Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitre-Bogdan Licu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, excepţie ridicată de Dorel Lăpuşan şi alţii în Dosarul nr. 1.792/117/2019 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 659D/2020. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 683D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi din lege, excepţie ridicată de Ciprian Ţărean în Dosarul nr. 3.448/117/2019 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 683D/2020 la Dosarul nr. 659D/2020, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 386 din 4 iulie 2023. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 7. Prin Încheierea civilă din 12 martie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.792/117/2019, Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene. Excepţia a fost ridicată de apelanţii-reclamanţi Dorel Lăpuşan şi alţii în calea de atac a apelului formulat într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii privind drepturi de asigurări sociale. 8. Prin Încheierea din 25 mai 2020, pronunţată în Dosarul nr. 3.448/117/2019, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2019. Excepţia a fost ridicată de Ciprian Ţărean într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii privind drepturi de asigurări sociale. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine în esenţă că, în principal, sintagma „se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2018“ şi, în subsidiar, teza finală „sau aflat în plată în luna decembrie 2018“ din cuprinsul art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 sunt neconstituţionale, întrucât prin aplicarea sa se perpetuează o situaţie pe care chiar Curtea Constituţională a interzis-o prin Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014. 10. Se apreciază că dispoziţiile legale criticate nu respectă principiul securităţii raporturilor juridice, întrucât nu sunt clare şi previzibile, având în vedere că în cuprinsul art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 există două sintagme („cuantumul cuvenit“ şi „aflat în plată în luna decembrie 2018“) a căror aplicabilitate nu este deloc clar definită. Se menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia principiului securităţii raporturilor juridice, spre exemplu, Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014, Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014 sau Decizia nr. 30 din 27 ianuarie 2016. În acest mod se încalcă şi prevederile cuprinse în art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, respectiv art. 36 alin. (1) din acelaşi act normativ, textul criticat fiind echivoc şi lipsit de claritate. 11. Se mai susţine că o măsură restrictivă nu poate dura mai mult de 3 ani, or prin acordarea pentru anii 2019-2021 a cuantumului aflat în plată în decembrie 2018, care se perpetua din anii 2017, 2016 şi 2015, se încalcă în mod clar proporţionalitatea măsurii (legea aplicându-se contrar dispoziţiilor constituţionale). 12. Se apreciază că prin cele două sintagme din teza finală a articolului 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 se deschide calea aplicării discriminatorii şi diferenţiate a cuantumului pentru indemnizaţiile participanţilor la Revoluţie. Astfel, autorităţile pot alege în mod arbitrar cuantumul care le va fi plătit revoluţionarilor, unora preferând să le aplice „cuantumul cuvenit“ şi altora „cuantumul aflat în plată în luna decembrie 2018“, rezultând indemnizaţii diferite fără nicio justificare. Această inegalitate în faţa legii decurge tot din încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice întrucât, aşa cum s-a arătat mai sus, textul contestat nu este deloc clar, precis şi nici previzibil, lăsând şi loc de echivoc. 13. Referitor la încălcarea art. 23 alin. (1) din Constituţie se afirmă că din interpretarea acestui articol reiese faptul că statul trebuie să protejeze şi să garanteze libertatea individului şi siguranţa persoanei, întrucât altfel statul prin autorităţile sale şi-ar putea exercita puterea în mod abuziv. Chiar dacă, în principal, acest articol îşi regăseşte aplicabilitatea în dreptul penal, unde aceste drepturi au aptitudinea de a fi mult mai uşor lezate, noţiunea de „siguranţa persoanei“ include şi componenta civilă de securitate juridică, individul încrezându-se, în mod legitim, în siguranţa pe care i-o oferă normele juridice. Or, în speţă, prin faptul că textul de lege nu este clar şi nu există suficiente criterii pentru a se stabili care dintre cele două sintagme cuprinse în art. 40 alin. (2) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 se aplică, se încalcă inclusiv acest articol din Constituţie referitor la siguranţa persoanei. 14. În final se menţionează că drepturile şi libertăţile constituţionale au rolul de a garanta şi de a întări, în esenţă, încrederea persoanei în „atribuţiile“ statului, or, prin articolul criticat se goleşte de conţinut chiar principiul securităţii juridice, care oferă încredere şi siguranţă persoanei. 15. Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, având în vedere că dispoziţiile art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 nu corespund normelor de tehnică legislativă, în condiţiile în care se lasă la latitudinea instituţiei care plăteşte indemnizaţia stabilirea cuantumului cuvenit, întrucât textul legal nu cuprinde criterii de stabilire a acestuia. Apoi, lasă la latitudinea instituţiei plătitoare să decidă dacă plăteşte indemnizaţia prin raportare la cuantumul cuvenit sau la cuantumul aflat în plată. Din acest punct de vedere, apreciază instanţa, norma legală criticată încalcă cerinţa de claritate şi predictibilitate, transformând instituţia plătitoare în legiuitor prin atributul acordat de a stabili cele două elemente, cuantumul cuvenit şi dacă îndemnizaţia se plăteşte prin raportare la cuantumul cuvenit sau la cel aflat în plată. Principiul securităţii raporturilor juridice este o componentă a statului de drept, iar textul legii trebuie să fie clar şi previzibil, existenţa unor soluţii contradictorii prevăzute de textul legal analizat şi anularea dispoziţiei legislative, respectiv art. 4 alin. (3) din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004 prin intermediul prevederilor criticate, conducând la încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice, ca urmare a lipsei de claritate şi predictibilitate. 16. Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că textul de lege criticat nu încalcă niciunul dintre articolele din Constituţie invocate, aşa încât excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018. De asemenea, cu privire la sesizarea Curţii Constituţionale cu dispoziţiile art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2019, în Dosarul nr. 683D/2020, Curtea reţine că, deşi aceste dispoziţii sunt menţionate de instanţă în dispozitivul încheierii de sesizare, din analiza notelor scrise ale autorului excepţiei rezultă cu claritate că acesta nu a invocat neconstituţionalitatea acestor dispoziţii, ci ale art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, aşa încât obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie aceste norme. Dispoziţiile art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 au următorul cuprins: „În perioada 2019-2021, indemnizaţiile stabilite în baza Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2018.“ 21. Curtea observă că dispoziţiile de lege criticate şi-au încetat în prezent aplicarea. Având în vedere însă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează să se pronunţe asupra dispoziţiilor de lege criticate cu care a fost sesizată, ce sunt incidente în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate. 22. Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) referitor la principiul securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice şi obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi art. 23 alin. (1) referitor la libertatea individuală. 23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici similare, prin Decizia nr. 386 din 4 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 945 din 19 octombrie 2023, Decizia nr. 298 din 18 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 22 august 2022, Decizia nr. 83 din 3 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 24 mai 2022, şi Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 22 mai 2020, respingând, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. 24. Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că indemnizaţia de revoluţionar are un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competenţă de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acesteia, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. De asemenea, Curtea a constatat că, deşi temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoştinţă pentru cei care, prin jertfa şi contribuţia proprie, au contribuit la căderea regimului comunist şi la instaurarea democraţiei, este incontestabil, acesta nu constituie totuşi, potrivit Constituţiei, o obligaţie de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor indemnizaţii de revoluţionar. Aceste tipuri de indemnizaţii cu caracter reparatoriu nu au consacrare constituţională, astfel încât legiuitorul le poate acorda sau nu, dar în momentul în care a decis acordarea unor astfel de indemnizaţii pe o anumită perioadă are, de asemenea, dreptul de a stabili frecvenţa şi modalitatea concretă în care va face aceasta. Nefiind drepturi constituţionale, legiuitorul poate opta şi pentru retragerea lor în viitor [a se vedea, în acest sens, dispoziţiile art. II pct. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, abrogate de art. 44 alin. (1) pct. 27 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice]. A nega posibilitatea legiuitorului de a modifica sau de a abroga o normă ar însemna negarea competenţei sale legislative, ceea ce este inadmisibil. Din contră, legiuitorul, fie originar, fie delegat, trebuie să vegheze la asigurarea stabilităţii economice a ţării şi să ia măsuri în consecinţă (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 90 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 5 aprilie 2012, şi Decizia nr. 386 din 4 iulie 2023, precitată, paragraful 21). 25. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate raportate la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, prin Decizia nr. 83 din 3 martie 2022, precitată, paragraful 34, Curtea a reţinut că prevederile legale criticate, prin care se plafonează anumite indemnizaţii instituite de Legea nr. 341/2004, nu pot conduce la încălcarea principiului statului de drept sau al legalităţii şi supremaţiei Constituţiei, aceste indemnizaţii nefiind drepturi fundamentale. În plus, Curtea a reţinut că legiuitorul trebuie să aibă o marjă rezonabilă în ceea ce priveşte aprecierea relevanţei asemănărilor şi deosebirilor dintre diverse categorii de subiecţi de drept pe care el însuşi le instituie. Mai mult, chiar dacă revoluţionarii reprezintă o categorie al cărei statut este reglementat în mod distinct prin Legea nr. 341/2004 şi care nu coincide cu categoria salariaţilor din sectorul public, aceasta nu înseamnă că, în funcţie de scopul particular urmărit de legiuitor prin adoptarea unui anumit act normativ, anumite trăsături comune celor două categorii nu pot dobândi niciodată suficientă greutate pentru legiuitor. Astfel, în contextul în care legiuitorul delegat a implementat, prin actele normative criticate, măsuri financiar-bugetare, devine relevantă împrejurarea că plăţile efectuate de la bugetul de stat către salariaţi şi revoluţionari se realizează din veniturile bugetului de stat. 26. Referitor la critica privind încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, prin Decizia nr. 148 din 21 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 26 octombrie 2023, paragrafele 25-28, Curtea a reţinut că, potrivit jurisprudenţei sale constante, aplicarea principiului tempus regit actum în ceea ce priveşte deschiderea drepturilor la pensie nu este contrară dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1). Cu alte cuvinte, nu este discriminatorie modificarea condiţiilor în care se deschide şi se acordă dreptul la pensie, chiar dacă asiguraţii cărora li se aplică se află în aceeaşi situaţie. Or, în condiţiile în care dreptul la pensie se bucură de garanţie constituţională expresă a fortiori, nu este discriminatorie nici aplicarea principiului tempus regit actum în ceea ce priveşte acordarea unor drepturi la indemnizaţii de natura celor instituite prin Legea nr. 341/2004 (a se vedea, în acelaşi sens, şi Decizia nr. 536 din 15 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 976 din 13 octombrie 2021, paragraful 40). De asemenea, Curtea a reţinut că acordarea indemnizaţiilor nu a fost uniformă de-a lungul timpului, legiuitorul stabilind reguli diferite pentru persoanele care au dobândit titluri diferite. Spre exemplu, plata indemnizaţiilor reparatorii prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 (indemnizaţiile Luptătorilor Remarcaţi prin Fapte Deosebite) a fost suspendată începând cu anul 2012 până în anul 2014 inclusiv. Aşa fiind, criticile autorilor excepţiei referitoare la faptul că unii revoluţionari primesc indemnizaţia calculată prin raportare la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, iar alţii primesc indemnizaţia „cuvenită“, respectiv raportată la câştigul salarial mediu brut, nu pot fi primite, întrucât legiuitorul a reglementat distinct fiecare tip de indemnizaţie corespunzător titlului deţinut, fără discriminări în cadrul aceleiaşi categorii. 27. Prin Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014, invocată de către autori în susţinerea criticilor de neconstituţionalitate formulate, Curtea a precizat că măsura suspendării anuale a plăţii drepturilor prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, măsură adoptată deja pentru 3 ani consecutivi, 2012, 2013 şi 2014, nu poate fi repetată sine die, caz în care ar putea afecta proporţionalitatea acesteia. Totodată, Curtea a reţinut că, începând cu luna ianuarie 2015, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 30 decembrie 2014, şi Ordonanţei Guvernului nr. 1/2015 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015, au fost modificate prevederile art. 3 şi 4 din Legea nr. 341/2004, care stabileau categoriile de titluri ce se pot acorda luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 şi drepturile corespondente deţinerii acestor titluri (introducându-se un nou titlu, Luptător cu Rol Determinant), iar noul conţinut normativ al art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 prevede acordarea unei indemnizaţii de gratitudine lunară, începând cu anul 2015 (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 173 din 19 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 22 mai 2015, paragraful 27, şi Decizia nr. 610 din 2 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 27 mai 2019, paragraful 46). Or, dispoziţiile legale criticate vizează acordarea într-un anumit cuantum a indemnizaţiilor stabilite în baza Legii nr. 341/2004, şi nu măsura suspendării plăţii acestor drepturi. 28. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenţei mai sus invocate, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor mai sus invocate sunt valabile şi în prezenta cauză. 29. În final, Curtea reţine că art. 23 alin. (1) din Constituţie nu are incidenţă în cauză, întrucât conţinutul normativ al dispoziţiilor criticate nu se referă la libertatea individuală şi siguranţa persoanei. 30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Dorel Lăpuşan şi alţii în Dosarul nr. 1.792/117/2019 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi de Ciprian Ţărean în Dosarul nr. 3.448/117/2019 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 ianuarie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Bianca Drăghici ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
