Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, ale art. 1 alin. (1) lit. a) şi ale art. 2 lit. a), b) şi h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă. Excepţia a fost ridicată de Mihaela Tudor în Dosarul nr. 8.493/3/2021 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.969D/2021. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. Consideră că textele de lege criticate sunt neconstituţionale în măsura în care exclud de la beneficiul indemnizaţiei de risc asiguratele care nu au calitatea de salariate. Apreciază că nu există o justificare obiectivă şi rezonabilă care să susţină această excludere. Consideră că prin plata contribuţiei la asigurările sociale de sănătate s-a creat o speranţă legitimă privind obţinerea indemnizaţiei de risc maternal. În sprijinul concluziilor sale invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 460 din 22 iunie 2017. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 17 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 8.493/3/2021, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, ale art. 1 alin. (1) lit. a) şi ale art. 2 lit. a), b) şi h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă. Excepţia a fost ridicată de Mihaela Tudor într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de obligare a Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti la plata indemnizaţiei pentru concediu de risc maternal, prevăzută de art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 4 alin. (2), ale art. 16 alin. (1), ale art. 44 alin. (1), ale art. 47, ale art. 53 şi ale art. 115 alin. (6). Astfel, arată că modalitatea de reglementare a textelor de lege criticate prin care se acordă dreptul la concediul de risc maternal doar persoanelor care au calitatea de salariat, excluzând şi alte gravide care desfăşoară acelaşi tip de activităţi, însă lucrează sub forma unor convenţii civile, este neconstituţională. Aminteşte că, potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, se pot asigura în sistemul de asigurări sociale de sănătate, pentru a beneficia de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate pe bază de contract de asigurare pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. e) din aceeaşi ordonanţă, concediile medicale şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate la care au dreptul asiguraţii sunt concedii medicale şi indemnizaţii de risc maternal. 6. Potrivit art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, dreptul la concediul de risc maternal se acordă în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă. Dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. a) şi ale art. 2 alin. (1) lit. a), b) şi h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003 prevăd posibilitatea acordării acestui tip de concediu exclusiv gravidelor, mamelor, lăuzelor sau femeilor care alăptează şi care obţin venituri doar în baza unui raport de muncă sau de serviciu cu un angajator. Astfel, sunt excluse celelalte femei gravide, mame, lăuze sau care alăptează, ce desfăşoară acelaşi tip de activitate, dar în baza unei convenţii civile, şi nu a unui raport de muncă. În acest mod, printr-o formulare lacunară, legiuitorul, fără a justifica un criteriu obiectiv şi raţional, exclude de la acordarea dreptului la concediul de risc maternal oricare alte femei gravide, mame, lăuze sau care alăptează, având drept unic criteriu natura contractului încheiat, şi nu modul în care acestea îşi desfăşoară activitatea, adică riscurile aferente locului de muncă. Cu toate că activitatea desfăşurată de o gravidă, mamă, lăuză sau femeie care alăptează şi care lucrează în temeiul unei convenţii civile ca persoană fizică autorizată poate fi identică sau asemănătoare din punctul de vedere al locului, felului, duratei, remuneraţiei, inclusiv al riscurilor aferente acestei activităţi, cu cea desfăşurată de o gravidă, mamă, lăuză sau femeie care alăptează, dar în temeiul unui raport de muncă, acestea sunt totuşi excluse de la protecţia socială oferită salariatelor prevăzută de art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 şi de art. 1 alin. (1), art. 2 lit. a), b) şi h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003. 7. Prin urmare, autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale în măsura în care creează o discriminare a persoanelor care realizează venituri din activităţi independente faţă de persoanele care realizează venituri din salarii, în sensul în care femeile însărcinate salariate pot beneficia de concediu de risc maternal şi de indemnizaţia aferentă acestuia, în timp ce femeile însărcinate care realizează venituri din alte surse nu pot beneficia de acest tip de concediu. 8. De asemenea, consideră că se aduce atingere art. 34 şi 47 din Constituţie, deoarece este restrâns exerciţiul dreptului de a beneficia de concediu de risc maternal ca formă a protecţiei sociale la care au dreptul toate categoriile sociale şi profesionale. 