Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Senia │- │
│Costinescu │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă, aprobată prin Legea nr. 453/2004, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru adoptarea unor măsuri pe timpul stării de urgenţă instituite prin Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, ale art. 5 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi ale Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, excepţie ridicată de Dan Băzăvan în Dosarul nr. 1.874/2/2020/a6 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.956D/2020. 2. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi părţile Cătălin Irinel Bălăucă, Laurenţiu Apostol, Preşedintele României, domnul Klaus Werner Iohannis, şi Administraţia Prezidenţială, prin consilier juridic Oana Duţă, Ministerul Afacerilor Interne, prin consilier juridic Mihaela Ene, precum şi domnul Raed Arafat, secretar de stat, şef al Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost în mod legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care susţine admiterea criticilor formulate, arătând că pe teritoriul României nu există o situaţie de urgenţă şi niciun act al Ministerului Sănătăţii care să ateste epidemia de COVID-19. Cu privire la dispoziţiile art. 5 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 302 din 1 martie 2011 şi nr. 293 din 1 iulie 2004 şi consideră că dispoziţiile legale încalcă art. 1 alin. (4) din Constituţie, întrucât exclud un act administrativ de la controlul de legalitate efectuat de instanţele de contencios administrativ. În ceea ce priveşte Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999, susţine că aceasta încalcă prevederile art. 1 alin. (3)-(5) şi ale art. 73 alin. (3) lit. g) din Constituţie, întrucât face vorbire despre „ordonanţe militare“, deci care exprimă voinţa unei instituţii militare. Or, Ministerul Afacerilor Interne (MAI) este o instituţie demilitarizată, astfel că actele emise de ofiţerii MAI nu pot fi ordonanţe militare. Actele emise de Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă (DSU), structură a MAI, sunt nelegale, având în vedere şi modul de constituire a acestei structuri, pe care autorul excepţiei o consideră neconstituţională. Nici noţiunea de „poliţia comunitară“, folosită de actul normativ criticat, nu mai este actuală, în prezent funcţionând „poliţia locală“, o structură, de asemenea, demilitarizată. Cu privire la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004, arată că noţiunea de „stare de alertă“, utilizată de actul normativ, nu se regăseşte în Constituţie, astfel că instituirea ei s-a realizat cu încălcarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale omului. Legea nr. 55/2020 încalcă prevederile constituţionale întrucât instituie măsuri obligatorii care afectează demnitatea umană. În această perioadă au fost transferate date cu caracter personal, medical, de la Ministerul Sănătăţii către MAI, fără acordul pacienţilor, ceea ce este în dezacord cu cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 498 din 17 iulie 2018 şi cu art. 8 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fiind o ingerinţă în viaţa privată şi o discriminare a persoanelor în cauză. Autorul excepţiei depune note scrise în susţinerea criticilor prezentate oral. 4. MAI, prin consilierul juridic Mihaela Ene, solicită respingerea excepţiilor de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibile, întrucât nu sunt motivate, făcând trimitere în acest sens la Decizia Curţii Constituţionale nr. 469 din 17 septembrie 2019, şi, în subsidiar, ca nefondate. În ceea ce priveşte Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999, susţine că aceasta se întemeiază pe dispoziţiile art. 53 din Constituţie, care prevede posibilitatea restrângerii unor drepturi şi libertăţi fundamentele în condiţii expres determinate. Arată că critica referitoare la „ordonanţele militare“ vizează o chestiune de interpretare şi aplicare a legii, iar critica referitoare la transferul de date cu caracter personal, întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 55/2020, are la bază o interpretare pur personală a autorului excepţiei. 5. Având cuvântul, secretarul de stat Raed Arafat arată că ordonanţele militare nu au fost semnate de şeful DSU, ci de ministrul afacerilor interne, toate deciziile adoptate fiind luate de grupuri sau comitete de lucru. Ordinele de carantinare semnate de şeful DSU au trecut prin mai multe filtre: direcţiile de sănătate publică, Institutul Naţional de Sănătate Publică, comitetul judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă. În ceea ce priveşte instituirea măsurilor restrictive pe perioada stării de urgenţă/alertă, arată că nu este necesară declararea pandemiei la momentul adoptării lor, fiind suficientă existenţa unui risc pandemic care poate declanşa pandemia pe teritoriul naţional. Subliniază rolul preventiv al unor astfel de măsuri şi caracterul lor temporar, odată cu ameliorarea situaţiei ele putând fi adaptate şi chiar eliminate. 6. Preşedintele României şi Administraţia Prezidenţială, prin consilierul juridic Oana Duţă, solicită respingerea excepţiilor de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibile şi, în subsidiar, ca neîntemeiate. Instanţa judecătorească nu mai avea competenţa de a sesiza Curtea Constituţională întrucât se dezînvestise prin soluţionarea definitivă a recursului dedus judecăţii sale, astfel că excepţiile sunt inadmisibile, neavând legătură cu soluţionarea unei cauze pendinte. De asemenea, având în vedere că decretul Preşedintelui României nu poate face obiect al controlului de legalitate, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 152 din 6 mai 2020, însăşi acţiunea principală este inadmisibilă. În fine, susţine că excepţiile sunt nemotivate, criticile sunt raportate la norme de tehnică legislativă şi conţin opinii personale care nu pot fi calificate ca argumente de neconstituţionalitate a actelor normative criticate. Consilierul juridic depune note scrise. 