Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Societatea Orhideea Gardens - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 9.731/299/2008** al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.238D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a criticii formulate prin raportare la art. 24 alin. (1) din Constituţie, din moment ce aceasta vizează interpretarea dispoziţiilor legale în raport cu situaţia probelor care nu au fost puse, în prealabil, în discuţia părţilor. Referitor la critica formulată prin raportare la art. 124 din Constituţie, solicită respingerea acesteia, întrucât nu este afectată independenţa judecătorului de la instanţa de trimitere, având în vedere că nu se soluţionează cauza pe fond, ci se trimite spre rejudecare. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 20 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 9.731/299/2008**, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţia legală criticată contravine dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Constituţie, în măsura în care se aplică unor probe care nu au fost puse, în prealabil, în discuţia părţilor şi nu au făcut obiectul unor dezbateri în contradictoriu nici în faţa instanţei de recurs, fiind doar rezultatul unei conduite părtinitoare şi ilegale a unui judecător. Textul de lege criticat permite judecătorului cauzei să dea îndrumări pentru o pretinsă unificare a practicii şi să fie concomitent şi judecător al fondului, deşi casează cu trimitere la rejudecare, derobându-se de răspunderea pentru soluţionarea justă a speţei care, în rejudecare, poate presupune inclusiv o modificare a situaţiilor de fapt. Se apreciază că, ori de câte ori o instanţă de recurs decide cu privire la necesitatea administrării unei probe ce nu a fost pusă în discuţia părţilor şi nu a făcut obiectul unor dezbateri contradictorii, aplicarea art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 ar conduce la administrarea probei cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, se face referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale impune tribunalului obligaţia de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor şi a cererilor de probatoriu ale părţilor. 6. În numeroase decizii, Curtea s-a pronunţat cu privire la constituţionalitatea unei anumite interpretări ce se poate da unui text de lege. De vreme ce Curtea Constituţională are dreptul să se pronunţe cu privire la un anumit mod de interpretare a legii, atunci, pentru identitate de motive, aceasta are dreptul să se pronunţe şi asupra constituţionalităţii unui anumit mod de aplicare a legii. 7. Se arată că dispoziţiile legale criticate reprezintă o încălcare a independenţei judecătorului prin faptul că, rejudecând cauza, acesta, deşi independent, este nevoit să preia rezolvarea în drept stabilită de instanţa de casare, deoarece îndrumările sunt date în cadrul activităţii jurisdicţionale a instanţelor superioare în baza unui text de lege anterior Constituţiei şi care nu mai poate rămâne în vigoare decât în măsura în care nu contravine normelor şi principiilor constituţionale. De asemenea, independenţa judecătorului de fond este ştirbită prin faptul că, rejudecând cauza, ar trebui să adopte rezolvarea în drept stabilită de instanţa de casare, fiind nevoit să se supună voinţei unei autorităţi străine de cauza judecată, şi ar trebui să se conformeze unei hotărâri de speţă. 8. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, care au următorul cuprins: „În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.“ 13. În legătură cu obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, potrivit cărora „dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare“, precum şi Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea Constituţională a reţinut că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează să se pronunţe asupra prevederilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, mai sus citate. 14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 privind statul român, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi ale art. 124 alin. (1) şi (3) privind înfăptuirea justiţiei. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că o critică identică raportată la art. 24 din Constituţie a format obiectul Deciziei nr. 276 din 23 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 10 iulie 2013. Prin această decizie Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, având în vedere că, în realitate, criticile formulate nu constituie argumente de neconstituţionalitate, ci relevă aspecte ce ţin de aplicarea legii de către instanţa de judecată, fapt ce excedează controlului de constituţionalitate al Curţii Constituţionale. 16. Referitor la critica raportată la independenţa judecătorilor, prevăzută de art. 124 din Constituţie, Curtea observă că autoarea acesteia îşi motivează susţinerile prin valorificarea considerentelor Deciziei nr. 360 din 12 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 7 martie 2003, prin care instanţa constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865. Motivarea unei excepţii de neconstituţionalitate pornind de la o decizie a Curţii Constituţionale, prin inversarea sensului considerentelor acesteia potrivit interesului autorului, reprezintă, în realitate, o contestare a celor reţinute de instanţa constituţională cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate. Prin urmare, chiar dacă, în mod formal, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, în realitate critica vizează însăşi decizia Curţii Constituţionale prin care s-a constatat conformitatea cu Legea fundamentală a acestor dispoziţii legale. 17. Aşadar, având în vedere că o decizie a Curţii Constituţionale nu poate forma obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, aceasta urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, fiind contrară art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit căruia aceasta „decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare“. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Societatea Orhideea Gardens - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 9.731/299/2008** al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 20 mai 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
