Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) lit. b), ale art. 65 lit. m) şi ale art. 66 lit. a), în ceea ce priveşte lit. m) din cuprinsul articolului, din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Excepţia a fost ridicată de Ioan Paul Hitter în Dosarul nr. 4.256/300/2021 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.540D/2021. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.546D/2021, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicată de Elena Cristina Botta în Dosarul nr. 2.464/190/2021 al Judecătoriei Bistriţa - Secţia civilă. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.546D/2021 la Dosarul nr. 2.540D/2021, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 6 iulie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 4.256/300/2021, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) lit. b), ale art. 65 lit. m) şi ale art. 66 lit. a), în ceea ce priveşte lit. m) din cuprinsul articolului, din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Excepţia a fost ridicată de Ioan Paul Hitter într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de art. 65 lit. m) din Legea nr. 55/2020. 8. Prin Încheierea din 13 iulie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 2.464/190/2021, Judecătoria Bistriţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) lit. b), ale art. 65 lit. m) şi ale art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Excepţia a fost ridicată de Elena Cristina Botta într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de art. 65 lit. m) din Legea nr. 55/2020. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât încalcă prevederile constituţionale ale art. 25 alin. (1). În acest sens arată că în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a consolidat principiul potrivit căruia restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi nu poate fi realizată decât prin lege tocmai prin prisma caracterului de stabilitate al acesteia în implementarea unor garanţii faţă de respectarea drepturilor omului impusă potrivit Constituţiei României şi Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens invocă deciziile nr. 498 din 17 iulie 2018 şi nr. 458 din 25 iunie 2020. Or, în cuprinsul art. 5 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 55/2020 nu se stabilesc condiţiile şi situaţiile în care se restrânge sau se interzice circulaţia persoanelor, locurile şi intervalele orare în care operează interdicţiile şi restrângerile acestui drept. 10. Totodată, autorii excepţiei consideră că măsura restrângerii şi interzicerii circulaţiei persoanelor în anumite locuri, mai ales în anumite intervale orare, nu este necesară în raport cu situaţiile limitative prevăzute de art. 53 alin. (1) din Constituţie şi încalcă principiul proporţionalităţii prevăzut de art. 53 alin. (2) din Constituţie, fiind o restrângere a unui drept constituţional disproporţionată în raport cu „beneficiile“ obţinute/consecinţele înlăturate ca urmare a dispunerii unei astfel de măsuri. 11. În continuare, autorii excepţiei susţin şi faptul că normele prin care se stabileşte circulaţia pe timp de noapte sunt deosebit de ambigue, lipsite de claritate şi previzibilitate raportat la ingerinţa normelor constituţionale. În acest sens arată că pe lângă marja cuantumului de amendă în discuţie se poate deduce şi un puternic element discreţionar acordat agenţilor constatatori, în sensul că aceştia pot să stabilească un cuantum de amendă diferit pentru aceeaşi faptă contravenţională, respectiv părăsirea locuinţei în intervalul orar 22-5, aspect inacceptabil într-un stat de drept. În materie contravenţională, faptele sunt sancţionate în funcţie de gravitate, dar în acelaşi timp sunt bine delimitate de normele în vigoare, iar cel mai bun exemplu în acest sens sunt contravenţiile la regimul de viteză prevăzute prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. 12. O altă situaţie pe care normele nu o tratează este ipoteza în care o persoană este surprinsă în mai multe rânduri în aceeaşi noapte în afara locuinţei. Nu se prevede dacă persoana va putea fi sancţionată de mai multe ori. 13. În sfârşit, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile de lege criticate nu sunt corelate cu legislaţia-cadru în materie contravenţională, respectiv cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, potrivit cărora contravenientul beneficiază de posibilitatea achitării în termen de 15 zile a unui cuantum egal cu jumătate din minimul amenzii prevăzut de norma sancţionatoare. În schimb, în cazul contravenţiilor sancţionate potrivit Legii nr. 55/2020, contravenientul nu mai beneficiază de acest drept, fiind într-o situaţie de discriminare legislativă. 14. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. 15. Judecătoria Bistriţa - Secţia civilă consideră, de asemenea, că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens arată, în esenţă, că potrivit tezei finale a art. 25 alin. (1) din Constituţie, legiuitorul are libertatea de a stabili condiţiile exercitării dreptului la liberă circulaţie şi de a institui o normă care prevede posibilitatea unor restrângeri, în limitele prevăzute de art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală. De asemenea, instanţa de judecată a apreciat că limitarea dreptului la liberă circulaţie prin dispoziţiile Legii nr. 55/2020 criticate corespunde exigenţelor reglementate de art. 53 alin. (1) din Constituţie, faţă de scopul declarat al adoptării acestei legi. În condiţiile în care amploarea, evoluţia pandemiei, precum şi insuficienţa şi/sau inadecvarea capabilităţilor de răspuns faţă de acest fenomen impun concentrarea tuturor eforturilor şi adoptarea tuturor măsurilor pentru a combate efectele pandemiei de COVID-19, instanţa a considerat că instituirea măsurii pentru diminuarea impactului de risc analizată nu are un caracter disproporţionat faţă de scopul urmărit de legiuitor, ci, dimpotrivă, constituie o măsură justificată şi necesară pentru protejarea dreptului la viaţă şi la sănătate al persoanelor. În ceea ce priveşte criticile referitoare la caracterul lipsit de claritate şi previzibilitate al dispoziţiilor art. 5 alin. (3) lit. b), ale art. 65 lit. m) şi ale art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020, instanţa face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la acelaşi act normativ, respectiv la Decizia nr. 381 din 8 iunie 2021, paragrafele 45 şi 48. Cu privire la sancţiunile contravenţionale principale, instanţa de judecată aminteşte că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a arătat că acestea au adresabilitate generală şi au atât un rol preventiv-educativ, cât şi unul represiv şi punitiv, fiind guvernate de principiul legalităţii, principiul proporţionalităţii şi principiul unicităţii aplicării sancţiunilor contravenţionale (non bis in idem). Instanţa apreciază că şi în cazul contravenţiei incriminate de art. 65 lit. m) din Legea nr. 55/2020, aplicarea sancţiunii contravenţionale trebuie să aibă loc cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, referitoare la limitele sancţiunilor, respectiv proporţionalitatea sancţiunii cu gradul de pericol social al faptei, ţinându-se seama de împrejurările în care fapta a fost comisă, de modul şi mijloacele de săvârşire, de scopul urmărit şi urmarea produsă, de circumstanţele personale ale contravenientului, precum şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal de constatare şi sancţionare. Conform art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020 cu trimitere la art. 65 lit. m), agentul constatator are posibilitatea de a cuantifica amenda contravenţională între anumite limite legale, de la 500 lei la 2.500 lei. În aplicarea acestei sancţiuni, agentul constatator, cu respectarea prevederilor legii-cadru indicate anterior, prin raportare la art. 68 din Legea nr. 55/2020, va ţine cont de conţinutul măsurilor pentru diminuarea impactului tipului de risc, reglementate la nivel de lege şi nominalizate în cuprinsul hotărârilor Guvernului de declarare sau prelungire a stării de alertă, de obligaţiile ce revin persoanelor fizice, de valorile sociale ocrotite, respectiv dreptul la viaţă şi dreptul la sănătate, precum şi de împrejurările în care fapta a fost comisă, de modul şi mijloacele de săvârşire, de scopul urmărit şi urmarea produsă, de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal de constatare şi sancţionare. Aplicând mutatis mutandis considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 381 din 8 iunie 2021, se poate reţine că, şi în ipoteza analizată, dispoziţiile criticate din Legea nr. 55/2020 fac posibilă identificarea obligaţiilor individuale a căror nerespectare constituie contravenţie şi permit organului constatator şi, în cazul contestării, instanţei de judecată ca, având în vedere valorile sociale ocrotite, respectiv dreptul la viaţă şi