Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Afrodita Laura Tutunaru│- magistrat-asistent│
└───────────────────────┴────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare şi art. 4 din Legea nr. 51/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, precum şi pentru completarea anexei la Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, excepţie ridicată de Călin Opriţa şi Zoltan Moldovan în Dosarul nr. 230/107/2015 al Tribunalului Alba - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 707D/2016. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 4 din Legea nr. 51/2014, întrucât nu a fost motivată şi de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, deoarece diferenţa de tratament juridic între cei care vând substanţe cu efect psihoactiv, fără să deţină o autorizaţie prevăzută de lege, şi cei care, deşi se înregistrează în vederea desfăşurării de activităţi cu substanţe cu efecte psihoactiv, încalcă prevederile legale, este una justificată, câtă vreme activitatea acestora din urmă poate fi supusă unui control al organelor statului. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 25 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 230/107/2015, Tribunalul Alba - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare şi art. 4 din Legea nr. 51/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, precum şi pentru completarea anexei la Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, excepţie ridicată de Călin Opriţa şi Zoltan Moldovan într-o cauză penală în care se fac cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, precum şi cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se compară conţinutul normativ al dispoziţiilor legale contestate cu cele ale art. 42 alin. (1)-(3), art. 52 alin. (1), art. 43, art. 48 alin. (2) din Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope şi se consideră că este inechitabil ca o persoană care deţine o autorizaţie valabil emisă de către Ministerul Sănătăţii în condiţiile art. 7 din Legea nr. 339/2005 şi care efectuează operaţiuni ilegale cu astfel de substanţe să fie sancţionată contravenţional, în timp ce, sub imperiul Legii nr. 194/2011, efectuarea aceloraşi operaţiuni sunt sancţionate penal. 6. Totodată, se mai susţine că prevederile legale criticate încalcă şi dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării legii, precum şi dispoziţiile art. 7 cu denumirea Nicio pedeapsă fără lege din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece, de cele mai multe ori, subiectul activ al infracţiunii nu deţine cunoştinţe de specialitate în domeniu, motiv pentru care nu poate să prevadă că respectivele produse au sau nu efecte psihoactive. În acest sens, autorii fac trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 363 din 7 mai 2015 şi Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015) şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, şi Hotărârea din 5 ianuarie 2000, pronunţată în Cauza Beyeler împotriva Italiei). 7. Tribunalul Alba - Secţia penală opinează că, prin prisma art. 16 şi art. 124 din Constituţie, prevederile legale contestate conţin dispoziţii inegale, sancţionând diferit persoane aflate în situaţii similare. Astfel, operaţiunile comerciale nelegale cu substanţe prevăzute de aceste legi, ce sunt comise de persoane care posedă autorizaţie de la Ministerul Sănătăţii, se sancţionează mai puţin sever (şi anume cu amenzi contravenţionale), iar acelaşi tip de operaţiuni, ce sunt comise de persoane care nu posedă o asemenea autorizaţie, se sancţionează cu pedeapsa închisorii. Faptul că persoanele (fizice sau juridice) care deţin autorizaţie în condiţiile legii şi care efectuează operaţiuni ilegale cu substanţe psihoactive sunt sancţionate doar contravenţional, în timp ce aceleaşi persoane, în situaţia efectuării aceloraşi operaţiuni, dar care nu deţin autorizaţia sunt sancţionate penal cu închisoare sau amendă penală este o situaţie care relevă o inegalitate de tratament. Deţinerea sau nu a autorizaţiei nu conduce la situaţii diferite a acestor persoane, cu atât mai mult cu cât persoanele care pot obţine o atare autorizaţie, au pregătire de specialitate în raport cu persoanele care nu au autorizaţie, ceea ce imprimă faptelor săvârşite de persoanele cu autorizaţie un caracter mai grav, prin comercializarea acestor substanţe, ştiind din punct de vedere chimic compoziţia acestora şi efectele asupra persoanei care le consumă. 8. De asemenea, instanţa de judecată opinează că, în situaţia actelor normative criticate de inculpaţi, se poate considera că subiectul activ, persoană fără autorizaţie, nu poate prevedea în concret dacă respectivele substanţe incluse în produsele comercializate au sau nu efecte psihoactive şi, mai ales, dacă din punct de vedere chimic se încadrează sau nu în tabelele anexe la legile la care legea de bază face trimitere. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 4 din Legea nr. 51/2014 este inadmisibilă, deoarece nu a fost motivată. Or, în acord cu art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate.“ 11. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, Guvernul apreciază că este neîntemeiată, sens în care face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 588 din 1 octombrie 2015. 12. Concluzionând, Legea nr. 194/2011 îndeplineşte condiţia previzibilităţii, nelăsând loc de arbitrariu ori echivoc. 13. În sfârşit, întrucât reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, nu se poate reţine încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi. 14. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, discriminarea invocată între persoanele juridice care deţin o autorizaţie valabilă emisă în condiţiile legii şi care efectuează operaţiuni ilegale cu plante, substanţe şi preparate stupefiante şi psihotrope, nu se află în aceeaşi situaţie juridică cu persoanele neautorizate care efectuează operaţiuni cu astfel de substanţe. 15. În speţă, prevederile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare şi, ca atare, nu sunt de natură a aduce atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii. 16. Cu privire la critica referitoare la lipsa de claritate a dispoziţiilor contestate, Avocatul Poporului face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale (Decizia nr. 78 din 11 februarie 2014 şi Decizia nr. 588 din 1 octombrie 2015). 17. În sfârşit, Avocatul Poporului susţine că prevederile constituţionale ale art. 124 alin. (2) nu sunt incidente în cauză. 18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din data de 26 februarie 2014, precum şi dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 51/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, precum şi pentru completarea anexei la Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 5 mai 2014. În realitate, obiect al excepţiei îl constituie, pe lângă art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, dispoziţiile art. I pct. 4 din Legea nr. 51/2014 privitor la introducerea în tabelul nr. 1 anexă la Legea nr. 143/2000 a substanţelor XLR 11, AKB 48, JWH 210 şi 4 MEC. Dispoziţiile legale criticate au următorul conţinut: - Art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011: „(1) Fapta persoanei care, fără a deţine autorizaţie eliberată în condiţiile prezentei legi, efectuează, fără drept, operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.“; – Art. I pct. 4 din Legea nr. 51/2014: „În tabelul nr. I, după substanţa «JWH-073 = naftalen-1-il-(1-butilindol-3-il) metanonă» se introduc următoarele substanţe: […] "JWH-210 = 4-ethylnaphthalen-1-yl (1-pentylindol-3-yl) methanone […] XLR-11 = 1-(5-fluoropentyl)-1h-indol-3-yl)-(2,2,3,3,- tetramethylcyclopropyl) methanone […] AKB48 = 1-pentyl-N-tricyclo[3.3.1.13,7]dec-1-yl-1H-indazole-3-carboxiamide […] 4-MEC(4-methylethcathinone) = 2-ethylamino-1-(4-methylphenyl)-1-propanone» […]" 21. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării legii, art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi şi art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei, precum şi dispoziţiile art. 7 cu denumirea Nicio pedeapsă fără lege din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. I pct. 4 din Legea nr. 51/2014 dispun cu privire la introducerea în tabelul nr. 1 anexă la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, a unor substanţe noi, care sunt sub control naţional şi care, potrivit art. 1 lit. c) din lege, sunt catalogate ca fiind droguri de mare risc. Examinând criticile formulate de autorii excepţiei Curtea constată că acestea vizează numai prevederile art. 16 din Legea nr. 194/2011. Simpla afirmaţie potrivit căreia raţionamentul formulat are în vedere şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 4 din Legea nr. 51/2014 nu este de natură a complini motivarea excepţiei din perspectiva neconcordanţei dintre conţinutul normativ al acestor prevederi şi dispoziţiile constituţionale. 23. Aşa fiind, ţinând seama de exigenţele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, potrivit cărora „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate“, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 4 din Legea nr. 51/2014 este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă ca atare. 24. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 din Legea nr. 194/2011, Curtea constată că acestea dispun cu privire la fapta persoanei care, fără a deţine autorizaţie, efectuează, fără drept, operaţiuni cu produse, ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive. Prin urmare, caracterul prohibit avut în vedere de legiuitor constă, în acord cu art. 2 lit. b) din lege, în operaţiuni de fabricare, producere, tratare, sinteză, extracţii, condiţionare, distribuire, punere în vânzare, plasare pe piaţă, livrare, procurare, ambalare, transport, stocare-depozitare, manipulare sau orice altă activitate legală de import, export ori intermediere de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, asemănătoare celor determinate de substanţele sau preparatele stupefiante ori psihotrope, plantele sau substanţele aflate sub control naţional, altele decât cele care au regimul juridic stabilit prin acte normative în vigoare. Aceste substanţe se pot găsi, în acord cu art. 1 din lege, în preparate, substanţe, plante, ciuperci sau combinaţii ale acestora, motiv pentru care s-a impus instituirea unor măsuri de prevenire, control şi combatere a consumului acestora, în vederea protejării sănătăţii populaţiei de acţiunile negative care le pot genera. De aceea orice operaţiuni cu produse care sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive sunt interzise până la obţinerea autorizării de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (A.N.S.V.S.A.). Prin urmare, potrivit art. 9 din lege, dacă în urma evaluării se constată că produsul pentru care se solicită autorizarea este substitut, A.N.S.V.S.A. va comunica solicitantului refuzul de eliberare a autorizaţiei şi va notifica Ministerului Sănătăţii efectuarea demersurilor necesare pentru înscrierea substitutului în unul dintre tabelele din anexa la Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.095 din 5 decembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, şi, respectiv, la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2014, cu modificările şi completările ulterioare. Totodată, A.N.S.V.S.A. ţine şi actualizează un registru special în care se înscriu operaţiunile şi produsele pentru care se emite autorizaţie, precum şi operatorii autorizaţi, datele din registru făcându-se publice prin afişare pe pagina de internet a instituţiei (a se vedea Decizia nr. 134 din 7 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 17 aprilie 2013). 25. În plus, Curtea, interpretând sistematic dispoziţiile Legii nr. 194/2011, a statuat că aceasta întruneşte exigenţele de claritate şi previzibilitate, întrucât conţinutul său este clar, inteligibil şi lipsit de generalizări excesive. Totodată, şi Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative impune aceste exigenţe, motiv pentru care potrivit art. 8 alin. (4), art. 25 şi art. 36 alin. (1) şi alin. (4) teza finală: „Textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce. [...] Forma şi estetica exprimării nu trebuie să prejudicieze stilul juridic, precizia şi claritatea dispoziţiilor“; „În cadrul soluţiilor legislative preconizate trebuie să se realizeze o configurare explicită a conceptelor şi noţiunilor folosite în noua reglementare, care au un alt înţeles decât cel comun, pentru a se asigura astfel înţelegerea lor corectă şi a se evita interpretările greşite.“; „Actele normative trebuie redactate într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar şi precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie.“; „Redactarea este subordonată dezideratului înţelegerii cu uşurinţă a textului de către destinatarii acestuia.“ 26. Or, legea criticată este suficient de clară, stabilind în art. 3 alin. (3) şi (4) că la aprecierea rezonabilă a caracterului de produs susceptibil de a avea efecte psihoactive se pot lua în considerare, fără a se limita la acestea, lipsa ori insuficienţa elementelor pentru determinarea regimului juridic al produsului, caracteristicile produsului, în principal compoziţia, sau lipsa indicării acestora, consumul, ca destinaţie previzibilă a produsului, şi prezentarea produsului, etichetarea sa, orice avertizări sau instrucţiuni pentru utilizarea lui, precum şi orice altă indicaţie ori informaţie referitoare la acestea sau chiar lipsa lor. 27. De asemenea, Curtea Constituţională a mai reţinut că, în ce priveşte accesibilitatea şi previzibilitatea unei legi, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat prin Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunţată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, că „nu poate fi considerată «lege» decât o normă enunţată cu suficientă precizie pentru a permite individului să îşi regleze conduita. Individul trebuie să fie în măsură să prevadă consecinţele ce pot decurge dintr-un act determinat“. 28. Noţiunea de „lege“ utilizată în materie penală de art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale înglobează dreptul de origine legislativă, precum şi jurisprudenţială şi implică unele condiţii calitative, între altele cele ale accesibilităţii şi previzibilităţii (a se vedea Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, şi Hotărârea din 7 februarie 2002, pronunţată în Cauza E.K. împotriva Turciei, paragraful 51). 