9. Totodată, autoarea excepţiei arată că este încălcat şi dreptul de proprietate ocrotit de art. 44 alin. (1) din Constituţie, întrucât dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 i-au conferit un drept de creanţă împotriva statului, dând naştere la speranţa legitimă că indemnizaţia îi va fi plătită în temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. (2) coroborate cu ale art. 2 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005. 10. Autoarea excepţiei consideră că ansamblul tuturor dispoziţiilor cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 referitoare la situaţia persoanelor fizice autorizate care se asigură în baza unui contract de asigurări sociale de sănătate nu au caracter clar şi previzibil, întrucât din conţinutul acestora nu rezultă în mod clar excluderea acestor persoane de la plata indemnizaţiei pentru concediul de risc maternal. Astfel, pe de o parte, dispoziţiile art. 1 alin. (2) coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 au în vedere intenţia legiuitorului de a proteja şi persoanele care realizează venituri din activităţi independente ori profesii liberale sau care realizează alte tipuri de venituri prin alte tipuri de contracte decât cele de muncă, astfel încât în cazul în care acestea nu îşi mai pot desfăşura activitatea producătoare de venituri, din diverse motive, să fie protejate în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate. Pe de altă parte, dispoziţiile art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 coroborate cu ale art. 1 alin. (1) şi art. 2 lit. a), b) şi h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003 prevăd că dreptul la concediul de risc maternal se acordă exclusiv persoanelor care se află într-un raport de muncă sau de serviciu cu un angajator. 11. Autoarea excepţiei învederează că art. 10 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 reglementează modalitatea de stabilire a bazei de calcul pentru persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2) - respectiv persoanele fizice autorizate - din acelaşi act normativ, în cazul în care stagiul de cotizare al acestora este mai mic de 6 luni în situaţia prevăzută la art. 31. Această prevedere a fost introdusă în mod expres la data de 19 decembrie 2017 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2017. Cu toate acestea, legiuitorul nu a adaptat prevederile art. 31 alin. (1) pentru a fi în concordanţă cu celelalte prevederi care vizează toate categoriile de persoane asigurate, lăsând astfel în vigoare aceste dispoziţii care creează situaţii discriminatorii. 12. Autoarea excepţiei, fiind avocată, arată că, potrivit art. 15 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat. 13. Mai arată că dispoziţiile art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, ale art. 1 alin. (1) şi ale art. 2 lit. a), b) şi h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003, prin care se prevede acordarea concediului de risc maternal doar în favoarea gravidelor, mamelor, lăuzelor sau femeilor care alăptează şi care se află într-un raport de muncă sau de serviciu cu un angajator, reprezintă o încălcare şi a art. 53, şi a art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât se aduce o restrângere a unor drepturi şi libertăţi fundamentale prin intermediul unei ordonanţe de urgenţă. 14. În susţinerea criticilor formulate, autoarea excepţiei invocă Decizia nr. 681 din 13 noiembrie 2014, Decizia nr. 460 din 22 iunie 2017 şi Decizia nr. 244 din 20 aprilie 2021. 15. Autoarea excepţiei face trimitere şi la dispoziţiile art. 8 din Directiva 2010/41/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţii şi femeile care desfăşoară o activitate independentă şi de abrogare a Directivei 86/613/CEE a Consiliului. Totodată, aminteşte că, potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, persoanele care desfăşoară o activitate salariată şi cele care desfăşoară o activitate independentă se află într-o situaţie de vulnerabilitate comparabilă atunci când sunt obligate să îşi înceteze activitatea. Or, femeile care rămân însărcinate se află într-o situaţie de vulnerabilitate comparabilă, indiferent dacă desfăşoară o activitate salariată sau independentă. În această privinţă, legiuitorul Uniunii a recunoscut în mod expres, în considerentul/ expunerea de motive nr. (18) din Directiva 2010/41/UE, starea de vulnerabilitate economică şi fizică în timpul sarcinii a lucrătoarelor independente (Hotărârea din 19 septembrie 2019, Dakneviciute, C-544/18, paragrafele 35-37; Hotărârea din 20 decembrie 2017, Gusa, C-442/16, paragraful 43). Astfel, art. 8 alin. (1) din această directivă impune statelor membre să ia măsurile necesare pentru ca femeile care desfăşoară o activitate independentă să poată avea dreptul la orice servicii sociale naţionale existente care să le permită să îşi întrerupă activitatea profesională din motive de sarcină sau de lăuzie, în condiţii similare cu cele prevăzute pentru lucrătoarele salariate. 