Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 pct. 5 teza a doua din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Şerban-Alexandru Dimitriu în Dosarul nr. 1.208/40/2016 al Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.453D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Ecaterina Aglaia Boutmy de Katzmann a depus o cerere prin care solicită judecarea în lipsă arătând, în acelaşi timp, că nu poate formula un punct de vedere, întrucât nu a primit nici hotărârile instanţelor şi nici motivarea autorului excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra prevederilor legale criticate prin Decizia nr. 275 din 4 mai 2017. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 14 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.208/40/2016, Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 pct. 5 teza a doua din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie invocată de Şerban-Alexandru Dimitriu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 322 pct. 5 teza a doua din Codul de procedură civilă din 1865 sunt neconstituţionale, întrucât condiţia evocării fondului este de natură să conducă la respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, chiar şi când în cauză este vorba de încălcarea unor drepturi fundamentale, cum ar fi accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. De asemenea, se invocă efectele obligatorii ale deciziilor nr. 233 din 15 februarie 2011 şi nr. 866 din 10 decembrie 2015 ale Curţii Constituţionale. 7. Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă opinează în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul şi-a exprimat punctul de vedere, arătând că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât nu este motivată. 10. În subsidiar, se arată că stabilirea unor motive, expres şi limitativ prevăzute de lege, în care o cale de atac extraordinară se poate exercita, precum şi limitarea admisibilităţii ei numai la anumite hotărâri judecătoreşti sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, referitoare la stabilirea prin lege a competenţei instanţelor judecătoreşti, şi cu cele ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac. Din aceste norme constituţionale reiese faptul că legiuitorul are libertatea de a stabili condiţiile în care părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, cu respectarea normelor şi principiilor consacrate prin Legea fundamentală şi prin actele juridice internaţionale la care România este parte. Aşa fiind, întrucât revizuirea este o cale extraordinară de atac promovată pentru a îndrepta erorile de fapt, în scopul restabilirii adevărului în cauză, reglementarea în materie este în deplină concordanţă cu prevederile art. 124 din Constituţie privind înfăptuirea justiţiei. 11. Legiuitorul este liber să amenajeze regimul juridic al căilor de atac, ordinare şi extraordinare, luând în considerare circumstanţe obiective - imperativul asigurării stabilităţii hotărârilor judecătoreşti definitive, precum şi a raporturilor juridice care au fost supuse controlului instanţelor prin hotărârile respective fără temerea de a încălca vreo regulă constituţională. Se face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 266 din 6 martie 2008 şi Decizia nr. 876 din 6 iulie 2010. 12. Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, arată că prevederile legale criticate reprezintă norme de procedură ce reglementează revizuirea ca o cale extraordinară de atac pentru reformarea hotărârilor judecătoreşti, iar, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, procedura de judecată şi exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti sunt stabilite numai prin lege. Din aceste norme constituţionale reiese că legiuitorul are libertatea de a stabili condiţiile în care părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, cu respectarea normelor şi principiilor consacrate prin Legea fundamentală şi prin actele juridice internaţionale la care România este parte. 13. În plus, revizuirea este o cale extraordinară de atac promovată pentru a îndrepta erorile de fapt, în scopul restabilirii adevărului în cauză, ceea ce este în deplină concordanţă cu prevederile art. 124 din Constituţie privind înfăptuirea justiţiei. Interesul legat de stabilitatea hotărârilor judecătoreşti definitive, precum şi a raporturilor juridice care au fost supuse controlului instanţelor prin hotărârile respective a impus ca legea să stabilească riguros şi limitativ cazurile şi motivele pentru care se poate exercita această cale de atac, precum şi modul în care acestea pot fi probate. Din această perspectivă, prevederile legale criticate nu aduc atingere accesului liber la justiţie sau dreptului la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, constituie o garanţie a respectării art. 21 din Legea fundamentală, asigurând, totodată, soluţionarea litigiului cu respectarea garanţiei privind aflarea adevărului. 14. Cât priveşte pretinsa încălcare a art. 24 din Constituţie se menţionează faptul că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere dreptului părţii de a fi asistată în cursul procesului de un avocat ales sau numit din oficiu. Se mai arată că dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu au incidenţă în cauză. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 322 pct. 5 teza a doua din Codul procedură civilă din 1865: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: [...] 5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.“" 18. Curtea observă că la data de 15 februarie 2013 au intrat în vigoare majoritatea dispoziţiilor din noul Cod de procedură civilă. Însă, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, dar şi dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale criticate din Codul de procedură civilă din 1865, întrucât continuă să îşi producă efecte în cauză. 19. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 24 privind dreptul la apărare. Se mai invocă şi încălcarea art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil, a art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, precum şi a art. 14 privind nediscriminarea din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea acesteia nu se află în ipoteza dispoziţiilor legale criticate. Astfel, acesta afirmă că hotărârea unei instanţe judecătoreşti de constatare a perimării a fost desfiinţată şi, prin urmare, se impunea ca instanţa să admită cererea sa de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 teza a doua din Codul de procedură civilă din 1865. 21. Din cercetarea elementelor dosarului rezultă că o astfel de hotărâre de desfiinţare nu există, autorul excepţiei de neconstituţionalitate făcând referire la o hotărâre judecătorească din 2016 prin care s-a constatat, în urma promovării unei acţiuni disciplinare, că judecătorul cauzei respective a soluţionat, în 2011, excepţia perimării cauzei cu gravă neglijenţă, însă s-a mai constatat şi prescrierea acţiunii disciplinare promovată împotriva menţionatului magistrat. 22. Cu alte cuvinte, o instanţă judecătorească a reţinut în considerentele hotărârii sale că magistratul a constatat în mod greşit că a operat perimarea, dar în cadrul unui dosar distinct care viza o acţiune disciplinară. Însă, având în vedere că acţiunea disciplinară se prescrisese, acel magistrat nu a mai putut fi sancţionat, ceea ce ar fi putut să constituie, eventual, temeiul pentru promovarea unei cereri de revizuire întemeiate pe art. 322 pct. 4 ultima teză din Codul de procedură civilă din 1865 potrivit căruia revizuirea poate fi promovată dacă un magistrat a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă în acea cauză. 23. Or, „legătura cu soluţionarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (a se vedea Decizia nr. 591 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 916 din 16 decembrie 2014). 24. În consecinţă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia“, excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 teza a doua din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Şerban-Alexandru Dimitriu în Dosarul nr. 1.208/40/2016 al Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 mai 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Fabian Niculae ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
