Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana-Cristina Puică│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Adrian Niţă în Dosarul nr. 13.877/303/2017/a1 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 283D/2018. 2. La apelul nominal, pentru autorul excepţiei, răspunde avocatul Dumitru Irinel Samoilă, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, pentru argumentele invocate în notele scrise depuse la dosar. Susţine, astfel, că revirimentul jurisprudenţial solicitat cu privire la dispoziţiile art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală vizează critici noi de neconstituţionalitate, şi anume lipsa de echitate a procedeului de dovedire a vătămării, prin prisma titularului acestei obligaţii, în cazul nulităţii relative, respectiv imprevizibilitatea textului de lege criticat în raport cu organul judiciar care urmează să dea eficienţă sancţiunii nulităţii relative sub aspectul remedierii încălcării dreptului părţii. Arată că dovedirea vătămării este, de cele mai multe ori, imposibil de efectuat, această cerinţă fiind un transplant juridic din procedura civilă. Consideră că nu inculpatul trebuie să dovedească existenţa vătămării şi a celorlalte aspecte prevăzute de norma criticată, ci procurorul trebuie să probeze că nu există o încălcare a legii şi nicio vătămare a drepturilor inculpatului. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 511 din 30 iunie 2020. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea nr. 37/CP din 16 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 13.877/303/2017/a1, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Adrian Niţă cu ocazia soluţionării unei contestaţii întro cauză penală aflată în procedura de cameră preliminară. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală încalcă principiul legalităţii, principiul universalităţii drepturilor, libertăţilor şi obligaţiilor consacrate prin Constituţie şi prin alte legi, egalitatea în faţa legii, accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Arată că, în cazul în care inculpatul invocă o nulitate relativă, acesta trebuie să dovedească nu numai încălcarea unei norme de procedură, ci şi cauzarea unei vătămări a drepturilor sale, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului respectiv. Astfel, deşi nu prevede expres, textul de lege criticat determină inclusiv regimul probaţiunii în materia vătămării, în sensul că sarcina demonstrării acesteia aparţine participantului la procesul penal care invocă nulitatea relativă. În procesul penal, marea majoritate a actelor de procedură sunt guvernate de principiul oficialităţii, fiind întocmite de organe judiciare ce dispun de autoritatea statală şi au puterea de dispoziţie şi de constrângere. În cazul în care organul judiciar încalcă o normă de procedură penală în detrimentul unei părţi sau al unui subiect procesual, aceasta/acesta din urmă trebuie să demonstreze, pe de o parte, că încălcarea i-a provocat o vătămare, iar, pe de altă parte, că această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea respectivului act. Deci, probaţiunea persoanei interesate în demonstrarea vătămării trebuie să vizeze ambele paliere, ceea ce, nu de puţine ori, echivalează în fapt cu o veritabilă probatio diabolica, şi implicit determină încălcarea dreptului la un proces echitabil. Concluzionează că „toate normele de drept procesual penal sunt obligatorii, măsura în care acestea sunt sau nu respectate fiind dată de intensitatea şi inerenţa sancţiunii aplicabile. Sancţiunea îşi pierde însă efectivitatea şi eficacitatea dacă probarea vătămării cade în sarcina celui pentru protecţia căruia a fost instituită, de la bun început, norma“. 7. Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Consideră că autorul excepţiei solicită, în realitate, pronunţarea de către Curtea Constituţională a unei decizii interpretative prin care să se statueze că dispoziţiile art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale numai în măsura în care se interpretează în sensul că vătămarea drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali - care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului - nu trebuie să fie dovedită de persoana care o invocă, ci sarcina de a proba inexistenţa vătămării îi revine organului judiciar. Or, o asemenea interpretare nu poate fi admisă, întrucât persoana care se consideră vătămată este cea mai în măsură să dovedească o încălcare a drepturilor sale procesuale, iar organul judiciar şi-ar depăşi competenţa dacă ar interveni peste poziţia procesuală a unei părţi din proces, putând fi acuzat de părtinire. Apreciază că impunerea unei obligaţii în sarcina organelor judiciare de a dovedi lipsa unor posibile vătămări aduse drepturilor procesuale ale părţilor prin unele carenţe ori defecte ale actelor judiciare ar deschide calea unor abuzuri majore de drept din partea justiţiabililor, deoarece, prin interpretarea tendenţioasă a textelor de lege, s-ar pune practic organul judiciar la dispoziţia părţilor din proces. Consideră că, în acest mod, toate nulităţile relative s-ar transforma în nulităţi absolute, ceea ce ar bloca activitatea judiciară din cauza celor mai mici erori. