Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) şi (4) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul de pensii publice şi alte drepturi de asigurări sociale, ale art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale, precum şi ale art. 29 alin. (1^1) şi art. 30 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Elisaveta Bordînc şi alţii, în Dosarul nr. 1.631/90/2016 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 60D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 347D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicată de Marian Niţă şi alţii, în Dosarul nr. 3.351/109/2015 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia I civilă. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosar a fost depus un înscris de către partea Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica“ - S.A. din Bucureşti, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. 6. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 354D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicată de Lajos Antal şi alţii, în Dosarul nr. 3.530/117/2015/a1 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilă. 7. La apelul nominal răspunde partea Societatea Energetică Electrica - S.A., prin consilier juridic Ana-Maria Nistor, cu delegaţie la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 8. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 766D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicată de Sindicatul Salariaţilor FRE Suceava în numele membrilor Radu Vasile Adochiţei şi alţii, în Dosarul nr. 2.250/86/2016 al Tribunalului Suceava - Secţia I civilă. 9. La apelul nominal răspunde partea Societatea Energetică Electrica - S.A., prin consilier juridic Ana-Maria Nistor, cu delegaţie la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 10. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 964D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicată de Federaţia Reparatorilor de Locomotive din România, în numele membrilor Bogdan Abrudan şi alţii, în Dosarul nr. 858/105/2015 al Tribunalului Prahova - Secţia I civilă. 11. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 12. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.299D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicată de Bebe Constantin Bojin şi alţii, în Dosarul nr. 2.744/90/2016 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă. 13. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 14. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 60D/2017, 347D/2017, 354D/2017, 766D/2017, 964D/2017 şi 1.299D/2017, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Societăţii Energetice Electrica - S.A. şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 347D/2017, 354D/2017, 766D/2017, 964D/2017 şi 1.299D/2017 la Dosarul nr. 60D/2017, care este primul înregistrat. 15. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Societăţii Energetice Electrica - S.A., care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că Legea nr. 19/2000 şi Legea nr. 226/2006 sunt abrogate şi nu mai pot constitui obiect al controlului de constituţionalitate. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 263/2010 menţionează că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă a statuat, în jurisprudenţa sa, că, în măsura în care nu au fost parcurse procedurile prevăzute de lege în vederea reevaluării unor locuri de muncă pentru a fi încadrate în condiţii speciale, angajatorul nu are posibilitatea efectuării unei astfel de încadrări. Or Societatea Energetică Electrica - S.A. nu a primit niciodată avizul necesar pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale. Mai mult, arată că, deşi autorii excepţiei invocă neconstituţionalitatea prevederilor unor legi, din cuprinsul motivării reiese că aceştia contestă unele hotărâri de Guvern adoptate pentru punerea în aplicare a legilor respective. Aceste hotărâri nu pot fi supuse însă controlului de constituţionalitate, potrivit dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992. 16. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că legiuitorul a stabilit o procedură de urmat în vederea încadrării unor locuri de muncă în condiţii speciale, iar garanţia legalităţii acestei proceduri a fost accesul instituit la instanţele de contencios administrativ. Conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale, aşa cum este Decizia nr. 132 din 25 februarie 2010, absenţa unei proceduri deschise la instanţa de drept comun nu echivalează cu negarea dreptului de acces la o instanţă, câtă vreme partea a avut acces la instanţa de contencios administrativ direct sau prin reprezentanţii săi. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia salariaţii nu au primit în mod individual calitate procesuală activă pentru a contesta în justiţie deciziile privind încadrarea lor într-o categorie de muncă sau alta dintre cele speciale, apreciază că deciziile care trebuiau contestate privesc categorii mari de salariaţi şi, în mod firesc, legiuitorul a acordat calitate procesuală activă reprezentanţilor acestora. Referitor la critica raportată la prevederile Directivei Consiliului nr. 89/391/CEE arată că şi aceasta este nefondată, câtă vreme prin Hotărârea din 21 martie 2018, pronunţată de Curtea Europeană de Justiţie în cauzele conexate Dănuţ Podilă şi alţii împotriva Societăţii Naţionale de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători“ - S.A. Bucureşti şi Costel Nicuşor Mucea împotriva SMDA Mureş Insolvency SPRL, s-a arătat că directiva nu este încălcată în cazul în care legislaţia naţională stabileşte termene stricte şi proceduri care nu permit instanţelor naţionale să reexamineze sau să restabilească încadrarea activităţilor desfăşurate de lucrători în diverse grupe de risc pe baza cărora se calculează pensiile pentru limită de vârstă ale acestor lucrători. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 17. Prin Încheierea din 7 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.631/90/2016, Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) şi (4) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul de pensii publice şi alte drepturi de asigurări sociale, art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale, precum şi ale art. 29 alin. (11) şi art. 30 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia a fost ridicată de Elisaveta Bordînc şi alţii cu prilejul soluţionării unei acţiuni referitoare la încadrarea autorilor excepţiei în condiţii speciale de muncă. 18. Prin Încheierea din 11 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.351/109/2015, Curtea de Apel Piteşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) şi (4) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 226/2006, precum şi ale art. 29 alin. (1^1) şi art. 30 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 263/2010. Excepţia a fost ridicată de Marian Niţă şi alţii în cadrul unui litigiu de muncă privind încadrarea în condiţii speciale de muncă. 19. Prin Decizia civilă nr. 364/R/2016 din 22 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.530/117/2015/a1, Curtea de Apel Cluj - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) şi (4) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 226/2006, precum şi ale art. 29 alin. (1^1) şi art. 30 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 263/2010. Excepţia a fost ridicată de Antal Lajos şi alţii în cadrul unui litigiu de muncă. 20. Prin Încheierea din 27 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.250/86/2016, Tribunalul Suceava - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) şi (4) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 226/2006, precum şi ale art. 29 alin. (1^1) şi art. 30 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 263/2010. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Salariaţilor FRE Suceava, în numele membrilor săi, în cadrul unei acţiuni privind încadrarea acestora în condiţii speciale de muncă. 21. Prin Încheierea din 22 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 858/105/2015, Tribunalul Prahova - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) şi (4) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 226/2006, precum şi ale art. 29 alin. (1^1) şi art. 30 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 263/2010. Excepţia a fost ridicată de Federaţia Reparatorilor de Locomotive din România, în numele membrilor săi, cu prilejul soluţionării unei acţiuni privind încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale, respectiv în condiţii deosebite. 22. Prin Încheierea din 21 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.744/90/2016, Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 226/2006 şi art. 29 alin. (1^1) şi art. 30 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 263/2010. Excepţia a fost ridicată de Bebe Constantin Bojin şi alţii cu prilejul soluţionării unei acţiuni privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale. 23. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie. În acest sens arată că metodologia şi criteriile de încadrare a unor activităţi şi locuri de muncă în condiţii speciale, precum şi reevaluarea acestor locuri de muncă au fost reglementate prin hotărâri ale Guvernului, ceea ce le sustrage de la controlul de constituţionalitate şi împiedică salariaţii să se adreseze direct instanţelor de judecată pentru constatarea anumitor situaţii cu caracter individual sau specifice unui grup de salariaţi. Mai arată că aplicarea prin legi a prevederilor art. 21 din Constituţie trebuie să garanteze în principal accesul direct la o instanţă de judecată şi numai în secundar accesul prin intermediar, aşa cum sunt angajatorul, sindicatele sau reprezentanţii legali ori convenţionali. Or printre titularii dreptului de a se adresa justiţiei în vederea contestării deciziilor privind încadrarea sau reevaluarea încadrării în condiţii speciale de muncă nu se regăsesc tocmai salariaţii, adică exact acea categorie de subiecţi pe care legiuitorul trebuia să o vizeze spre protecţie şi reparaţie ca urmare a condiţiilor speciale în care aceştia şi-au desfăşurat munca. 