16. Autoarea excepţiei arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003 este o transpunere a Directivei 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi a sănătăţii la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează [a zecea directivă specială în sensul art. 16 alin. (1) din Directiva 89/391/CEE], care vizează lucrătoarele gravide, respectiv cele aflate în raporturi de angajare. România nu a transpus însă în mod corespunzător şi prevederile Directive 2010/41/UE, care are un caracter ulterior actelor normative anterior menţionate şi care reglementează protecţia socială ce trebuie acordată gravidelor care desfăşoară activităţi independente, legiuitorul unional considerând că şi gravidele care desfăşoară activităţi independente sunt vulnerabile şi trebuie protejate, aflându-se într-o situaţie similară cu gravidele salariate. Din nefericire, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003 este singura lege-cadru care reglementează protecţia maternităţii la locul de muncă, or, de această protecţie socială trebuie să beneficieze toate femeile gravide, mame, lăuze sau care alăptează şi care îşi desfăşoară activitatea profesională, indiferent de tipul de contract sau formă juridică sub care îşi desfăşoară acea activitate, întrucât riscul maternal se raportează doar la condiţiile efective de muncă, şi nu la tipul de contract încheiat. 17. În sfârşit, autoarea excepţiei arată că mai multe case de asigurări de sănătate din ţară acordă indemnizaţia pentru concediu de risc maternal persoanelor care desfăşoară activităţi independente. 18. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este întemeiată, dispoziţiile legale invocate fiind contrare art. 4 alin. (2), art. 16, art. 34, art. 44 alin. (1), art. 47, art. 53 şi art. 115 alin. (6) din Constituţie. Astfel, autorităţile statului dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicilor lor sociale, dată fiind cunoaşterea directă a propriei societăţi şi a nevoilor sale, astfel încât autorităţile naţionale sunt în principiu bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile publice, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului trebuie să respecte alegerea lor, cu excepţia cazului în care aceste mijloace încalcă principiul nediscriminării între persoane aflate în situaţii similare, cum este cazul autoarei excepţiei, care a desfăşurat activitate la locul său de muncă specific funcţiei şi activităţii prestate. 19. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 20. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 21. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 29 noiembrie 2005, ale art. 1 alin. (1) lit. a) şi ale art. 2 lit. a), b) şi h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 27 octombrie 2003. Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut: - Art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005: „(1) Dreptul la concediul de risc maternal se acordă în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 25/2004.“; – Art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003: "(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează măsuri de protecţie socială pentru: a) salariate gravide şi mame, lăuze sau care alăptează, de cetăţenie română ori a unui stat membru al Uniunii Europene şi din Spaţiul Economic European, care au raporturi de muncă sau raporturi de serviciu cu un angajator;" – Art. 2 lit. a), b) şi h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003: "În sensul prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos sunt definite după cum urmează: a) protecţia maternităţii este protecţia sănătăţii şi/sau securităţii salariatelor gravide şi/sau mame la locurile lor de muncă; b) locul de muncă este zona delimitată în spaţiu, în funcţie de specificul muncii, înzestrată cu mijloacele şi cu materialele necesare muncii, în vederea realizării unei operaţii, lucrări sau pentru îndeplinirea unei activităţi de către unul ori mai mulţi executanţi, cu pregătirea şi îndemânarea lor, în condiţii corespunzătoare tehnice, organizatorice şi de securitate şi sănătate în muncă, din care se obţine un venit în baza unui raport de muncă ori de serviciu cu un angajator; (...) h) concediul de risc maternal este concediul de care beneficiază salariatele prevăzute la lit. c)-e) pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lor şi/sau a fătului ori a copilului lor." 23. Autoarea excepţiei susţine că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor prevederi din Constituţie: art. 4 alin. (2) referitor la egalitatea între cetăţeni, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată, art. 47 referitor la nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi şi art. 115 alin. (6) referitor la domeniile ce nu pot fi reglementate prin ordonanţă de urgenţă. 