dreptul la sănătate, să aprecieze asupra gravităţii faptei şi proporţionalităţii sancţiunii contravenţionale. Privitor la criticile de neconstituţionalitate în legătură cu nerespectarea legislaţiei-cadru în materie contravenţională, instanţa de judecată a constatat că, în realitate, un alt text legal decât cele ce fac obiectul excepţiei, şi anume art. 69 din Legea nr. 55/2020, reglementează posibilitatea contravenientului de a achita, în termen de cel mult 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, jumătate din cuantumul amenzii aplicate de agentul constatator pentru contravenţiile prevăzute de lege. Pe de altă parte, autoarea excepţiei critică neconformitatea prevederilor Legii nr. 55/2020 cu o ordonanţă a Guvernului, şi nu cu Constituţia, considerent pentru care instanţa apreciază că un astfel de control nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, aceasta din urmă nefiind abilitată să se pronunţe asupra corelării diverselor acte normative ce fac parte din dreptul intern. Coordonarea legislaţiei în vigoare, sub aspectele menţionate de autoare, este de competenţa autorităţii legiuitoare. 16. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispoziţiile art. 5 alin. (3) lit. b), ale art. 65 lit. m) şi ale art. 66 lit. a), în ceea ce priveşte lit. m) din cuprinsul articolului, din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020. Cât priveşte dispoziţiile art. 66 lit. a), Curtea apreciază că este avută în vedere trimiterea pe care acest articol de lege o face la dispoziţiile art. 65 lit. m) din Legea nr. 55/2020. Dispoziţiile de lege criticate au următoarea redactare: - Art. 5 alin. (3) lit. b): „(3) Măsurile pentru diminuarea impactului tipului de risc sunt: [...] b) restrângerea sau interzicerea circulaţiei persoanelor şi vehiculelor în locurile şi, după caz, în intervalele orare stabilite;“ – Art. 65 lit. m): „Constituie contravenţii, în măsura în care nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate potrivit legii penale infracţiuni, următoarele fapte săvârşite pe durata stării de alertă: [...] m) circulaţia persoanelor, pietonală sau cu vehicule, în locurile şi, după caz, în intervalele orare în care aceasta a fost interzisă sau restrânsă potrivit art. 5 alin. (3) lit. b);“ – Art. 66 lit. a): „Contravenţiile prevăzute la art. 65 se sancţionează după cum urmează: a) cu amendă de la 500 lei la 2.500 lei contravenţiile prevăzute la art. 65 lit. c), d), e), g), h), k), m), n) şi ş);“. 20. Autorii excepţiei susţin că aceste dispoziţii de lege sunt contrare următoarelor prevederi din Constituţie: art. 1 alin. (5) privind obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 25 alin. (1) privind libera circulaţie şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că o primă critică de neconstituţionalitate vizează încălcarea prevederilor constituţionale referitoare la libera circulaţie. În acest sens sunt invocate două aspecte, respectiv faptul că dispoziţiile art. 5 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 55/2020 nu stabilesc condiţiile şi situaţiile în care se restrânge exerciţiul acestui drept fundamental, acestea fiind reglementate prin hotărâri ale Guvernului, şi nu prin lege, şi faptul că măsura restrângerii sau interzicerii circulaţiei persoanelor şi vehiculelor în locurile şi, după caz, în intervalele orare stabilite de lege este disproporţionată în raport cu scopul urmărit de legiuitor. 22. Cu privire la primul aspect de neconstituţionalitate invocat, Curtea reţine că, aşa cum se afirmă în primul articol al Legii nr. 55/2020, obiectul de reglementare al actului normativ îl constituie „instituirea, pe durata stării de alertă declarate în condiţiile legii, în vederea prevenirii şi combaterii efectelor pandemiei de COVID-19, a unor măsuri temporare şi, după caz, graduale, în scopul protejării drepturilor la viaţă, la integritate fizică şi la ocrotirea sănătăţii, inclusiv prin restrângerea exerciţiului altor drepturi şi libertăţi fundamentale“. Astfel, legea consacră un ansamblu de măsuri care, în contextul pandemiei de COVID-19, sunt considerate apte să contribuie la prevenirea şi combaterea efectelor acesteia, măsuri al căror conţinut este reglementat la nivelul legii, dar a căror aplicare concretă este stabilită prin hotărâri ale Guvernului, în funcţie de existenţa şi incidenţa anumitor factori de risc. În acest sens, dispoziţiile art. 3 alin. (4) şi ale