24. Totodată, autorii excepţiei consideră că Guvernul nu poate fi obiectiv în reglementarea criteriilor şi metodologiei de încadrare în condiţii speciale, întrucât stabileşte, pe de o parte, regulile după care salariaţii vor obţine în viitor pensiile, iar, pe de altă parte, stabileşte regulile după care are loc verificarea judecătorească a modalităţii de constituire a contribuţiilor pentru respectivele pensii. De asemenea, arată că angajatorii se află în conflict de interese atunci când, pe de o parte, au calitatea de iniţiatori ai demersurilor ce duc la încadrarea în anumite condiţii a locurilor de muncă din propria unitate, iar, pe de altă parte, au scopul economic de a-şi reduce costurile cu forţa de muncă. 25. Autorii excepţiei susţin şi că, prin reglementarea pe calea unor hotărâri de Guvern a criteriilor şi metodologiilor de încadrare a unor locuri de muncă în condiţii speciale, se obţin două categorii de salariaţi: una stabilită prin lege şi alta determinată arbitrar prin hotărârea Guvernului. 26. Pentru aceleaşi motive, autorii excepţiei arată că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare şi prevederilor cuprinse în paragraful 5 al preambulului la Directiva Consiliului 89/391/CEE privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă, din care reiese că intenţia legiuitorului suprastatal a fost ca interesele salariaţilor să primeze în raport cu cele economice. De asemenea, amintesc că, potrivit art. 11 alin. (6) din aceeaşi directivă, salariaţii au dreptul să recurgă la autorităţi dacă apreciază că angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile. Or autorităţi sunt considerate şi instanţele de judecată, acestea fiind ultimele cărora salariatul se poate adresa pentru garantarea respectării drepturilor sale. În sensul celor arătate, autorii excepţiei invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul de acces la justiţie. 27. Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă, Curtea de Apel Piteşti - Secţia I civilă, Tribunalul Suceava - Secţia I civilă şi Tribunalul Prahova - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin textelor constituţionale invocate de autorii excepţiei. 28. Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată şi arată că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, în măsura în care se interpretează în sensul că ar fi inadmisibilă sesizarea instanţelor de judecată cu acţiuni în constatarea condiţiilor de muncă speciale sau deosebite după data de 1 aprilie 2001, pentru ipoteza în care nu s-a realizat pe cale administrativă încadrarea locurilor de muncă în aceste condiţii, respectiv pentru situaţia în care nu sunt întrunite cumulativ condiţiile privind înscrierea activităţii şi a unităţii angajatoare în anexele nr. 1 şi 2 la Legea nr. 226/2006, respectiv în anexele nr. 2 şi 3 la Legea nr. 263/2010. 29. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 30. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată şi invocă cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 14 din 23 mai 2016 cu privire la interpretarea şi aplicarea art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010. 31. Avocatul Poporului arată că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. 32. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 33. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 34. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 19 alin. (2) şi (4) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 13 iunie 2006, şi dispoziţiile art. 29 alin. (1^1) şi art. 30 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Dispoziţiile de lege criticate au următoarea redactare: - Art. 19 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 19/2000: "(2) Criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale şi a Ministerului Sănătăţii.[...] …………………………………...........................………………(4) Locurile de muncă în condiţii deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de muncă sau, în cazul în care nu se încheie contracte colective de muncă, prin decizia organului de conducere legal constituit, cu respectarea criteriilor şi metodologiei de încadrare prevăzute la alin. (2).“;" – Art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000: „Metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale se vor stabili prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi a Ministerului Sănătăţii şi Familiei, în urma consultării CNPAS.“; – Art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 226/2006: "(1) Începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiţii speciale locurile de muncă în care se desfăşoară activităţile prevăzute în anexa nr. 1.(2) Locurile de muncă prevăzute la alin. (1) sunt cele din unităţile prevăzute în anexa nr. 2, care au obţinut avizul pentru îndeplinirea procedurilor şi criteriilor de încadrare în condiţii speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale, cu modificările şi completările ulterioare.“;" – Art. 29 alin. (1^1) din Legea nr. 263/2010: „Locurile de muncă pot fi menţinute în condiţii deosebite, prin reînnoirea avizelor de încadrare pe baza metodologiei stabilite prin hotărâre a Guvernului, pentru o perioadă de maximum 3 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2016, termen până la care angajatorii au obligaţia de a normaliza condiţiile de muncă.