29. În Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, Curtea a reamintit că însemnătatea noţiunii de previzibilitate depinde, în mare măsură, de contextul textului despre care este vorba, de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi calitatea destinatarilor săi (Hotărârea din 28 martie 1990, pronunţată în Cauza Groppera Radio AG şi alţii împotriva Elveţiei, paragraful 68). Previzibilitatea legii nu se opune ca persoana interesată să fie nevoită să recurgă la o bună consiliere pentru a evalua, la un nivel rezonabil în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea decurge dintr-o anumită acţiune (a se vedea, între altele, Hotărârea din 13 iulie 1995, pronunţată în Cauza Tolstoy Miloslavsky împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 37). Acest lucru se întâmplă, de obicei, cu profesioniştii, obişnuiţi să facă dovada unei mari prudenţe în exercitarea meseriei lor. De asemenea se poate aştepta de la ei să acorde o atenţie deosebită evaluării riscurilor pe care le implică (Cantoni, citată anterior, paragraful 35). 30. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia Deciziei nr. 134 din 7 martie 2013 îşi păstrează, mutatis mutandis, valabilitatea şi în cauza de faţă, inclusiv asupra dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 194/2011. 31. Prin urmare, dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 194/2011 îndeplinesc condiţia clarităţii, preciziei şi previzibilităţii, nelăsând loc de arbitrariu ori echivoc, iar susţinerea autorilor excepţiei potrivit căreia, neavând studii de specialitate în domeniu, nu aveau cum să cunoască efectul produselor cu care au efectuat operaţiuni nu poate fi primită, deoarece dacă nu se cunosc caracteristicile unui produs nu au cum să fie evidente beneficiile sau cel puţin raţiunile pentru care este pus în vânzare. 32. În ce priveşte critica formulată din perspectiva încălcării art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi, Curtea constată că o astfel de vătămare constituţională este contrasă din compararea dispoziţiilor contestate cu prevederi din Legea nr. 339/2005. Asemenea critici nu pot fi reţinute, deoarece Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel, s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. 33. De altfel, nu poate fi reţinută nicio contradicţie între textele de lege criticate şi dreptul fundamental invocat, întrucât aceste texte, dimpotrivă, dau expresie principiului egalităţii în faţa legii, prin asigurarea unui tratament juridic identic tuturor persoanelor care se află în ipoteza normei. Împrejurarea că, potrivit Legii nr. 339/2005, nerespectarea dispoziţiilor privitoare la cultivarea, producerea, fabricarea, depozitarea, comerţul, distribuţia, transportul, deţinerea, oferirea, transmiterea, intermedierea, achiziţionarea, utilizarea şi tranzitul pe teritoriul naţional ale plantelor spontane sau cultivate, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope se sancţionează numai cu contravenţie nu înseamnă că fapta prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 are acelaşi grad de pericol social. Dimpotrivă, Legea nr. 194/2011 are în vedere cadrul legal aplicabil preparatelor, substanţelor, plantelor, ciupercilor sau combinaţiilor acestora, denumite produse, susceptibile să aibă efecte psihoactive care duc la stimularea sau inhibarea sistemului nervos central al persoanei, având ca rezultat modificări ale funcţiilor şi proceselor psihice şi ale comportamentului ori crearea unei stări de dependenţă, fizică sau psihică. În plus, prin Decizia nr. 25 din 8 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 18 noiembrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat că „subiect activ al infracţiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, poate fi orice persoană fizică sau juridică“, deoarece „dacă s-ar admite că subiect activ al infracţiunii prevăzute în art. 16 din Legea nr. 194/2011 […] poate fi numai operatorul, s-ar ajunge la concluzia că norma de incriminare este aplicabilă numai persoanei fizice sau juridice care efectuează sau intenţionează să efectueze operaţiuni cu produse în mod legal. O astfel de interpretare lipseşte de conţinut norma de incriminare, întrucât plasează în afara sferei de aplicare a acesteia fapta săvârşită de persoana fizică ori juridică ce efectuează operaţiuni cu produse în mod ilegal.“ 34. În sfârşit, dispoziţiile constituţionale ale art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei nu sunt incidente în cauză. 35. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 4 din Legea nr. 51/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, precum şi pentru completarea anexei la Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, excepţie ridicată de Călin Opriţa şi Zoltan Moldovan în Dosarul nr. 230/107/2015 al Tribunalului Alba - Secţia penală. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autori, în acelaşi dosar, al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Alba - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 mai 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