24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, calitatea de asiguraţi o au persoanele menţionate expres în cuprinsul alin. (1), respectiv cele care „A. realizează venituri din desfăşurarea unei activităţi în baza unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de detaşare sau a unui statut special prevăzut de lege, precum şi alte venituri asimilate salariilor, cu respectarea prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte; B. realizează în România veniturile prevăzute la lit. A, de la angajatori din state care nu intră sub incidenţa legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte; C. beneficiază de indemnizaţie de şomaj, potrivit legii“. De asemenea, dispoziţiile alin. (2) din acelaşi articol de lege prevăd că: „Se pot asigura în sistemul de asigurări sociale de sănătate, pentru a beneficia de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, persoanele fizice, altele decât cele prevăzute la alin. (1), pe bază de contract de asigurare pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate.“ 25. În ceea ce priveşte condiţiile în care persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 pot beneficia de concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, art. 3 alin. (3) dispune că: „Dreptul la concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, la care au dreptul persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2), este condiţionat de plata unei contribuţii pentru asigurarea pentru concedii şi indemnizaţii în cota de 1%, aplicată asupra venitului lunar ales înscris în contractul de asigurare, care se face venit la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.“ În continuare, art. 3^1 precizează că: „(1) Pentru a beneficia de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, persoanele prevăzute la art. 1 trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: a) să îndeplinească stagiul minim de asigurare necesar deschiderii drepturilor prevăzute la art. 2; b) să prezinte adeverinţa eliberată de plătitorul de indemnizaţii din care să reiasă numărul de zile de concediu de incapacitate temporară de muncă avute în ultimele 12/24 luni, după caz.“ 26. Referitor la condiţiile speciale cerute pentru acordarea concediului şi a indemnizaţiei de risc maternal, art. 31 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 prevede că aceste drepturi se acordă fără condiţie de stagiu de cotizare. În plus, dispoziţiile art. 31 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă, precum şi, în forma ulterioară sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. e) din acelaşi act normativ prevăd că aceste drepturi se acordă „în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003“. 27. Cât priveşte situaţia autoarei excepţiei, Curtea reţine că aceasta este o persoană care, în temeiul art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, a încheiat un contract de asigurare în sistemul de asigurări sociale de sănătate aplicabil începând cu data de 1 septembrie 2020. Ulterior, în baza certificatelor medicale emise intermitent în perioada 2 noiembrie 2020-28 februarie 2021, a solicitat acordarea indemnizaţiei de risc maternal. 28. La data încheierii contractului de asigurare şi a intervenirii riscului pentru care autoarea excepţiei a solicitat acordarea indemnizaţiei de risc maternal, dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 consacrau dreptul asiguraţilor de a beneficia de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, între care şi concediul şi indemnizaţia de risc maternal. Art. 31 alin. (1) din acelaşi act normativ dispunea că: „(1) Dreptul la concediul de risc maternal se acordă în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 25/2004.“ În schimb, anexa nr. 2 la Normele de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 15/2018/1.311/2017, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 12 ianuarie 2018, care stabilea modelul de contract de asigurare, nu conţinea nicio dispoziţie care să excludă dreptul persoanelor asigurate în temeiul art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 la concediul şi indemnizaţia de risc maternal. Astfel, la obiectul contractului se menţiona că acesta îl reprezintă „asigurarea în sistemul de asigurări sociale de sănătate, pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, reglementată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare“, iar între obligaţiile casei de asigurări de sănătate era menţionată „4.2. plata indemnizaţiei de asigurări sociale de sănătate în condiţiile şi conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare;“. 29. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2021 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, pentru modificarea art. 299 alin. (4) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, precum şi pentru stabilirea unor măsuri cu privire la acordarea concediilor medicale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 30 iunie 2021. În urma acestor modificări, în conţinutul art. 2 alin. (1) lit. e) din ordonanţa de urgenţă a Guvernului, care prevedea iniţial că „Concediile medicale şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, la care au dreptul asiguraţii, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, sunt: (...) concedii medicale şi indemnizaţii de risc maternal“, sa adăugat precizarea că asiguraţii pot beneficia de aceste drepturi „în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 25/2004, cu modificările şi completările ulterioare“. 