Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Senia │- │
│Costinescu │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Maria Eleonora Centea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia judiciară în Dosarul nr. 2.862/1/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători 1-2018. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.163D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost în mod legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 547 din 7 iulie 2020, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 12 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.862/1/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători 1-2018 a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Excepţia a fost ridicată de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia judiciară într-o cauză care are ca obiect soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de inculpaţi şi părţi civile împotriva unei sentinţe penale pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. În dosarul cauzei, procurorul-şef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de investigare a infracţiunilor din justiţie a formulat o declaraţie de retragere a apelului. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, potrivit art. 132 din Constituţie şi art. 64 şi 65 din Legea nr. 304/2004, procurorul şef al Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie (S.I.I.J.) este subordonat ierarhic procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. De asemenea, cu referire expresă la statutul S.I.I.J. şi la procurorul-şef al acestei secţii, Curtea Constituţională a arătat că este subordonat ierarhic procurorului general, aşa cum sunt toţi procurorii. Prin urmare, concluzia neechivocă desprinsă din Constituţie, din legile de organizare şi din jurisprudenţa Curţii Constituţionale este că procurorul-şef al S.I.I.J. este un procuror subordonat ierarhic procurorului general. 6. Retragerea unei căi de atac este o formă de exercitare a controlului ierarhic, fiind o atribuţie a procurorului ierarhic superior celui care declară calea de atac. Or, în condiţiile în care procurorul-şef al S.I.I.J. nu exercită controlul ierarhic nici faţă de procurorul şef de secţie judiciară din Direcţia Naţională Anticorupţie (D.N.A.) şi nici faţă de procurorul-şef al D.N.A., el nu poate exercita controlul ierarhic nici faţă de procurorul de şedinţă din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (P.Î.C.C.J.), procuror care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Secţiei judiciare din P.Î.C.C.J., nu în cadrul S.I.I.J. Având în vedere că textul de lege criticat permite acest lucru, rezultă că norma încalcă prevederile art. 132 din Constituţie. 7. Retragerea apelului de către procurorul-şef al S.I.I.J. contravine şi principiului legalităţii, întrucât dispoziţia legală criticată acordă această posibilitate unui procuror care nu a participat la şedinţele de judecată şi, prin urmare, nu cunoaşte dosarul şi care nici nu a fost informat de procurorul care participă la judecată că apelul ar trebui retras. Se creează astfel premisele ca în activitatea judiciară Ministerul Public să nu mai reprezinte interesele generale ale societăţii. 8. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători 1-2018 apreciază că „pot exista aspecte de neconstituţionalitate, care fac necesară examinarea pe fond a cererii de sesizare de către autoritatea competentă“. 9. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum reiese din actul de sesizare al instanţei de judecată, îl constituie dispoziţiile art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, astfel cum au fost modificate prin art. 14 pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2019 privind unele măsuri temporare referitoare la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, formarea profesională iniţială a judecătorilor şi procurorilor, examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, stagiul şi examenul de capacitate al judecătorilor şi procurorilor stagiari, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 20 februarie 2019. Text de lege are următorul conţinut: „(1) Atribuţiile Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie sunt următoarele: [...] d) exercitarea şi retragerea căilor de atac în cauzele de competenţa Secţiei, inclusiv în cauzele aflate pe rolul instanţelor sau soluţionate definitiv anterior operaţionalizării acesteia potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2018 privind unele măsuri pentru operaţionalizarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie“. 13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public şi art. 132 alin. (1) privind statutul procurorului cu referire la principiul legalităţii, imparţialităţii şi controlului ierarhic în virtutea cărora funcţionează Ministerul Public. 14. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate s-a pronunţat în prealabil sub aspectul celor criticate şi în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 33 din 23 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 15 februarie 2018, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate care vizează competenţa procurorilor S.I.I.J. de a exercita şi retrage căile de atac în cauzele de competenţa secţiei, inclusiv în cauzele aflate pe rolul instanţelor sau soluţionate definitiv anterior operaţionalizării acesteia, prevăzută de art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004, Curtea a constatat că aceasta reprezintă o opţiune a legiuitorului în acord cu prevederile constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (1) şi (4), care sunt pe deplin aplicabile şi în cazul structurilor de parchete care funcţionează pe lângă instanţele de judecată. Împrejurarea că odată cu înfiinţarea S.I.I.J. şi stabilirea competenţei acesteia după calitatea persoanei în activitatea de urmărire penală legiuitorul a stabilit competenţa funcţională a acestei structuri de parchet cu privire la exercitarea şi retragerea căilor de atac în cauzele de competenţa secţiei, deci o competenţă ce ţine de activitatea judiciară a Ministerului Public, nu poate fi considerată o depăşire a cadrului constituţional de legiferare în materia competenţelor acestei autorităţi publice. Aşa cum în mod constant a reţinut Curtea în jurisprudenţa sa, marja de apreciere a legiuitorului în materia stabilirii competenţelor organelor judiciare şi a procedurii de judecată este largă, limitele constituţionale fiind determinate de drepturile şi libertăţile cetăţenilor, care trebuie respectate în acord cu normele constituţionale. 