Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Mona Maria Pivniceru │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Simona Maya Teodoroiu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Ioana Marilena Chiorean│- magistrat-asistent│
└───────────────────────┴────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Nairam Trading - S.R.L. din Cavnic în Dosarul nr. 1.510/235/2014* al Judecătoriei Gherla şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 590D/2016. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, administratorul acesteia Stelian Fătu, cu împuternicire depusă la dosar. Lipseşte cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Având cuvântul, reprezentantul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate dau posibilitatea agentului constatator să sancţioneze conducătorul autovehiculului, în situaţia în care acesta nu este acelaşi cu utilizatorul. Consideră că, astfel, se încalcă şi prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie. În continuare, reprezentantul autoarei excepţiei se referă la aspecte privind interpretarea dată dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 de către instanţele judecătoreşti şi invocă aspecte privind neregularitatea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de textul de lege criticat. Depune concluzii scrise în acest sens. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece se critică modul de aplicare a dispoziţiilor de lege la situaţia de fapt. 5. Având cuvântul în replică, reprezentantul autoarei excepţiei susţine că şi instanţele judecătoreşti au dificultăţi în a interpreta art. 7 şi art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 6. Prin Încheierea din 22 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.510/235/2014*, Judecătoria Gherla a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de petenta Societatea Nairam Trading - S.R.L. din Cavnic într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute la art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, prin care s-a aplicat şi pedeapsa complementară a reţinerii certificatului de înmatriculare. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, deoarece responsabilitatea achitării tarifului de utilizare a drumurilor aparţine, potrivit art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, utilizatorilor, iar, potrivit art. 2 din acelaşi act normativ, utilizatorii sunt persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate vehicule şi, prin urmare, este evident că nu întotdeauna conducătorul auto al autovehiculului este aceeaşi persoană cu utilizatorul, aşa cum este definit de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002. În consecinţă, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare a reţelei de drumuri şi, implicit, răspunderea contravenţională în cazul nerespectării acestei responsabilităţi au fost stabilite clar şi concis de legiuitor, în art. 7, în sarcina utilizatorului, fiind neconstituţional ca această responsabilitate să fie mutată în sarcina conducătorului auto. De altfel, este ilogic ca şoferul să fie sancţionat pentru ceva de ce nu este responsabil şi, totodată, ar fi imoral ca un angajat să aibă obligaţia de a achita rovinieta sau amenda pentru un autovehicul ce este folosit de către o societate comercială în vederea aducerii de venituri. În final, solicită constatarea neconstituţionalităţii art. 8 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, în forma în vigoare în ianuarie 2009, care permite ca sancţiunea contravenţională, în caz de neplată a rovinietei, să poată fi reţinută în sarcina conducătorului auto, iar nu în sarcina utilizatorului. 8. Judecătoria Gherla nu şi-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece vizează aspecte care ţin de interpretarea şi aplicarea legii, ce nu intră în competenţa Curţii Constituţionale. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile scrise depuse la dosar de acesta, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul conţinut: „Odată cu aplicarea amenzii contravenţionale, conducătorilor vehiculelor înmatriculate în România, care circulă fără a avea rovinietă valabilă, li se reţine certificatul de înmatriculare a vehiculului până la prezentarea dovezii de achitare a tarifului de utilizare.“ Curtea reţine că textul de lege criticat a fost abrogat prin art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 24 iulie 2012. Însă, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Aşadar, Curtea constată că, deşi nu mai sunt în vigoare, dispoziţiile criticate îşi produc în continuare efectele juridice, deoarece obiectul litigiului în cadrul căruia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate îl reprezintă plângerea contravenţională împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, săvârşite la data de 27 ianuarie 2009, dată la care erau în vigoare dispoziţiile de lege criticate. În consecinţă, Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002. 14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit textului de lege criticat, conducătorilor vehiculelor înmatriculate în România, care circulă fără a avea rovinietă valabilă, li se reţine certificatul de înmatriculare a vehiculului până la prezentarea dovezii de achitare a tarifului de utilizare. Dispoziţiile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la art. 1 alin. (3) din Constituţie, prin Decizia nr. 87 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 168 din 14 martie 2012, Curtea respingând excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât autorul excepţiei nu formulase o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci, nemulţumit fiind de soluţia legislativă existentă, solicitase modificarea textelor de lege criticate, în sensul ca personalul împuternicit din cadrul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., atunci când constată contravenţia, să poată aplica sancţiunea prevăzută de art. 8 alin. (6) proprietarului vehiculului, iar nu conducătorului auto. 16. În speţa de faţă însă, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că acest text de lege contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, deoarece, în situaţia în care conducătorul vehiculului nu este aceeaşi persoană cu utilizatorul, este neconstituţional ca responsabilitatea achitării tarifului de utilizare să fie mutată în sarcina conducătorului auto, „fiind ilogic ca şoferul să fie sancţionat pentru ceva ce nu este responsabil“ şi, totodată, „fiind imoral ca un angajat să aibă obligaţia de a achita rovinieta sau amenda pentru un autovehicul ce este folosit de către o societate comercială în vederea aducerii de venituri“. Cu privire la aceste susţineri, Curtea reţine că, potrivit art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare şi a deţinerii rovinietei valabile aparţine, în exclusivitate, utilizatorilor români, iar, potrivit art. 1 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ, utilizatorii români sunt „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România (...)“. Aşadar, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate pleacă de la premisa greşită potrivit căreia, în situaţia în care conducătorul vehiculului nu este aceeaşi persoană cu utilizatorul, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare este mutată în sarcina conducătorului vehiculului din sarcina utilizatorului. Or, textele anterior menţionate din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 nu susţin această critică, prevăzând că responsabilitatea achitării tarifului de utilizare şi a deţinerii rovinietei valabile aparţine, în exclusivitate, utilizatorilor români. 17. În concluzie, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu contravin în niciun fel dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora „România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate“. De altfel, această dispoziţie constituţională priveşte valorile supreme ale statului de drept, fiind o reglementare de principiu care constituie cadrul pe care se grefează toate celelalte norme ale Legii fundamentale. (a se vedea în acest sens Decizia nr. 350 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 504 din 8 iulie 2015, paragraful 18) 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Nairam Trading - S.R.L. din Cavnic în Dosarul nr. 1.510/235/2014* al Judecătoriei Gherla şi constată că dispoziţiile art. 8 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România sunt constituţionale în raport de criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Gherla şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 mai 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
