Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marieta Safta │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 280 alin. (2) lit. f) şi alin. (10) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, excepţie ridicată de Alina-Ana Sîrcă în Dosarul nr. 11.477/3/2021 (număr în format vechi 5.254/2021) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale. Cauza formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 246D/2022. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepţiei a depus la dosarul cauzei o serie de acte, precizări, precum şi concluzii scrise prin care arată că îşi menţine toate precizările şi solicitările formulate anterior, solicită admiterea cererii şi judecarea în lipsă. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că instanţa constituţională, prin numeroase decizii, a explicat conţinutul principiilor la care face referire autoarea excepţiei. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 17 decembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 11.477/3/2021 (număr în format vechi 5.254/2021), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 280 alin. (2) lit. f) şi alin.(10) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011. Excepţia a fost ridicată de apelanta Alina-Ana Sîrcă într-o cauză având ca obiect contestaţia deciziei de concediere. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 280 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 1/2011 încalcă art. 16 şi art. 41 din Constituţie. Desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă este sancţiunea finală, care ia toate drepturile salariatului, şi, de aceea, trebuie să se prevadă explicit abaterile grave pentru concediere, precum şi faptul că o eventuală concediere nu se poate aplica direct fără avertisment/sancţiuni anterioare, aşa cum prevede art. 250 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi art. 16 şi 41 din Constituţia României. Sancţiunea disciplinară trebuie aplicată conform regulilor de drept care încă nu sunt legiferate prin Legea nr. 1/2011. Autoarea arată că, în cauză, măsura concedierii sale s-a dispus fără avertisment prealabil, fără altă sancţiune anterioară, fără instruire conform Legii nr. 53/2003 şi fără temei de drept. 7. Cât priveşte art. 280 alin. (10) din Legea nr. 1/2011, se susţine, în esenţă, că încalcă prevederile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, întrucât dreptul persoanei sancţionate de a se adresa justiţiei nu este garantat. Textul de lege criticat nu precizează termenul de soluţionare pentru contestaţia depusă conform art. 280 alin. (8) din Legea nr. 1/2011 şi nici sancţiuni pentru Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, cu privire la care autoarea arată că „tergiversează sistematic“ cazul său. 8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia este neîntemeiată. În esenţă, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale potrivit căreia principiul egalităţii în drepturi nu presupune uniformitate, astfel că situaţii diferite justifică şi uneori impun tratament diferit, instanţa apreciază că legiuitorul este liber să stabilească situaţiile în care, cu respectarea anumitor proceduri, un cadru didactic poate fi sancţionat disciplinar, iar această situaţie nu poate fi privită ca fiind discriminatorie. 9. Cât priveşte problema conformităţii dispoziţiilor de lege analizate cu prevederile constituţionale referitoare la dreptul la muncă, instanţa redă conţinutul textului constituţional, al art. 6 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, al art. 23 pct. 1 din Declaraţia universală a drepturilor omului şi al art. 15 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în care s-a statuat că prevederile constituţionale referitoare la dreptul la muncă asigură oricărei persoane posibilitatea de a exercita profesia sau meseria pe care o doreşte, în anumite condiţii stabilite de legiuitor, dar nu vizează obligaţia statului de a garanta accesul tuturor persoanelor la toate profesiile. Faţă de acestea, instanţa apreciază ca fiind lipsite de temei criticile referitoare la încălcarea prevederilor constituţionale privind dreptul la muncă al apelantei. 10. Referitor la art. 280 alin. (10) din Legea nr. 1/2011, instanţa invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care s-a stabilit că liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte. Este de competenţa exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti. Dispoziţiile art. 280 alin. (10) din Legea nr. 1/2011 consacră tocmai liberul acces la justiţie, atât cât garantează dreptul persoanei sancţionate de a se adresa instanţelor judecătoreşti. Mai mult, termenele de contestare sunt prevăzute atât de Legea nr. 1/2011, cât şi de Codul muncii, care completează aceste norme. 11. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul judecătorului-raportor, precizările şi concluziile scrise depuse la dosarul cauzei de către autoarea excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 280 alin. (2) lit. f) şi alin. (10) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, având următorul cuprins: - Art. 280 alin. (2) lit. f) şi alin. (10): "(2) Sancţiunile disciplinare care se pot aplica personalului prevăzut la alin. (1), în raport cu gravitatea abaterilor, sunt: (...) f) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă. (...)(10) Dreptul persoanei sancţionate de a se adresa instanţelor judecătoreşti este garantat." 