Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Mona Maria Pivniceru │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Simona Maya Teodoroiu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Ioana Marilena Chiorean│- magistrat-asistent│
└───────────────────────┴────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Ioan Sorin Ungur în Dosarul nr. 8.131/320/2015 al Judecătoriei Târgu Mureş şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 618D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece legiuitorul are atribuţia de a stabili taxele. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 11 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 8.131/320/2015, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de petentul Ioan Sorin Ungur într-o cauză de contencios administrativ, având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute la art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, deoarece instituie discriminări între persoanele care domiciliază în municipii şi persoanele care domiciliază în alte localităţi. 6. Judecătoria Târgu Mureş şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece rovinieta este taxa de drum obligatorie pentru orice vehicul care circulă pe drumurile naţionale, inclusiv pe drumurile aflate în intravilanul localităţilor, drumuri care se află în administrarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România. Nu se percepe acest tarif pentru drumuri judeţene, locale sau alte drumuri naţionale la trecerea prin municipii, dat fiind că acestea nu se află în administrarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (art. 21 şi art. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor). 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece tariful de utilizare a drumurilor naţionale, definit de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, reprezintă o taxă de drum obligatorie pentru orice vehicul care circulă pe drumurile naţionale, inclusiv pe drumurile din intravilanul localităţilor, aflate în administrarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România. Acest tarif nu se percepe pentru drumuri judeţene, locale sau drumuri naţionale, la trecerea prin municipii, deoarece aceste drumuri nu se află în administrarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România. Prin urmare, textul de lege criticat nu instituie discriminări între anumite categorii de locuitori, deoarece tariful se aplică pentru orice vehicul care circulă pe drumurile aflate în administrarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România. 9. Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional, deoarece tariful se aplică pentru orice vehicul care circulă pe drumurile aflate în administrarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, fără ca domiciliul să reprezinte un criteriu de discriminare. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (2^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul conţinut: „Tariful de utilizare se aplică pe reţeaua de drumuri naţionale din România, astfel cum este definită la alin. (1) lit. d), cu excepţia sectoarelor de drum naţional aflate în intravilanul municipiilor între indicatoarele de intrare/ieşire în/din acestea.“ 13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textul de lege criticat prevede că tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România se aplică pe reţeaua de drumuri naţionale din România, „cu excepţia sectoarelor de drum naţional aflate în intravilanul municipiilor […]“. Potrivit art. 1 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, tariful de utilizare este „o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, reţeaua de drumuri naţionale din România, concesionată Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A.“. Curtea observă că, prin art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016 privind reorganizarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A., precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 28 septembrie 2016, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. îşi schimbă denumirea în Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. 15. Curtea observă că reţeaua de drumuri naţionale este definită la art. 1 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, ca fiind „drumurile de interes naţional definite conform art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare“. Potrivit art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, „Drumurile de interes naţional aparţin proprietăţii publice a statului şi cuprind drumurile naţionale, care asigură legăturile cu capitala ţării, cu reşedinţele de judeţ, cu obiectivele de interes naţional, între ele, precum şi cu ţările vecine […]“. În conformitate cu art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, „Sumele încasate în urma aplicării de către Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. a tarifului de utilizare şi a tarifelor de trecere se constituie venit la dispoziţia acesteia şi vor fi utilizate pentru proiectarea, repararea, administrarea, întreţinerea, exploatarea şi modernizarea drumurilor de interes naţional, precum şi pentru garantarea şi rambursarea creditelor externe şi interne contractate în acest scop, inclusiv pentru plăţi în numele autorităţii publice contractante, ca urmare a obligaţiilor asumate în cadrul contractelor de parteneriat public-privat în sectorul drumurilor naţionale şi autostrăzilor.“ 16. Cu privire la administrarea drumurilor, Curtea reţine că, potrivit art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997, „Ministerul Transporturilor este organul administraţiei publice centrale care exercită prerogativele dreptului de proprietate publică a statului în domeniul drumurilor de interes naţional“, iar, potrivit art. 21 alin. (1)-(3) din aceeaşi ordonanţă a Guvernului, "(1) Ministerul Transporturilor este administratorul drumurilor de interes naţional, direct sau prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., care îşi realizează atribuţiile prevăzute de prezenta ordonanţă în condiţiile contractului de concesiune încheiat între acestea. Pentru drumurile naţionale şi autostrăzile nou construite, administrarea se poate realiza de către Ministerul Transporturilor şi prin alte persoane juridice, pe baza contractului de concesiune încheiat în condiţiile legii.(2) Sectoarele de drumuri naţionale, incluzând şi lucrările de artă, amenajările şi accesoriile aferente, situate în intravilanul municipiilor sunt în administrarea consiliilor locale respective.(3) Pe sectoarele de drumuri naţionale aflate în administrarea consiliilor locale nu se pot impune restricţii de mase sau dimensiuni fără avizul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi acordul poliţiei rutiere.“" 17. Având în vedere aceste dispoziţii de lege, Curtea observă că tariful de utilizare a drumurilor naţionale, instituit de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, reprezintă o sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, reţeaua de drumuri naţionale din România, aflate în administrarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A. (fosta Companie Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A.). Sumele încasate în urma aplicării de către această Companie a tarifului de utilizare se constituie venit la dispoziţia acesteia. Or, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997, sectoarele de drumuri naţionale situate în intravilanul municipiilor sunt în administrarea consiliilor locale şi, prin urmare, nu se află în administrarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A. (fosta Companie Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A.). Ţinând cont de acestea, nu se poate susţine că dispoziţiile de lege criticate - care prevăd că tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România se aplică pe reţeaua de drumuri naţionale din România, cu excepţia sectoarelor de drum naţional aflate în intravilanul municipiilor - ar institui discriminări între persoanele care domiciliază în municipii şi persoanele care domiciliază în alte localităţi. 18. Prin urmare, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu contravin principiului egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie, deoarece, aşa cum a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa, acest principiu constituţional presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. (A se vedea Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, textul de lege criticat nu instituie discriminări între persoanele care domiciliază în municipii şi persoanele care domiciliază în alte localităţi, deoarece tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România se aplică pentru orice vehicul care circulă pe drumurile aflate în administrarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A. (fosta Companie Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A.). 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioan Sorin Ungur în Dosarul nr. 8.131/320/2015 al Judecătoriei Târgu Mureş şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (2^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România sunt constituţionale în raport de criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Mureş şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 mai 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