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere exprimat anterior şi reţinut în Decizia Curţii Constituţionale nr. 857 din 14 decembrie 2017, în sensul că dispoziţiile art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „(1) Încălcarea oricăror dispoziţii legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului.“ 13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii, ale art. 15 alin. (1) privind principiul universalităţii drepturilor, libertăţilor şi obligaţiilor consacrate prin Constituţie şi prin alte legi, ale art. 16 alin. (2), potrivit căruia „Nimeni nu este mai presus de lege“, ale art. 21 alin. (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 124 alin. (1) referitor la înfăptuirea justiţiei în numele legii, precum şi ale art. 11 alin. (2) privind tratatele ratificate de Parlament şi ale art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale - invocate şi în prezenta cauză - şi faţă de critici similare. 15. Astfel, prin Decizia nr. 247 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 12 august 2020, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală, reţinând, în paragraful 26, că nulitatea relativă este o nulitate virtuală, ce derivă din principiul fundamental al legalităţii şi rezultă din încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la desfăşurarea procesului penal, altele decât cele expres prevăzute de lege, care atrag nulitatea absolută. Aceasta poate fi invocată de către procuror, părţi şi subiecţii procesuali principali, atunci când au un interes procesual propriu în respectarea dispoziţiilor legale încălcate. Prin urmare, nulitatea relativă are următoarele caracteristici: intervine atunci când prin încălcarea dispoziţiilor legale s-a produs o vătămare a drepturilor participanţilor la procesul penal anterior enumeraţi; trebuie invocată într-o anumită etapă a procesului penal sau întrun anumit moment procesual; se acoperă atunci când titularii dreptului de a o invoca nu îşi exercită acest drept în termenul de decădere prevăzut de lege; iar subiecţii procesuali care pot invoca nulitatea relativă trebuie să aibă calitatea prevăzută de lege, precum şi un interes procesual propriu în respectarea dispoziţiei legale pretins încălcate. Aşadar, cazurile în care poate fi invocată nulitatea relativă sunt, teoretic, foarte numeroase, fiind reprezentate de toate încălcările unor dispoziţii procesual penale, altele decât cele pentru care poate fi invocată nulitatea absolută. Cu toate acestea, cele mai întâlnite cauze de nulitate relativă se referă la: reglementarea regulilor de bază, a principiilor sau a altor cerinţe care asigură organizarea şi desfăşurarea procesului penal, competenţa organelor judiciare, sesizarea organelor judiciare, forma şi conţinutul actelor procedurale, procedura de citare şi de comunicare a actelor procedurale, termenele procedurale şi administrarea probelor. 16. Prin decizia mai sus menţionată, paragraful 27, Curtea a constatat că, spre deosebire de nulitatea relativă, nulitatea absolută se caracterizează prin aceea că nu poate fi înlăturată în niciun fel, poate fi invocată în orice stare a procesului penal - cu excepţia cazurilor prevăzute de dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. e) şi f) din Codul de procedură penală, care pot fi invocate în condiţiile stabilite de prevederile art. 281 alin. (4) din acelaşi cod - şi poate fi luată în considerare din oficiu. Cazurile de nulitate absolută se referă la: compunerea completului de judecată, competenţa materială şi competenţa personală a instanţelor judecătoreşti, publicitatea şedinţei de judecată, participarea procurorului la judecată, atunci când aceasta este obligatorie, prezenţa suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea lor la şedinţa de judecată este obligatorie potrivit legii, şi la efectuarea unor acte procesuale şi procedurale interzise de lege ca efect al inadmisibilităţii sau al decăderii. Curtea a reţinut