“; – Art. 30 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 263/2010: "(2) Periodic, din 5 în 5 ani, locurile de muncă în condiţii speciale de muncă prevăzute la alin. (1) lit. e) sunt supuse procedurii de reevaluare a încadrării în condiţii speciale, stabilită prin hotărâre a Guvernului.(3) Procedura de reevaluare prevăzută la alin. (2) se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, elaborată în termen de 9 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.“" 35. Curtea constată că dispoziţiile art. 19 alin. (2) şi (4) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 şi cele ale art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 226/2006 nu mai sunt în vigoare, aceste acte normative fiind abrogate anterior sesizării sale cu excepţia de neconstituţionalitate. Cu toate acestea, având în vedere obiectul acţiunilor în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii de lege, Curtea apreciază că sunt aplicabile cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, astfel că analiza de constituţionalitate se va referi şi la dispoziţiile art. 19 alin. (2) şi (4) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, precum şi la cele ale art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 226/2006. 36. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile articolelor de lege criticate încalcă dreptul de acces liber la justiţie, consacrat de art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie. De asemenea, consideră că sunt înfrânte şi prevederile paragrafului 5 al preambulului la Directiva Consiliului 89/391/CEE privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L183/1989, prevederi referitoare la adoptarea de către Consiliu, prin intermediul directivelor, a cerinţelor minime pentru a promova îmbunătăţirea, în special, a mediului de muncă, în vederea garantării unui nivel mai bun de protecţie a sănătăţii şi securităţii lucrătorilor, precum şi prevederile art. 11 alin. (6) din aceeaşi directivă, în care se arată că „lucrătorii şi reprezentanţii acestora au dreptul să recurgă, în conformitate cu legislaţiile şi practicile interne, la autoritatea care răspunde de protecţia securităţii şi sănătăţii la locul de muncă, în cazul în care consideră că măsurile luate şi mijloacele puse la dispoziţie de angajator nu corespund scopurilor de asigurare a securităţii şi sănătăţii la locul de muncă. În timpul inspecţiilor, reprezentanţilor lucrătorilor trebuie să li se acorde posibilitatea de a prezenta autorităţilor competente observaţiile lor.“ 37. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 686 din 2 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 28 martie 2018, paragraful 44, Curtea a reţinut, în esenţă, că „reglementarea regimului locurilor de muncă în condiţii deosebite şi condiţii speciale s-a realizat pe cale legislativă, respectiv prin Legea nr. 19/2000, Legea nr. 226/2006 şi Legea nr. 263/2010. [...] De asemenea, art. 3 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 263/2010 a definit locurile de muncă în condiţii deosebite şi a prevăzut în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 că sunt încadrate în condiţii deosebite locurile de muncă stabilite în baza criteriilor şi metodologiei prevăzute de legislaţia în vigoare la data încadrării acestora. Totodată, dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 263/2010 au definit condiţiile de muncă în condiţii speciale, iar art. 30 alin. (1) a realizat o enumerare exhaustivă a acestora. Din această perspectivă, Curtea apreciază că este lipsită de temei susţinerea autorilor excepţiei referitoare la existenţa unor categorii diferite de salariaţi în funcţie de reglementarea criteriilor de încadrare în condiţii deosebite sau speciale de muncă prin lege sau prin hotărâri de Guvern.“ 38. De asemenea, prin următorul paragraf al Deciziei nr. 686 din 2 noiembrie 2017, Curtea a reţinut, în esenţă, că „detalierea prin hotărâri de Guvern a unor aspecte ce ţin de concretizarea dispoziţiilor unor texte de lege nu poate fi privită ca o opţiune de reglementare contrară prevederilor constituţionale“, ci reprezintă o expresie a prevederilor constituţionale ale art. 108 alin. (2). 39. Cu acelaşi prilej, Curtea a reţinut că „abilitarea Guvernului de a emite hotărâri în organizarea executării legilor nu poate fi privită ca un impediment pentru exercitarea dreptului de acces la justiţie, de vreme ce hotărârea Guvernului poate fi supusă controlului instanţei de contencios administrativ care se poate pronunţa cu privire la legalitatea actului normativ. Faptul că o hotărâre de Guvern nu poate constitui obiect al controlului de constituţionalitate decurge din împrejurarea că un astfel de act normativ reprezintă un act de reglementare secundară, dat în aplicarea legii.