Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 416 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia Composesorală Bunurile Private din Ciuc, cu sediul în Miercurea-Ciuc, judeţul Harghita, în Dosarul nr. 15.021/3/2015/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.055D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că nu este nesocotit dreptul la un proces echitabil, de vreme ce înseşi părţile nu au respectat regulile care le permiteau să îşi apere sau să îşi demonstreze drepturile şi interesele, prin utilizarea eficientă a mecanismelor procedurale puse la dispoziţie de lege, aşa cum rezultă şi din jurisprudenţa constantă a instanţei de contencios constituţional, respectiv Decizia nr. 254 din 4 iunie 2020 şi Decizia nr. 644 din 1 noiembrie 2016. Precizează, totodată, că reducerea termenului de perimare de la 1 an, aşa cum era prevăzut în vechea reglementare, la 6 luni, în actuala reglementare, nu încalcă dreptul la un proces echitabil, prin această modificare legiuitorul român propunându-şi să faciliteze soluţionarea cu celeritate a cauzelor. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 20 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 15.021/3/2015/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 416 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia Composesorală Bunurile Private din Ciuc, cu sediul în Miercurea-Ciuc, judeţul Harghita, într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului introdus împotriva sentinţei prin care a fost respinsă ca perimată acţiunea formulată de aceasta. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că reducerea termenului de perimare la 6 luni în noul Cod de procedură civilă s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, dreptul la un proces echitabil fiind sacrificat în numele aşa-zisului deziderat al descongestionării instanţelor de judecată. Totodată, având în vedere caracterul sancţionator al instituţiei perimării şi faptul că suspendarea procesului survine prin hotărâre judecătorească, prevederile art. 416 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora termenul de perimare curge de la pronunţarea suspendării, şi nu de la comunicarea hotărârii de suspendare a procesului, încalcă dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie, care presupune şi dreptul ca termenul de perimare să curgă de la momentul în care instanţa de judecată comunică părţilor că a dispus suspendarea procesului. 6. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că termenul de 6 luni pentru intervenirea perimării este suficient pentru ca partea interesată să depună diligenţe în vederea soluţionării cauzei. Consideră, totodată, că prevederile legale criticate nu pot conduce, prin ele însele, la o îngrădire a accesului liber la justiţie ori a dreptului la un proces echitabil, întrucât termenul de perimare de 6 luni nu are o durată nerezonabilă care să încalce principiile fundamentale ale procesului civil. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 416 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, care au următoarea redactare: - Art. 416 alin. (1) şi (2): "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă." 11. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ambele privind dreptul la un proces echitabil. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, a constatat că perimarea reprezintă o cauză de stingere a procesului aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti care intervine în situaţia în care este lăsat în nelucrare un interval de timp apreciat de legiuitor ca fiind semnificativ pentru a releva lipsa de interes în continuarea acestuia de către părţile implicate. În lipsa efectuării vreunui act de procedură util soluţionării cauzei, din motive imputabile părţii care, în mod raţional, ar trebui să fie interesată în finalizarea procesului, menţinerea litigiului pe rolul instanţei apare ca nejustificată. Perimarea este, din această perspectivă, o sancţiune procedurală aplicabilă părţii care a neglijat obligaţiile procesuale impuse de legiuitor pentru desfăşurarea unui proces, stabilite prin reguli edictate în scopul instituirii unei succesiuni de acte procesuale care să asigure, pe de o parte, soluţionarea într-un termen rezonabil a procesului şi, pe de altă parte, buna administrare a justiţiei (Decizia nr. 644 din 1 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 12 ianuarie 2017, paragraful 14, sau Decizia nr. 254 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 22 octombrie 2020, paragraful 13). 