că în cazul nulităţilor absolute vătămarea procesuală este prezumată iuris et de iure, neexistând o condiţie în sensul dovedirii existenţei acesteia, pe când în cazul nulităţilor relative vătămarea produsă prin nerespectarea legii trebuie dovedită de către acela care invocă această sancţiune. Chiar şi dovedită fiind, se va constata incidenţa nulităţii relative numai dacă vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Astfel, Curtea a reţinut că nulitatea reprezintă o sancţiune procedurală extremă, care intervine numai atunci când alte remedii nu sunt posibile. Cum însă nu orice încălcare a unei norme procedurale provoacă o vătămare care nu poate fi reparată decât prin anularea actului, legiuitorul a instituit regula potrivit căreia nulitatea actului făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal intervine numai atunci când s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod. Această reglementare reflectă preocuparea legiuitorului de a salva actele procedurale care, deşi iniţial nu au respectat formele procedurale, îşi pot atinge scopul prin completarea sau refacerea lor. Nimic nu împiedică persoana interesată ca, în ipoteza în care există o vătămare ce nu poate fi înlăturată, să invoce şi să dovedească vătămarea pretinsă. Aşadar, condiţionarea anulării actului de procedură care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege de dovedirea existenţei unei vătămări ce nu poate fi înlăturată în alt mod nu are semnificaţia unei sustrageri a respectivului act de procedură de la aplicarea sancţiunilor legale sau a unei „derogări“ de la obligativitatea respectării legii. 17. Totodată, prin Decizia nr. 247 din 4 iunie 2020, mai sus citată, paragraful 28, Curtea a concluzionat că, în mod evident, nulitatea absolută nu poate interveni în cazul oricărei încălcări a normelor de procedură, ci aceasta trebuie să fie incidentă atunci când normele de procedură încălcate reglementează un domeniu cu implicaţii decisive asupra procesului penal (Decizia nr. 302 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 17 iulie 2017, paragraful 57). Cu alte cuvinte, atunci când normele de procedură reglementează elemente esenţiale, cu implicaţii fundamentale asupra procesului penal, legiuitorul trebuie să reglementeze sancţiuni adecvate aplicabile în cazul încălcării acestora. Având în vedere aceste aspecte, Curtea a observat că autorul excepţiei doreşte, practic, ca sancţiunea nulităţii absolute să intervină în cazul încălcării oricărei norme de procedură penală, fără nicio distincţie, ceea ce ar echivala cu reglementarea unei prezumţii absolute că încălcarea oricărei norme procedurale generează o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin aplicarea sancţiunii nulităţii absolute, nu şi prin aplicarea altor remedii procesuale. O asemenea reglementare ar presupune că încălcarea oricărei dispoziţii legale ar atrage, per se, sancţiunea cea mai gravă - nulitatea absolută - consecinţa într-un asemenea caz fiind îngreunarea desfăşurării procedurilor penale. 18. În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 840 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 16 februarie 2016, Decizia nr. 462 din 5 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 991 din 22 noiembrie 2018, Decizia nr. 87 din 13 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 498 din 19 iunie 2019, Decizia nr. 630 din 15 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.024 din 19 decembrie 2019, şi Decizia nr. 511 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 27 august 2020. 19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat această soluţie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 20. Având în vedere cele mai sus arătate, dispoziţiile art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală nu încalcă nici prevederile art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii, ale art. 15 alin. (1) privind principiul universalităţii drepturilor, libertăţilor şi obligaţiilor consacrate prin Constituţie şi prin alte legi, ale art. 16 alin. (2), potrivit căruia „Nimeni nu este mai presus de lege“, şi ale art. 124 alin. (1) referitor la înfăptuirea justiţiei în numele legii. 21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Adrian Niţă în Dosarul nr. 13.877/303/2017/a1 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi constată că dispoziţiile art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 ianuarie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Oana-Cristina Puică ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
