Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 83 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Florin Casaru în Dosarul nr. 31.175/301/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 263D/2020. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că limitarea posibilităţii mandatarului de a pune concluzii orale în faţa instanţei reprezintă o garanţie pentru realizarea dreptului prevăzut de art. 24 din Constituţie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Decizia civilă nr. 47/R din 21 ianuarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 31.175/301/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 83 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Florin Casaru într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că soluţia legislativă criticată creează premisele transformării dreptului de acces liber la justiţie şi a dreptului la apărare în drepturi iluzorii, contrar principiilor statului de drept. Se arată că se încalcă principiile fundamentale ale procesului civil privind legalitatea, egalitatea, dreptul la apărare, contradictorialitatea, oralitatea şi rolul judecătorului, întrucât, în cauză, părţile adverse au pus concluzii pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de intimata-pârâtă, cu privire la competenţa generală, materială şi teritorială a instanţei de apel, cu privire la estimarea duratei cercetării procesului, precum şi cu privire la cererea de probe, iar autorului excepţiei, prin mandatar cu studii juridice, licenţiat în drept, nu i s-a dat cuvântul absolut deloc pentru a se exprima cu privire la aceste aspecte procesuale şi a pune concluzii pe fondul cauzei. Se mai susţine că nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între cerinţele de interes general referitoare la buna administrare a justiţiei şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului, dispoziţiile legale criticate consacrând un dezechilibru între cele două interese concurente. 6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile art. 83 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă nu impun părţii obligativitatea formulării unei cereri sau prezentării în instanţă prin avocat, nu stabilesc un fine din neprimire a unei cereri de apel prin condiţionarea admisibilităţii cererii de formularea ei prin avocat sau susţinerea ei prin avocat în sala de judecată, ci stabilesc dreptul părţii de a fi reprezentată în cauză şi condiţiile în care părţile pot să îşi exercite drepturile procedurale în cazul în care apelează la reprezentarea prin mandatar care nu are calitatea de avocat. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 83 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: - Art. 83 alin. (1) şi (2): "(1) În faţa primei instanţe, în apel, precum şi în recurs, persoanele fizice pot fi reprezentate de către avocat sau alt mandatar. Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii asupra excepţiilor procesuale şi asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât şi în etapa dezbaterilor.(2) În cazul în care mandatarul persoanei fizice este soţ sau o rudă până la gradul al doilea inclusiv, acesta poate pune concluzii în faţa oricărei instanţe, fără să fie asistat de avocat, dacă este licenţiat în drept." 11. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) privind caracteristicile statului român şi principiul legalităţii, în componenta referitoare la calitatea legii, art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor şi obligaţiilor, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) privind dreptul de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil, art. 24 - Dreptul de apărare, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 alin. (1) şi (2) potrivit cărora justiţia se înfăptuieşte în numele legii, fiind unică, imparţială şi egală pentru toţi, şi art. 126 - Instanţele judecătoreşti. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate prin prisma unor critici similare celor formulate şi în cauza de faţă. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 860 din 17 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 10 aprilie 2020, paragrafele 17 şi 18, Curtea a reţinut că prevederile art. 83 din Codul de procedură civilă, în ansamblul lor, sunt destinate să asigure plenitudinea dreptului de acces liber la justiţie, reglementând reprezentarea convenţională ca un mecanism de facilitare a exercitării acestui drept fundamental. În acelaşi timp, modalitatea de reglementare a reprezentării convenţionale asigură şi exercitarea deplină a dreptului de apărare, întrucât limitarea posibilităţii mandatarului de a pune concluzii orale în faţa instanţei nu reprezintă altceva decât o garanţie pentru realizarea dreptului consacrat de art. 24 din Legea fundamentală. În considerarea importanţei acestui tip de apărare în cadrul procesului, legiuitorul a apreciat că este necesar să impună exercitarea acesteia într-o manieră profesionistă, prin intermediul unui avocat, asigurându-se astfel că justiţiabilul va beneficia de o apărare care să întrunească exigenţele calitative suficiente pentru a-i servi interesele procesuale şi a respecta standardele unui proces echitabil. 13. Totodată, prin Decizia nr. 111 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 16 mai 2016, paragraful 18, sau Decizia nr. 359 din 23 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 19 iulie 2019, paragrafele 17-19, Curtea a constatat că nu este încălcat dreptul la apărare, garanţie a dreptului la un proces echitabil, întrucât condiţiile, precum şi limitele între care poate fi exercitat mandatul, inclusiv posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii în instanţă în numele părţii, reprezintă opţiuni ale legiuitorului, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabileşte regulile privind procedura de judecată. Curtea a reţinut, în plus, că partea însăşi poate participa la dezbateri şi poate pune concluzii înaintea instanţei de judecată. 14. Prin oferirea posibilităţii mandatarului care nu este avocat, dar are studii juridice şi, în acelaşi timp, este şi soţ sau rudă până la gradul al doilea inclusiv cu partea pe care o reprezintă de a pune concluzii personal, iar nu prin intermediul unui avocat, legiuitorul a stabilit o derogare de la regula instituită prin art. 83 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Curtea a constatat că această prevedere a fost edictată în considerarea unor situaţii deosebite şi nu este de natură să încalce principiul egalităţii în faţa legii, ci reprezintă o opţiune a legiuitorului, care se încadrează în marja sa de apreciere în configurarea procedurii de judecată, justificată în mod obiectiv şi rezonabil de caracterul proxim al gradului de rudenie sau de calitatea de soţ a mandatarului (Decizia nr. 111 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 16 mai 2016, paragraful 21, Decizia nr. 618 din 24 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din 21 aprilie 2023, paragraful 19). Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994), instituirea unor reguli speciale nu este contrară principiului egalităţii atât timp cât acestea asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor. Principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite şi de aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. 15. Pentru toate aceste argumente, Curtea, prin deciziile mai sus menţionate, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă. Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, cele statuate în deciziile citate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză. 16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Florin Casaru în Dosarul nr. 31.175/301/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 83 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 iulie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