13. De asemenea, Curtea a apreciat că, în ipoteza în care perimarea s-a pronunţat întrucât pricina a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, după ce fusese suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă, care reglementează suspendarea voluntară a cauzei, dispusă atunci când niciuna dintre părţi, deşi legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei şi, totodată, niciuna dintre acestea nu solicită în scris judecarea în lipsă, perimarea este justificată de inactivitatea părţilor, reflectată în neprezentarea în urma citării legale şi ignorarea posibilităţii de a menţine pricina în stare de judecată prin formularea unei cereri de judecare în lipsă. Curtea a considerat că raţionamentul este cu atât mai pertinent în cazul reclamantului, care, după ce a iniţiat acţiunea judiciară, prin atitudinea procesuală ulterioară denotă lipsă de interes faţă de continuarea demersului judiciar. În considerarea comportamentului procesual al părţilor, de natură să demonstreze indiferenţa acestora faţă de continuarea judecăţii, legiuitorul a instituit o prezumţie relativă de desistare, necesară pentru buna administrare a actului jurisdicţional (Decizia nr. 254 din 4 iunie 2020, precitată, paragraful 14). 14. Cu privire la durata termenului de perimare, analizând critici similare, Curtea a constatat că durata considerată prea scurtă a termenului de perimare nu poate fi reţinută ca argument în sensul încălcării dreptului la un proces echitabil. În legătură cu o astfel de critică, instanţa de contencios constituţional a observat că reducerea duratei termenului de perimare, de la 1 an în vechea reglementare la 6 luni în prezent, s-a realizat în contextul în care legiuitorul român şi-a propus ca, prin regulile procedurale cuprinse în actualul Cod de procedură civilă, să creeze cadrul adecvat pentru soluţionarea în condiţii de celeritate a procesului civil, asigurând, în acelaşi timp, exigenţele specifice unui proces echitabil (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 644 din 1 noiembrie 2016, precitată, paragraful 15). 15. Mai mult, Curtea a reţinut că art. 416 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care instituie termenul de perimare, obligă părţile să acţioneze în cadrul procesului cu o frecvenţă minimă de 6 luni, riscând altminteri să intervină perimarea. În acest context, Curtea a constatat că nu este nesocotit dreptul la un proces echitabil, de vreme ce înseşi părţile nu au respectat regulile care le permiteau să îşi apere sau, după caz, să îşi demonstreze drepturile şi interesele puse în discuţie în cauză, utilizând în mod eficient mecanismele procedurale instituite prin lege, oferite acestora în vederea valorificării tuturor mijloacelor de apărare pe care acestea le consideră necesare în cadrul procesului (Decizia nr. 254 din 4 iunie 2020, precitată, paragraful 18). 16. În ceea ce priveşte prevederile art. 416 alin. (2) din Codul de procedură civilă, se susţine că sunt neconstituţionale, întrucât termenul de perimare ar curge de la pronunţarea suspendării, şi nu de la comunicarea hotărârii de suspendare a procesului, ceea ce ar fi de natură să încalce dreptul la un proces echitabil. Curtea observă însă că autoarea excepţiei este în eroare, în sensul că prevederile criticate au un alt conţinut normativ decât cel la care se referă aceasta, stabilind ca moment de la care începe să curgă termenul de perimare momentul îndeplinirii ultimului act de procedură de către părţi sau de către instanţă. Analizând, în precedent, o critică referitoare la fixarea momentului de la care se calculează termenul de perimare de la acest ultim act de procedură îndeplinit, chiar şi atunci când nu a fost adus la cunoştinţa părţii, Curtea a arătat că procesul civil este guvernat de principiul publicităţii, părţile având posibilitatea de a lua cunoştinţă fără niciun fel de restricţii de întregul parcurs procesual. Ca atare, în condiţiile unei minime diligenţe procedurale, părţile pot afla în timp util despre efectuarea oricărui act procedural (Decizia nr. 254 din 4 iunie 2020, precitată, paragraful 15). 17. Cele statuate în jurisprudenţa citată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, care să justifice reconsiderarea acesteia. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Asociaţia Composesorală Bunurile Private din Ciuc, cu sediul în Miercurea-Ciuc, judeţul Harghita, în Dosarul nr. 15.021/3/2015/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 416 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 iunie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
