pronunţată cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii legale şi prin prisma aceloraşi critici, a constatat că aspectele referitoare la pasivitatea statului român în ceea ce priveşte efectuarea de demersuri privind parcurgerea procesului de despăgubire reprezintă chestiuni de fapt, ce nu intră în competenţa sa de soluţionare. Ca atare, în temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Sunt neconstituţionale prevederile actelor [...] care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei“, şi ale alin. (3) al aceluiaşi articol, care stabileşte că instanţa constituţională „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]“, excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă ca inadmisibilă. Raţionamentul Curţii din decizia citată este pe deplin aplicabil şi în cauza de faţă, astfel că şi prezenta excepţie de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Diana Mira Căpitanu în Dosarul nr. 41.324/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 iulie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