30. De asemenea, anexa nr. 2 la Normele de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 15/2018/1.311/2017, a fost modificată prin Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1.398/729/2021 pentru modificarea şi completarea Normelor de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 15/2018/1.311/2017, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 745 din 30 iulie 2021. În urma acestor modificări, persoanele care încheie un contract de asigurare pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate nu se mai pot asigura decât pentru acele drepturi prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a)-d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, fiind exclusă posibilitatea încheierii contractului de asigurare şi în ceea ce priveşte concediul medical şi indemnizaţia de risc maternal prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. e) din aceeaşi ordonanţă. 31. Prevederile tranzitorii ale art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2021 dispun: "(1) Contractele de asigurare pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate încheiate cu casele de asigurări de sănătate de către persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit prevederilor în vigoare la data prezentei ordonanţe de urgenţă, îşi produc efectele până la data de 31 august 2021.(2) Persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se pot asigura în sistemul de asigurări sociale de sănătate, pentru a beneficia de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, pe bază de contract de asigurare pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, în condiţiile stabilite la art. I pct. 3 şi 5 din prezenta ordonanţă de urgenţă.(3) Venitul lunar înscris în contractele prevăzute la alin. (1), contribuţia lunară calculată şi achitată asupra acestui venit, pentru perioada de până la 31 august 2021, nu se modifică. Drepturile reprezentând indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate aferente certificatelor de concediu medical eliberate până la data de 31 august 2021 se acordă până la încetarea situaţiei care a determinat necesitatea eliberării respectivelor certificate medicale.“" 32. Din analiza acestor dispoziţii de lege Curtea apreciază că, odată cu intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2021 şi a Ordinului ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1.398/729/2021, legiuitorul a schimbat soluţia sa legislativă referitoare la condiţiile de acordare a concediului şi indemnizaţiei de risc maternal, excluzând de la beneficiul acestor drepturi persoanele asigurate în mod benevol în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005. Aşa cum reiese însă din conţinutul art. III alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2021, „Drepturile reprezentând indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate aferente certificatelor de concediu medical eliberate până la data de 31 august 2021 se acordă până la încetarea situaţiei care a determinat necesitatea eliberării respectivelor certificate medicale.“ Aceste norme tranzitorii relevă că legiuitorul a ţinut cont de faptul că persoanele care au încheiat contractul de asigurare anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2021 aveau o speranţă legitimă de a obţine dreptul la concediul şi indemnizaţia de risc maternal, astfel că, în situaţia în care riscul s-a invit înainte de schimbarea concepţiei legislative, s-a menţinut dreptul acestora de a beneficia de aceste drepturi până la încetarea situaţiei care a determinat necesitatea eliberării respectivelor certificate medicale. 33. Curtea observă că noua soluţie legislativă nu este aplicabilă şi autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, situaţia juridică a acesteia supunându-se concepţiei legislative anterioare intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 şi a Ordinului ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1.398/729/2021, care - prin generalitatea formulării art. 2 lit. e) şi a clauzelor modelului contractului de asigurare -conducea către concluzia că persoanele asigurate în temeiul art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 vor putea beneficia de drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. e) şi art. 31 din acest act normativ. 34. Aşa fiind, Curtea apreciază că, în realitate, criticile formulate de autoarea excepţiei în raport cu reglementarea aplicabilă situaţiei sale nu derivă din conţinutul acestei reglementări, ci constituie probleme ce ţin de modul de interpretare şi aplicare a legii de către autorităţi, ce revin controlului instanţelor de judecată şi excedează competenţei instanţei de contencios constituţional. 35. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, ale art. 1 alin. (1) lit. a) şi ale art. 2 lit. a), b) şi h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă, excepţie ridicată de Mihaela Tudor în Dosarul nr. 8.493/3/2021 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 26 mai 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