“ 40. Analizând susţinerile vizând excluderea salariaţilor de la dreptul de a ataca în justiţie, în mod individual, deciziile ori hotărârile organelor administrative prin care s-a refuzat încadrarea unor locuri de muncă în condiţii deosebite sau speciale de muncă, Curtea, prin paragraful 47 al Deciziei nr. 686 din 2 noiembrie 2017, a observat că reglementarea accesului la justiţie împotriva actelor administrative mai sus arătate nu constituie obiect al textelor de lege criticate, ci, aşa cum s-a reţinut mai sus, al hotărârilor de Guvern date în aplicarea acestor texte. Prin urmare, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, instanţa de contencios constituţional nu poate analiza acest aspect. 41. Curtea a menţionat însă cele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin paragrafele 90 şi 91 ale Deciziei nr. 12 din 23 mai 2016 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie având ca obiect posibilitatea constatării pe cale judiciară sau a obligării angajatorului la încadrarea activităţii desfăşurate în condiţii deosebite sau speciale de muncă, după 1 aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 10 noiembrie 2016, în care s-a evidenţiat faptul că dreptul de acces la justiţie al salariaţilor cu prilejul desfăşurării procedurilor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii superioare de muncă a fost asigurat. Astfel, instanţa supremă a arătat că „încadrarea locurilor de muncă în condiţii superioare de muncă era de competenţa autorităţilor administrative, competenţă ce se exercita prin emiterea şi, după caz, refuzul de emitere a avizelor ori de reînnoire a celor deja acordate. Aceste acte administrative tipice ori asimilate, după caz, erau supuse controlului de plină jurisdicţie din partea instanţelor de contencios administrativ prin care se putea sancţiona pasivitatea ori neglijenţa angajatorului şi/sau a reprezentanţilor angajaţilor de a iniţia şi derula procedura pentru încadrarea locurilor de muncă ale angajaţilor în condiţii deosebite. De asemenea, în ipoteza pasivităţii angajatorului de a declanşa procedura de încadrare în condiţii deosebite, potrivit art. 3 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, cu modificările şi completările ulterioare, sindicatele reprezentative, reprezentanţii angajaţilor în cadrul comitetului de securitate şi sănătate în muncă ori responsabilul cu protecţia muncii aveau posibilitatea de a sesiza inspectoratele teritoriale de muncă pentru verificarea locurilor de muncă în interiorul termenului-limită prevăzut de metodologie în acest sens.“ 42. Totodată, Curtea reţine că, prin Hotărârea din 21 martie 2018, pronunţată în cauzele conexate Dănuţ Podilă şi alţii împotriva Societăţii Naţionale de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători“ - S.A. Bucureşti şi Costel Nicuşor Mucea împotriva SMDA Mureş Insolvency SPRL, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a răspuns întrebării dacă articolul 114 alineatul (3) şi articolele 151 şi 153 Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, precum şi Directiva 89/391/CEEa Consiliului din 12 iunie 1989 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naţionale care instituie termene stricte şi proceduri care nu permit instanţelor naţionale să reexamineze sau să stabilească încadrarea activităţilor desfăşurate de lucrători în diferite grupe de risc, pe baza căreia se calculează pensiile pentru limită de vârstă ale acestor lucrători. Soluţia pronunţată de Curtea de la Luxembourg a fost în sensul că „articolul 114 alineatul (3) şi articolele 151 şi 153 TFUE, precum şi Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă trebuie interpretate în sensul că nu se aplică unei reglementări naţionale, precum cea în discuţie în litigiul principal, care stabileşte termene stricte şi proceduri care nu permit instanţelor naţionale să reexamineze sau să stabilească încadrarea activităţilor desfăşurate de lucrători în diferite grupe de risc, pe baza căreia se calculează pensiile pentru limită de vârstă ale acestor lucrători.“ 43. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Elisaveta Bordînc şi alţii în Dosarul nr. 1.631/90/2016 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă, de Marian Niţă şi alţii în Dosarul nr. 3.351/109/2015 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia I civilă, de Antal Lajos şi alţii în Dosarul nr. 3.530/117/2015/a1 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilă, de Sindicatul Salariaţilor FRE Suceava în numele membrilor Radu Vasile Adochiţei şi alţii, în Dosarul nr. 2.250/86/2016 al Tribunalului Suceava - Secţia I civilă, de Federaţia Reparatorilor de Locomotivă din România, în numele membrilor săi Bogdan Abrudan şi alţii, în Dosarul nr. 858/105/2015 al Tribunalului Prahova - Secţia I civilă şi de Bebe Constantin Bojin şi alţii în Dosarul nr. 2.744/90/2016 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 19 alin. (2) şi (4) şi ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul de pensii publice şi alte drepturi de asigurări sociale, ale art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale, precum şi ale art. 29 alin. (1^1) şi art. 30 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă, Curţii de Apel Piteşti - Secţia I civilă, Curţii de Apel Cluj - Secţia civilă, Tribunalului Suceava - Secţia I civilă şi Tribunalului Prahova - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 mai 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