15. În susţinerea neconstituţionalităţii normelor criticate se invocă prevederile constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie şi ale art. 41 - Munca şi protecţia socială a muncii. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în privinţa art. 280 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 1/2011, se motivează că încalcă egalitatea în drepturi şi dreptul la muncă deoarece nu sunt prevăzute explicit abaterile grave pentru concediere şi nici faptul că o eventuală concediere nu se poate aplica direct fără avertisment/sancţiuni anterioare. 17. Referitor la pretinsa încălcare a egalităţii în drepturi astfel motivată, se observă, mai întâi, că instanţa constituţională a reţinut, în jurisprudenţa sa, faptul că principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Totodată, Curtea a subliniat că situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003, Decizia nr. 476 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 11 iulie 2006, sau Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014). Aşadar, nesocotirea principiului egalităţii în drepturi are drept consecinţă neconstituţionalitatea privilegiului sau a discriminării care a determinat, din punct de vedere normativ, încălcarea principiului. În acest sens, Curtea a reţinut că discriminarea se bazează pe noţiunea de excludere de la un drept (Decizia nr. 62 din 21 octombrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 25 februarie 1994), iar remediul constituţional specific, în cazul constatării neconstituţionalităţii discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului (Decizia nr. 685 din 28 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 11 iulie 2012, Decizia nr. 164 din 12 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 23 mai 2013, sau Decizia nr. 681 din 13 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 8 decembrie 2014). În schimb, privilegiul se defineşte ca un avantaj sau o favoare nejustificată acordată unei persoane/categorii de persoane; în acest caz, neconstituţionalitatea privilegiului nu echivalează cu acordarea beneficiului acestuia tuturor persoanelor/categoriilor de persoane, ci cu eliminarea privilegiului nejustificat acordat. 18. În prezenta cauză, contrar susţinerilor autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate nu instituie privilegii sau discriminări, ele aplicându-se tuturor persoanelor aflate în ipoteza aceleiaşi norme juridice. Eventualele aspecte ce ţin de aplicarea în concret a normelor criticate de către destinatarii lor nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate, ci a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile legii. 19. Nu poate fi reţinută nici pretinsa încălcare a dreptului la muncă determinată de stabilirea regimului răspunderii disciplinare şi a sancţiunilor aplicabile personalului didactic. Astfel cum se poate constata din lecturarea textului art. 280 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, legiuitorul a prevăzut o serie de sancţiuni disciplinare (observaţie scrisă; avertisment; diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizaţia de conducere, de îndrumare şi de control, cu până la 15%, pe o perioadă de 1-6 luni; suspendarea, pe o perioadă de până la 3 ani, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcţii didactice superioare sau pentru obţinerea gradelor didactice ori a unei funcţii de conducere, de îndrumare şi de control; destituirea din funcţia de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământ; desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă), a căror aplicare se face, potrivit aceluiaşi text legal, „în raport cu gravitatea abaterilor“. Introducerea unei reguli în sensul solicitat de autoarea excepţiei, respectiv a unei ordini obligatorii de aplicare a sancţiunilor, ar ignora principiile generale care guvernează răspunderea disciplinară, respectiv proporţionalitatea care trebuie să existe între sancţiunea aplicată şi gravitatea abaterilor constatate. 20. În ceea ce priveşte criticile referitoare la modalitatea concretă în care s-a procedat în cauză la aplicarea sancţiunii disciplinare, aceasta nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, ci a instanţelor de judecată, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. 21. Cât priveşte art. 280 alin. (10) din Legea nr. 1/2011, aşa cum rezultă din redactarea sa („Dreptul persoanei sancţionate de a se adresa instanţelor judecătoreşti este garantat.“), acesta nu face decât să dea expresie textului constituţional al art. 21, care consacră liberul acces la justiţie. Ca urmare, nu poate fi primită critica potrivit căreia textul ar încălca exact dreptul pe care îl consacră în mod explicit. Faptul că în cadrul acestei norme nu sunt prevăzute „termenul de soluţionare pentru contestaţia depusă conform art. 280 alin. (8) din Legea nr. 1/2011 şi nici sancţiuni pentru Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti“, cu privire la care autoarea arată că „tergiversează sistematic“ cazul său, ridică probleme de interpretare şi aplicare a legii ce excedează, de asemenea, controlului de constituţionalitate. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alina-Ana Sîrcă în Dosarul nr. 11.477/3/2021 (număr în format vechi 5.254/2021) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 280 alin. (2) lit. f) şi alin. (10) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 26 mai 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Marieta Safta -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