art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 55/2020 dispun că starea de alertă se instituie şi se prelungeşte, după caz, de Guvern prin hotărâre, la propunerea ministrului afacerilor interne, avându-se în vedere: amploarea situaţiei de urgenţă, respectiv manifestarea generalizată a tipului de risc la nivel local, judeţean sau naţional, intensitatea situaţiei de urgenţă, respectiv viteza de evoluţie, înregistrată sau prognozată, a fenomenelor distructive şi gradul de perturbare a stării de normalitate, insuficienţa şi/sau inadecvarea capabilităţilor de răspuns, densitatea demografică în zona afectată de tipul de risc, existenţa şi gradul de dezvoltare a infrastructurii adecvate gestionării tipului de risc. Dispoziţiile art. 6 din acelaşi act normativ prevăd că „Hotărârile prin care se declară ori se prelungeşte starea de alertă, precum şi cele prin care se stabileşte aplicarea unor măsuri pe durata stării de alertă cuprind: a) baza legală; b) perioada stării de alertă; c) măsuri pentru creşterea capacităţii de răspuns, asigurarea rezilienţei comunităţilor şi diminuarea impactului tipului de risc necesar a fi aplicate, condiţiile concrete de aplicare şi destinatarii acestor măsuri; d) instituţiile şi autorităţile publice care pun în aplicare sau urmăresc respectarea aplicării măsurilor, după caz“. 23. Urmând capitolului I „Dispoziţii generale“, care conţine prevederi referitoare la instituirea şi prelungirea stării de alertă pe durata pandemiei de COVID-19, dispoziţiile capitolului II - „Măsuri sectoriale“ din Legea nr. 55/2020 reglementează, în mod distinct, pe domenii, tipurile de măsuri ce pot fi dispuse în vederea atingerii obiectivului propus de legiuitor. În cadrul art. 5 sunt prevăzute o serie de măsuri de creştere a capacităţii de răspuns, pentru asigurarea rezilienţei comunităţilor şi pentru diminuarea impactului tipului de risc. Între măsurile pentru diminuarea impactului tipului de risc este menţionată şi „restrângerea sau interzicerea circulaţiei persoanelor şi vehiculelor în locurile şi, după caz, în intervalele orare stabilite.“ 24. Curtea observă că dispoziţiile art. 65 din Legea nr. 55/2020, care stabilesc ce fapte prevăzute în acest act normativ constituie contravenţii, trimit, în mod exclusiv, la prevederile art. 5, mai sus menţionate. Prin urmare, dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 55/2020 constituie, în realitate, un tablou exhaustiv al tipurilor de măsuri ce pot fi dispuse în temeiul acestui act normativ în vederea prevenirii şi combaterii efectelor pandemiei de COVID-19, măsuri care atrag obligaţii a căror încălcare constituie contravenţii. 25. Curtea aminteşte că, potrivit dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 55/2020, hotărârile Guvernului prin care se instituie sau se prelungeşte starea de alertă trebuie să precizeze, în mod clar, care sunt măsurile pentru diminuarea impactului tipului de risc, astfel că revine executivului să selecteze, în funcţie de datele concrete ale evoluţiei pandemiei la un anumit moment, acele măsuri prevăzute la nivelul legii care sunt cele mai adecvate atingerii obiectivului stabilit de legiuitor, cu o restrângere proporţională a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi ale persoanei. 26. Curtea apreciază că prerogativa Guvernului de a emite hotărâri ce vizează implementarea măsurilor reglementate la nivelul legii de restrângere a exerciţiului unor drepturi sau libertăţi pentru a răspunde în mod adecvat evoluţiei pandemiei de COVID-19 se circumscriu prevederilor art. 108 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor“. 27. Precizarea exactă a spaţiilor şi intervalelor orare în care se poate dispune măsura prevăzută de art. 5 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 55/2020 în conţinutul acestui text de lege ar avea drept consecinţă aplicarea constantă, pe toată durata pandemiei de COVID-19, a acestor repere, fără a da posibilitatea autorităţilor să selecteze necesitatea şi intensitatea intervenţiei în funcţie de evoluţia rapidă şi imprevizibilă a acestui fenomen. Reglementarea ar dobândi astfel un caracter rigid, făcând imposibilă o aplicare flexibilă, astfel încât să se asigure în mod eficient obiectivul stabilit de legiuitor de prevenire şi combatere a efectelor pandemiei de COVID-19, dar şi imperativul respectării caracterului proporţional al restrângerii exerciţiului unor drepturi prin raportare la acest obiectiv şi datele concrete ale realităţii. S-ar putea ajunge astfel în situaţia în care obligaţiile impuse să aibă aceeaşi sferă de aplicare, deşi gravitatea fenomenului s-a redus, justificând restrângerea acestei sfere sau chiar neaplicarea măsurilor. 