Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 şi art. 25 prin raportare la art. 519 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ion Şerbănoiu prin procurator Dumitru Nicolae Pârvu, în Dosarul nr. 29.601/215/2012* al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.232D/2016. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, părţile Marian Ruslan Oprescu, Ersilia Oprescu, Mircea Gabriel Victor Oprescu şi Nuţi Daniela Oprescu au depus note scrise în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate prin care se arată că dacă s-ar admite susţinerile autorului acesteia ar însemna să fie amestecate, fără nicio justificare, norme procedurale din coduri diferite. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că instanţa constituţională a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 24 şi art. 25 din Codul de procedură civilă prin Decizia nr. 620 din 4 noiembrie 2014 sau Decizia nr. 409 din 28 mai 2015. Astfel, este perfect constituţional ca legea nouă de procedură să se aplice numai proceselor şi executărilor începute după intrarea în vigoare a acesteia. Prin urmare, apreciază că şi instituţiile noi reglementate prin noul Cod de procedură civilă să se aplice doar la procesele începute după intrarea acestuia în vigoare. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 28 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 29.601/215/2012*, Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 şi art. 25 prin raportare la art. 519 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ion Şerbănoiu prin procurator Dumitru Nicolae Pârvu, într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei decizii civile a Tribunalului Dolj prin care a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de autorul excepţiei împotriva sentinţei civile prin care a fost respinsă acţiunea sa de constatare a falsului raportului de expertiză şi a nulităţii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 24 şi art. 25 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în măsura în care nu disting cu privire la proceduri şi procedee judiciare şi se interpretează că instituţia întrebării prealabile nu se aplică şi proceselor începute înainte de intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă. Astfel, se arată că, deşi dispoziţiile art. 24 şi art. 25 din Codul de procedură civilă au ca scop conservarea procedurii de la data iniţierii litigiului, instituţiile juridice noi, inexistente în Codul de procedură civilă din 1865, trebuie să se aplice imediat, inclusiv proceselor începute anterior intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, întrucât dispoziţiile art. 519 din cod creează pentru justiţiabil dreptul de a se interpreta la cel mai înalt nivel jurisdicţional norma legală interpretată diferit de instanţe. 7. Prin urmare, apreciază că se încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţie pentru că, astfel, cetăţenii nu sunt egali în faţa legii şi, de asemenea, se încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3), întrucât procesul echitabil înseamnă şi exercitarea mecanismului de unificare a practicii judiciare. 8. Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Astfel, dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care nu disting cu privire la procedee sau proceduri şi se interpretează că instituţia întrebării prealabile nu se aplică proceselor începute înainte de intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă. Normele cuprinse în art. 24 şi art. 25 din Cod au ca scop conservarea procedurii de la data iniţierii litigiului, însă instituţiile noi, inexistente în vechiul cod, trebuie să se aplice imediat, inclusiv proceselor începute anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, pentru că prevederile art. 519 din Cod creează pentru justiţiabil dreptul de a se interpreta, la cel mai înalt nivel jurisdicţional, norma legală interpretată diferit de instanţe. Aşadar, instanţa apreciază că prin normele legale criticate se creează o discriminare între justiţiabili care nu pot beneficia de acest instrument de unificare a practicii judiciare, cu toate că procesul este pe rolul instanţei. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 11. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 24 cu denumirea marginală Legea aplicabilă proceselor noi şi art. 25 cu denumirea marginală Legea aplicabilă proceselor în curs prin raportare la art. 519 cu denumirea marginală Obiectul sesizării din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: - Art. 24: „Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.“; – Art. 25: "(1) Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.(2) Procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au început. În caz de trimitere spre rejudecare, dispoziţiile legale privitoare la competenţă, în vigoare la data când a început procesul, rămân aplicabile.(3) În cazul în care instanţa învestită este desfiinţată, dosarele se vor trimite din oficiu instanţei competente potrivit legii noi. Dispoziţiile alin. (1) rămân aplicabile." – Art. 519: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“. 15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 495 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 1 septembrie 2016, paragraful 16, a constatat că art. 24 din Codul de procedură civilă prevede că „Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare“. Această prevedere legală trebuie privită în coroborare cu soluţia legislativă prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, care dispune că „Dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare“. 17. Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 409 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 13 iulie 2015, paragraful 12, că, prin dispoziţia legală criticată, legiuitorul a optat ca legea de procedură nouă să se aplice numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, spre deosebire de vechea reglementare procesual civilă (art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865), potrivit căreia legea nouă se aplica, de la data intrării ei în vigoare, şi proceselor, şi executărilor silite începute sub legea veche. 18. Art. 25 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că „Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi“. Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 495 din 30 iunie 2015, precitată, paragraful 17, că această dispoziţie legală trebuie privită, de asemenea, în coroborare cu prevederile art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, potrivit cărora „Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele şi cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluţionează de către instanţele legal învestite, în conformitate cu dispoziţiile legale, materiale şi procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite“. 19. Astfel, Curtea a constatat că, pe de o parte, legea nouă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare (art. 24 din Codul de procedură civilă - principiul aplicării imediate a legii noi), iar, pe de altă parte, „procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi“ [art. 25 alin. (1) din Codul de procedură civilă - principiul supravieţuirii legii vechi]. 20. Curtea a mai reţinut că dispoziţiile legale criticate au fost adoptate de legiuitor în cadrul competenţei sale, astfel cum este consacrată prin prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. 21. Cu privire la principiul egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 din Constituţie, Curtea, prin Decizia nr. 409 din 28 mai 2015, paragrafele 14 şi 15, a reţinut că dispoziţiile legale se aplică, în egală măsură, tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică, fără discriminări. Având în vedere că există suficiente garanţii procesuale care dau expresie dreptului la un proces echitabil, nu se poate reţine încălcarea prevederilor constituţionale invocate. 22. De altfel, prin Decizia nr. 1.038 din 14 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 5 noiembrie 2010, Curtea a statuat că nu se poate vorbi despre discriminare în ipoteza în care, prin jocul unor prevederi legale - aşadar, inclusiv prin succesiunea în timp a unor acte normative, astfel cum este în cazul de faţă -, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate astfel în mod subiectiv, prin prisma propriilor lor interese. 23. Cu privire la caracterul unitar al procesului civil, Curtea a reţinut că acesta impune respectarea garanţiilor ce caracterizează dreptul la un proces echitabil atât în faza judecăţii, cât şi a executării silite, cea mai importantă dintre aceste garanţii fiind „dreptul la un tribunal“ în sensul art. 21 din Constituţie şi al art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, adică liberul acces la o instanţă independentă şi imparţială, stabilită prin lege, şi controlul actelor efectuate în ambele faze ale procesului de către instanţele judecătoreşti. 24. În acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a statuat, în jurisprudenţa sa, că „dreptul la un tribunal garantat de art. 6 par. 1 din Convenţie ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă şi obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul unei părţi. Executarea unei sentinţe, a oricărei instanţe, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din «proces» în sensul art. 6“ (Hotărârea din 12 iulie 2007, pronunţată în Cauza S.C. Ruxandra Trading împotriva României, paragraful 52, şi Hotărârea din 19 martie 1997, pronunţată în Cauza Hornsby împotriva Greciei, paragraful 41). 25. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele care au stat la baza deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 26. Distinct de cele de mai sus, Curtea observă că dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă stabilesc condiţiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prin care să se dea rezolvare de principiu unei chestiuni de drept. Legiuitorul, în temeiul constituţional conferit de art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, a reglementat prin art. 519-521 din Codul de procedură civilă un mecanism nou menit să contribuie la asigurarea unei practici judiciare unitare, respectiv sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. 27. Curtea reţine că textul criticat reprezintă o soluţie normativă cu caracter de noutate în legislaţia procesual civilă, iar, astfel cum s-a arătat la paragrafele 16-18 din prezenta decizie, aceasta se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea în vigoare a legii noi de procedură civilă. 28. Prin urmare, dispoziţiile legale criticate nu îngrădesc dreptul părţilor de a se adresa justiţiei pentru valorificarea drepturilor pretinse şi a intereselor lor legitime şi nici dreptul constituţional al egalităţii în drepturi, punând la dispoziţia părţilor mecanismele instituite de legea de procedură în vigoare la data pornirii procesului, acestea bucurându-se de toate garanţiile care condiţionează, într-o societate democratică, procesul echitabil. 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ion Şerbănoiu prin procurator Dumitru Nicolae Pârvu în Dosarul nr. 29.601/215/2012* al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 24 şi art. 25 prin raportare la art. 519 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 mai 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