7. În continuare, preşedintele Curţii Constituţionale acordă cuvântul părţii Cătălin Irinel Bălăucă. Acesta susţine că Legea nr. 55/2020 conţine inovaţii legislative care ar trebui să se raporteze la cadrul constituţional şi legal existent. Or, în condiţiile în care nu există o situaţie epidemiologică în România, reglementările legale criticate vin în contradicţie cu dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie. 8. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate, domnul Dan Băzăvan, în virtutea dreptului la replică, arată că respectarea legilor şi a Constituţiei trebuie în permanenţă controlată. Susţine că alegaţiile privind neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiilor de neconstituţionalitate nu sunt dovedite, în opinia sa, fiind respectate dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992. Cu privire la ordinele semnate de secretarul de stat din cadrul MAI, şef al DSU, arată că acestea nu respectă dispoziţiile art. 53 din Constituţie, întrucât în România nu putea fi declarată starea de pandemie decât dacă aceasta era prevăzută în strategia de apărare a ţării. Or, la data la care a fost adoptată Legea nr. 55/2020 strategia de apărare a ţării nu prevedea această posibilitate. 9. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă, întrucât instanţa judecătorească nu poate sesiza Curtea Constituţională decât în cadrul unui proces pendinte, iar nu după soluţionarea pe fond a cauzei. De asemenea, consideră că excepţia este nemotivată. Deşi invocă mai multe dispoziţii din Constituţie, criticile formulate sunt în realitate nemulţumiri personale ale autorului excepţiei cu privire la faptul că instanţa nu a soluţionat pe fond acţiunea, cu privire la existenţa situaţiei epidemiologice pe teritoriul României şi cu privire la faptul că autorul excepţiei nu a identificat motivele pentru care s-au restrâns drepturi şi libertăţi fundamentale. Or, asemenea critici nu pot face obiectul unui control de constituţionalitate. 10. În replică, autorul excepţiei de neconstituţionalitate arată că, în caz de admitere a excepţiilor de neconstituţionalitate formulate, în temeiul art. 509 din Codul de procedură civilă, are posibilitatea să formuleze cerere de revizuire, astfel că procesul soluţionat definitiv de instanţa de trimitere poate fi redeschis. Prin urmare, sub acest aspect, excepţiile de neconstituţionalitate sunt admisibile. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 11. Prin Încheierea din 6 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.874/2/2020/a6, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă, aprobată prin Legea nr. 453/2004, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru adoptarea unor măsuri pe timpul stării de urgenţă instituite prin Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Excepţia a fost ridicată de Dan Băzăvan, în calitate de recurent în cauza care are ca obiect soluţionarea recursului formulat de autorul excepţiei de neconstituţionalitate împotriva unei sentinţe pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a Decretului nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României, a Ordonanţelor militare nr. 1-9/2020 emise de MAI, precum şi a tuturor actelor subsecvente ce au la bază Decretul nr. 240/2020 şi a celorlalte ordine ce emană de la autorităţile publice. 12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul arată că pe teritoriul României nu există o situaţie epidemiologică problematică, întrucât, în fapt, Ministerul Sănătăţii, prin structurile subordonate, nu a instituit niciodată epidemie naţională sau regională de COVID-19. Nu identifică niciun motiv pentru care sunt restrânse drepturi şi libertăţi fundamentale şi susţine că „după o carieră de militar şi/sau poliţist, nu cred că sunt obligat şi nici nu pot să accept, fiind total inadmisibil să mi se restrângă drepturile indiferent de situaţie, cu excepţia celor prevăzute de Codul penal, desigur în cazul în care am înfăptuit o infracţiune prevăzute de această lege, nu ca cetăţean ce mi-am exercitat cu bună-credinţă drepturile, iar statul, fără măcar a avea responsabilitatea, derogă de la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale“. 13. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în mod contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, apreciază că „motivarea opiniei instanţei nu este necesară atunci când excepţia a fost invocată de una dintre părţi, conform art. 29 din Legea nr. 303/2004“. 14. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 15. Guvernul a trimis punctul de vedere prin Adresa nr. 5/6.192/2020, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 4.000 din 14 mai 2021. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Guvernul face trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 152/2020, nr. 457/2020 şi nr. 302/2011 şi apreciază că sunt incidente prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora sesizarea cu privire la dispoziţiile deja constatate ca fiind neconstituţionale este inadmisibilă. Mai mult, observând că autorul critică dispoziţiile legale din perspectiva faptului că „instanţa de fond prin soluţia pronunţată a refuzat să judece aplicând eronat prevederile legale anterior menţionate a fi neconstituţionale, fiind de natură a-i încălca drepturile şi libertăţile prevăzute de Legea fundamentală“, Guvernul consideră că acesta nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci critică modalitatea în care instanţa de fond a înţeles să îşi exercite atribuţiile privind înfăptuirea justiţiei. Prin urmare, excepţia invocată este inadmisibilă şi în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. De asemenea, excepţia este inadmisibilă şi pentru faptul că autorul nu motivează în concret relaţia de contrarietate existentă între textele legale criticate şi dispoziţiile constituţionale invocate, nefiind respectate exigenţele de motivare pe care Curtea Constituţională le-a impus, în mod constant, în jurisprudenţa sa. Curtea Constituţională a statuat că „simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil“. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie următoarele dispoziţii: - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 21 ianuarie 1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 453/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.052 din 12 noiembrie 2004; – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru adoptarea unor măsuri pe timpul stării de urgenţă instituite prin Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 31 martie 2020, aprobată cu modificări prin Legea nr. 30/2021; – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 26 aprilie 2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 15/2005 (în actul de sesizare a instanţei constituţionale este reţinută în mod eronat Ordonanţa Guvernului nr. 21/2004); – Art. 5 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul conţinut: „(3) În litigiile referitoare la actele administrative emise pentru aplicarea regimului stării de război, al stării de asediu sau al celei de urgenţă, cele care privesc apărarea şi securitatea naţională ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum şi pentru înlăturarea consecinţelor calamităţilor naturale, epidemiilor şi epizootiilor nu sunt aplicabile prevederile art. 14“. Prevederile art. 14 dispun suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond. – Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020. 19. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1, 4, art. 9-11, art. 15-17, art. 20-32, art. 34, art. 39-45, art. 47, art. 51-53, art. 57, art. 61 alin. (1), art. 73, 75, 76, 90, 92, 93, 107, 108, art. 115-118, art. 124, 126, 129, 131, 135, 136, art. 137 alin. (1), art. 141, 154 şi art. 155. 20. Cu privire la susţinerile privind inadmisibilitatea excepţiilor de neconstituţionalitate pe motiv că instanţa judecătorească în faţa căreia au fost invocate excepţiile a soluţionat în mod definitiv cauza şi ulterior a sesizat Curtea Constituţională în vederea realizării controlului de constituţionalitate asupra actelor normative criticate, Curtea reţine că, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, autorul excepţiei de neconstituţionalitate poate solicita revizuirea hotărârii pronunţate asupra fondului dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii. Prin urmare, soluţionarea definitivă a cauzei în care a fost invocată o excepţie de neconstituţionalitate nu constituie un fine de neprimire a excepţiei şi nu poate împiedica realizarea controlului de constituţionalitate cu privire la actele normative criticate. 21. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, deşi autorul excepţiei invocă în mod formal un număr mare de prevederi constituţionale pretins a fi încălcate prin actele normative criticate, în realitate acesta nu motivează pretinsa contrarietate dintre acestea şi Legea fundamentală, limitându-se la a face aprecieri cu privire la lipsa de oportunitate a adoptării unor asemenea acte normative şi la a prezenta nemulţumirile sale cu privire la efectul pe care aplicarea acestor acte normative îl are asupra exerciţiului unor drepturi şi libertăţi fundamentale. 22. În acest context, Curtea reţine că în jurisprudenţa sa, respectiv în Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a conturat structura inerentă şi intrinsecă oricărei excepţii de neconstituţionalitate. Aceasta cuprinde trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat şi motivarea, de către autorul excepţiei, a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte. Curtea a statuat că, în condiţiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate, determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepţiei, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Ca atare, Curtea a constatat că, în situaţia în care textul de referinţă invocat este suficient de precis şi clar, astfel încât instanţa constituţională să poată reţine, în mod rezonabil, existenţa unei minime critici de neconstituţionalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepţia de neconstituţionalitate şi să considere, deci, că autorul acesteia a respectat şi a cuprins în excepţia ridicată cele trei elemente menţionate. 23. Or, Curtea apreciază că, în prezenta cauză, indicarea unor temeiuri constituţionale nu este suficientă pentru determinarea criticilor vizate de autor, numărul mare şi invocarea nediferenţiată a acestora demonstrând că autorul, de fapt, nu a vizat formularea unor excepţii de neconstituţionalitate. În acelaşi sens a statuat Curtea şi prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, prilej cu care a stabilit că „simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi“. Aşa fiind, Curtea apreciază că, dat fiind caracterul general al textelor constituţionale invocate, precum şi lipsa explicitării pretinsei relaţii de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea, nu poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituţionalitate. 24. Prin urmare, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie motivate, Curtea urmează să respingă excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. 25. Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă, aprobată prin Legea nr. 453/2004, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru adoptarea unor măsuri pe timpul stării de urgenţă instituite prin Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, ale art. 5 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi ale Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, excepţie ridicată de Dan Băzăvan în Dosarul nr. 1.874/2/2020/a6 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 20 mai 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