28. În ceea ce priveşte caracterul proporţional sau justificat al măsurii restrângerii exerciţiului dreptului la liberă circulaţie, Curtea constată că una dintre măsurile eficiente de prevenţie a transmiterii virusului SARS-CoV-2 vizează limitarea contactului fizic dintre persoane, iar restrângerea libertăţii circulaţiei poate fi dispusă tocmai pentru a limita participarea persoanelor la activităţi sau evenimente care ar presupune un număr mai mare de persoane. Prin urmare, Curtea apreciază că, în contextul pandemiei de COVID-19, restrângerea exerciţiului dreptului la liberă circulaţie poate reprezenta o măsură justificată şi adecvată scopului propus de legiuitor, respectiv acela de a preveni şi combate efectele pandemiei de COVID-19. O astfel de reglementare nu aduce per se atingere prevederilor constituţionale invocate de autorii excepţiei, întrucât evoluţia pandemiei, gradul de răspândire a virusului SARS-CoV-2, severitatea manierei în care acesta afectează sănătatea sau poate provoca decesul pacienţilor infectaţi pot justifica, în anumite perioade, instituirea unor măsuri de restrângere a drepturilor şi libertăţilor fundamentale compatibile şi proporţionale cu obiectivul protejării sănătăţii publice şi a dreptului la viaţă. 29. Stabilirea în mod concret a aplicării acestor măsuri, precum şi gradul în care libertatea de circulaţie este restrânsă proporţional cu datele curente ale evoluţiei pandemice se face însă prin acte ale executivului, astfel că aprecierea caracterului proporţional al măsurii trebuie raportată, în mod individual, în funcţie de hotărârea Guvernului care stabileşte această măsură. Astfel, criticile vizând proporţionalitatea şi caracterul justificat al limitării circulaţiei persoanelor pe timp de noapte privesc hotărârile Guvernului care au detaliat aspectele referitoare la spaţiile şi locurile în care se restrânge exerciţiul acestui drept, şi nu dispoziţiile art. 5 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 55/2020, al căror conţinut nu reglementează aceste aspecte. 30. În continuare, Curtea reţine că un alt aspect de neconstituţionalitate invocat de autorii excepţiei vizează pretinsa lipsă de claritate şi previzibilitate a dispoziţiilor art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020, întrucât acestea nu ar prevedea un cuantum fix al amenzii, ci o limită minimă şi una maximă, precum şi pentru faptul că nu se prevede în mod expres ce se întâmplă în ipoteza în care o persoană este surprinsă în mai multe rânduri, în aceeaşi noapte, în afara locuinţei. 31. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia textul de lege criticat este lipsit de claritate, întrucât nu prevede un cuantum fix al amenzii, Curtea reţine că dispoziţiile art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020 reglementează sancţiunile aplicabile unui set de contravenţii prevăzute de art. 65 din Legea nr. 55/2020, respectiv cele menţionate la lit. c), d), e), g), h), k), m) şi n). Curtea aminteşte că, prin Decizia nr. 457 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 1 iulie 2020, a decis că „dispoziţiile art. 4 alin. (3) şi (4), precum şi ale art. 65 lit. s) şi ş), ale art. 66 lit. a), b) şi c) în ceea ce priveşte trimiterile la art. 65 lit. s), ş) şi t) şi ale art. 67 alin. (2) lit. b) în ceea ce priveşte trimiterile la art. 65 lit. s), ş) şi t) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 sunt neconstituţionale“. 32. De asemenea, Curtea reţine că ansamblul de condiţii în care sunt săvârşite contravenţiile menţionate mai sus pot determina ca faptele să prezinte un pericol social mai scăzut sau, din contră, mai pronunţat, de natură să le califice drept infracţiuni, sancţionate potrivit normelor penale. În acest sens, dispoziţiile art. 65 din Legea nr. 55/2020 dispun: „Constituie contravenţii, în măsura în care nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate potrivit legii penale infracţiuni, următoarele fapte săvârşite pe durata stării de alertă […].