Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 178 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Florin Ionuţ Apostoae în Dosarul nr. 1.107/103/2017 al Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 122D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 611 din 2 octombrie 2018. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 7 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.107/103/2017, Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 178 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Excepţia a fost ridicată de Florin Ionuţ Apostoae într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate prin care sa constatat incompatibilitatea autorului excepţiei care a exercitat funcţia de manager de spital în paralel cu existenţa unei întreprinderi individuale personale. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că sintagma „oricărei activităţi sau oricărei altei funcţii de manager“, cuprinsă în textul de lege criticat, are un caracter general, fiind imposibil de înţeles în concret care sunt activităţile ce atrag incompatibilitatea, ceea ce contravine art. 1 alin. (5) din Constituţie. Faptul că legiuitorul nu a descris care sunt funcţiile şi activităţile interzise şi nu a reglementat o descriere exactă a faptei creează premisele unor interpretări subiective şi ale unor aplicări abuzive, afectând inclusiv independenţa justiţiei. De asemenea, nu este reglementat tipul de vinovăţie - intenţie sau culpă - pentru a se ajunge la o stare de incompatibilitate. Este încălcat şi principiul nediscriminării, deoarece un inspector de integritate poate interpreta diferit, de la caz la caz, activităţile exercitate. 6. Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate, iar stabilirea semnificaţiei noţiunii de „manager“ este de competenţa instanţei de judecată care va decide pe baza probelor administrate. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional şi că se poate complini cerinţa de previzibilitate a normei prin interpretare judiciară. Arată, totodată, că în cauză este pusă în discuţie o problemă de interpretare şi aplicare a legii, care excedează competenţei Curţii Constituţionale. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este reţinut în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie prevederile art. 178 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015. Curtea observă că, anterior sesizării sale, art. 178 din Legea nr. 95/2006 a fost modificat prin art. I pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 22 noiembrie 2016, iar textul de lege criticat se regăseşte cu un conţinut identic în art. 178 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006, care are următorul conţinut: „Funcţia de manager persoană fizică este incompatibilă cu: [...] c) exercitarea oricărei activităţi sau oricărei altei funcţii de manager, inclusiv cele neremunerate“. 12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, sub aspectul cerinţelor de calitate a legii, art. 11 alin. (1) şi (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. De asemenea, se invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate prin Decizia nr. 611 din 2 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 5 martie 2019. 14. Curtea reţine că funcţia de manager al unui spital public poate fi ocupată de o persoană fizică sau juridică, prin concurs sau licitaţie publică, în urma căreia se încheie un contract de management cu Ministerul Sănătăţii, ministerele sau instituţiile cu reţea sanitară proprie sau cu universitatea de medicină şi farmacie, reprezentate de ministrul sănătăţii, conducătorul ministerului sau instituţiei, de rectorul universităţii de medicină şi farmacie, după caz, pe o perioadă de maximum 3 ani [art. 176 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 95/2006]. 15. Aşa cum a reţinut Curtea prin Decizia nr. 611 din 2 octombrie 2018, precitată, paragraful 33, scopul urmărit de legiuitor prin textul de lege criticat este justificat de necesitatea exercitării acestor funcţii în condiţii de integritate şi transparenţă decizională, pentru realizarea unui sistem de sănătate modern, eficient economic, pus în slujba cetăţeanului. Funcţia de manager presupune gestionarea patrimoniului şi a mijloacelor materiale şi băneşti ale spitalului (a se vedea şi cele reţinute prin Decizia nr. 844 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 2 martie 2016, paragraful 22). 16. Referitor la critica privind încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie prin faptul că textul are caracter general, fiind imposibil de înţeles în concret care sunt activităţile ce atrag incompatibilitatea, Curtea observă că aceasta este neîntemeiată. Astfel, textul de lege criticat este clar, precis şi previzibil, în sensul că exercitarea oricărei activităţi, în paralel cu aceea de manager, creează o stare de incompatibilitate. Faptul că legiuitorul nu a enumerat toate cazurile în care se desfăşoară o activitate, unul dintre acestea fiind cel al deţinerii unei întreprinderi individuale, nu aduce atingere principiului constituţional invocat, deoarece orice normă juridică trebuie să aibă un anumit grad de abstractizare. Revine instanţei judecătoreşti, în procesul de interpretare şi aplicare a legii, rolul de a identifica aceste cazuri. 17. În sensul celor de mai sus, referitor la principiul aplicabilităţii generale a legilor, sunt şi hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 22 noiembrie 1995, 24 mai 2007, 12 februarie 2008 şi 21 octombrie 2013, pronunţate în cauzele S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 şi 37, Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141, şi Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 şi 93, prin care s-a reţinut că formularea legilor nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară. Nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. Deşi certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaţie. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (a se vedea Decizia nr. 611 din 2 octombrie 2018, precitată, paragraful 29). 18. Referitor la încălcarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi a celor ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea observă că acestea sunt invocate tot din perspectiva neîndeplinirii cerinţelor de calitate a legii, însă aceste aspecte au fost deja analizate la critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. 19. Cât priveşte modul de interpretare şi aplicare a legii de către Agenţia Naţională de Integritate, care, în opinia autorului, ar fi discriminatoriu, Curtea constată că acesta nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci o problemă care este supusă controlului instanţei de judecată atunci când analizează contestaţia împotriva raportului de evaluare emis de Agenţia Naţională de Integritate. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Florin Ionuţ Apostoae în Dosarul nr. 1.107/103/2017 al Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 178 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 20 mai 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