15. Cu toate acestea, prin Decizia nr. 547 din 7 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 19 august 2020, Curtea a constatat că, atribuind competenţa promovării sau retragerii căilor de atac în cauzele de competenţa S.I.I.J., inclusiv în cauzele aflate pe rolul instanţelor sau soluţionate definitiv anterior operaţionalizării acesteia potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2018, legiuitorul nu a operat modificarea corelativă a dispoziţiilor legale în vigoare referitoare la competenţa Ministerului Public de reprezentare judiciară în faţa instanţelor judecătoreşti. Pornind de la cele statuate de instanţa constituţională în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 345 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 415 din 15 iunie 2006), respectiv că, „prin aplicarea principiului controlului ierarhic, se asigură îndeplinirea de către toţi procurorii din sistemul Ministerului Public a funcţiei lor de reprezentare a intereselor întregii societăţi, altfel spus, exercitarea atribuţiilor de autoritate publică de către acesta, fără discriminare şi fără părtinire. În virtutea acestui principiu, Ministerul Public este conceput ca un sistem piramidal, în care măsurile de aplicare a legii adoptate de procurorul ierarhic superior sunt obligatorii pentru procurorii din subordine, ceea ce conferă substanţialitate principiului exercitării ierarhice a controlului în cadrul acestei autorităţi publice“, Curtea a reţinut că activităţile judiciare pe care le implică participarea procurorului la şedinţele de judecată sunt riguros stabilite prin lege, astfel că, prin modul în care este reglementată competenţa S.I.I.J. de a promova şi de a retrage căile de atac, rezultă că această secţie, evaluând legalitatea şi temeinicia hotărârii judecătoreşti pronunţate, exercită, implicit, un control asupra activităţii procurorului de şedinţă, în condiţiile în care nu există niciun temei legal care să instituie supraordonarea ierarhică a procurorului-şef al S.I.I.J faţă de procurorii din cadrul celorlalte secţii ale P.Î.C.C.J., respectiv a procurorilor din cadrul parchetului de pe lângă instanţa învestită cu judecarea cauzei. 16. Apoi, Curtea a reţinut că, deşi statutul S.I.I.J. este cel de secţie în cadrul P.Î.C.C.J., dispoziţiile legale criticate atribuie S.I.I.J. un statut special, preeminent faţă de celelalte structuri de parchet din P.Î.C.C.J. (D.N.A., Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Secţia judiciară) şi, totodată, o poziţie supraordonată în ierarhia Ministerului Public, cu încălcarea art. 132 din Constituţie, care consacră principiul controlului ierarhic în cadrul acestei autorităţi publice, ignorând principiile legalităţii şi imparţialităţii, materializate în principiul libertăţii concluziilor pe care procurorul de şedinţă le poate formula în cauza în care asigură reprezentarea intereselor generale ale societăţii. 17. În fine, având în vedere cadrul normativ actual în care procurorii S.I.I.J. îşi desfăşoară competenţele, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 referitoare la promovarea şi retragerea căilor de atac în cauzele date în competenţa lor de urmărire penală nu se corelează cu celelalte dispoziţii ale legii de organizare judiciară, neîntrunind condiţiile de calitate ale normei, astfel cum acestea au fost dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât, pe de o parte, procurorii S.I.I.J. nu asigură şi participarea la şedinţele de judecată în dosarele de competenţa Secţiei, activitate ce este realizată de procurori din cadrul Secţiei judiciare a P.Î.C.C.J. sau de procurori din cadrul parchetului de pe lângă instanţa învestită cu soluţionarea cauzei, şi, pe de altă parte, întrucât ele pot fi interpretate şi în sensul că, alături de procurorii care participă la şedinţele de judecată, care aparţin altor structuri de parchet, S.I.I.J. devine titular al acestei competenţe, ceea ce poate genera practici neunitare sau conflicte pozitive de competenţă, situaţii pe care legiuitorul a omis să le reglementeze. 18. Prin urmare, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum au fost modificate prin art. 14 pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2019, contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (5) referitor la respectarea legii şi supremaţia Constituţiei, precum şi în art. 131 alin. (1) şi în art. 132 alin. (1) cu referire la principiul legalităţii şi controlului ierarhic în virtutea cărora funcţionează Ministerul Public. 19. Având în vedere că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“ şi ţinând cont de faptul că Decizia nr. 547 din 7 iulie 2020, mai sus menţionată, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional în prezenta cauză, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 a devenit inadmisibilă. 20. Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia judiciară în Dosarul nr. 2.862/1/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători 1-2018. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători 1-2018 şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 20 mai 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