“ 33. Dispoziţiile legale criticate, care stabilesc un minim şi un maxim al amenzii aplicabil contravenţiilor mai sus menţionate, au în vedere toate aceste aspecte, circumscriindu-se condiţiilor generale de reglementare a sancţiunilor contravenţionale, aşa cum reiese din prevederile art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, potrivit cărora „în cazul sancţiunii cu amendă se vor stabili limita minimă şi maximă a acesteia sau, după caz, cote procentuale din anumite valori“. Astfel, agentul constatator, după ce va constata existenţa faptei ce constituie contravenţie, aplicând dispoziţiile art. 21 alin. (3) din ordonanţa mai sus menţionată, va avea posibilitatea stabilirii sancţiunii amenzii, ţinând seama de limitele prevăzute de actul normativ, caracterul proporţional al sancţiunii cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, în funcţie de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal. 34. Aşa cum Curtea a reţinut prin Decizia nr. 152 din 6 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 13 mai 2020, paragrafele 131 şi 132, aplicarea proporţională a sancţiunii contravenţionale trebuie să vizeze atât sancţiunea principală, cât şi sancţiunile complementare, iar o astfel de obligaţie aparţine atât organului constatator, cât şi instanţei de judecată sesizate cu o plângere contravenţională. Acest principiu are o dublă valenţă, întrucât impune obligaţii atât în sarcina legiuitorului (individualizarea legală a faptei contravenţionale, stabilirea limitelor şi a criteriilor legale de individualizare a sancţiunii: gradul de pericol social al faptei săvârşite, împrejurările în care a fost săvârşită fapta, modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanţele personale ale contravenientului), cât şi în sarcina organelor de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunilor corespunzătoare şi a instanţelor judecătoreşti (individualizarea administrativă/judiciară a faptei contravenţionale şi aplicarea sancţiunii concrete, cu respectarea criteriilor legale de individualizare). 35. Având în vedere toate aceste aspecte, Curtea apreciază că, în realitate, prin modul de redactare, dispoziţiile art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020 dau expresie principiului individualizării sancţiunilor contravenţionale, care asigură o aplicare flexibilă şi proporţională a normei legale în raport cu fapta contravenţională săvârşită. 36. Cât priveşte susţinerea autorilor excepţiei potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate nu ar prevedea în mod expres ce se întâmplă în ipoteza în care o persoană este surprinsă în mai multe rânduri, în aceeaşi noapte, în afara locuinţei, Curtea apreciază că aceste aspecte vizează, în realitate, chestiuni care privesc aplicarea legii, ce sunt de competenţa instanţei de judecată, de vreme ce dispoziţiile art. 5 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 prevăd, în mod clar, că „Pentru una şi aceeaşi contravenţie se poate aplica numai o sancţiune contravenţională principală şi una sau mai multe sancţiuni complementare.“ 37. În sfârşit, referitor la critica de neconstituţionalitate vizând pretinsa necorelare, cu efecte discriminatorii, dintre dispoziţiile de lege criticate şi dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, Curtea constată că, în realitate, reglementarea diferită criticată face obiectul art. 69 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, potrivit căruia „Contravenientul poate achita, în termen de cel mult 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, jumătate din cuantumul amenzii aplicate de agentul constatator pentru contravenţiile prevăzute de lege.“ Curtea observă însă că acest text de lege nu a fost invocat în critica de neconstituţionalitate şi nici nu a fost menţionat ca fiind obiect al acestei excepţii în încheierea prin care Curtea Constituţională a fost sesizată, astfel că nu poate fi supus controlului de constituţionalitate. 38. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioan Paul Hitter în Dosarul nr. 4.256/300/2021 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, respectiv de Elena Cristina Botta în Dosarul nr. 2.464/190/2021 al Judecătoriei Bistriţa - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 5 alin. (3) lit. b), ale art. 65 lit. m) şi ale art. 66 lit. a) în ceea ce priveşte trimiterea la art. 65 lit. m) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi Judecătoriei Bistriţa - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 26 mai 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Patricia-Marilena Ionea ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
