Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 339 din 9 iulie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 339 din 9 iulie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 165 din 25 februarie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia-Marilena  │-                 │
│Ionea              │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene. Excepţia a fost ridicată de Manuela-Camelia Cucerea şi Marta Simon în Dosarul nr. 1.056/102/2019/a2 al Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 840D/2020.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 5 octombrie 2023, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi, şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul prevederilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 2 noiembrie 2023. Ulterior, având în vedere că nu au fost prezenţi toţi judecătorii care au participat la dezbateri şi ţinând cont de cererile formulate de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul art. 58 alin. (1) teza întâi, respectiv al art. 57 şi al art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a amânat pronunţarea pentru 28 noiembrie 2023, 30 ianuarie 2024, 14 februarie 2024, 21 februarie 2024, 20 martie 2024, 10 aprilie 2024, 28 mai 2024, 3 iunie 2024 şi 9 iulie 2024, când a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    3. Prin Încheierea din 23 martie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.056/102/2019/a2, Tribunalul Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene. Excepţia a fost ridicată de Manuela-Camelia Cucerea şi Marta Simon într-o cauză având ca obiect drepturi băneşti reprezentate de contravaloarea muncii prestate în orele de gardă.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarele acesteia arată, în esenţă, că, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, personalul sanitar cu pregătire superioară care efectuează gărzi pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază se salarizează cu tariful orar aferent salariului de bază. Cu toate acestea, prin art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 legiuitorul a prevăzut că, începând cu luna martie 2018 până la 31 decembrie 2018, drepturile salariale aferente activităţii prestate în linia de gardă, sporul pentru activitatea prestată în ture, sporul acordat pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, nu se lucrează, sporul pentru munca prestată în timpul nopţii vor fi determinate conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018. Totodată, prin prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 s-a dispus că, începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
    5. Deşi salariul de bază a fost majorat prin dispoziţiile art. 38 alin. (3) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017, drepturile salariale aferente orelor de gardă au fost diminuate, întrucât au fost limitate la nivelul cuantumului acordat pentru luna ianuarie 2018 şi, ulterior, decembrie 2018.
    6. Astfel, se aduce atingere dreptului fundamental la muncă, în componenta sa privind dreptul la salariu, încălcându-se art. 41 alin. (1) din Constituţie, precum şi prevederile internaţionale referitoare la dreptul la muncă.
    7. Sunt încălcate şi condiţiile constituţionale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, întrucât măsura dispusă de dispoziţiile de lege criticate nu este necesară şi aduce atingere existenţei dreptului la salariu. Prejudicierea nejustificată este cu atât mai evidentă cu cât iniţial legiuitorul a dat o aparenţă de limitare temporară a restrângerii drepturilor salariate aferente activităţii de gardă, prevăzând că această limitare se aplică începând cu luna martie 2018 şi până la data de 31 decembrie 2018. Ulterior însă această restrângere a fost prorogată, prin prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, nemaiavând astfel un caracter temporar.
    8. Rezultă astfel că dreptul la salariu este îngrădit sine die prin efectul prelungirilor succesive ale limitării acordării remuneraţiei aferente orelor de gardă. Se aduce astfel atingere caracterului temporar al restrângerii exerciţiului dreptului fundamental la salariu.
    9. Pe de altă parte, prin textele de lege criticate se aduce atingere principiului drepturilor câştigate, câtă vreme autoarele excepţiei beneficiau anterior, sub imperiul vechii reglementări incidente, de drepturi salariale corespunzătoare activităţii de gardă prestate, în mod integral, în acord cu reperul de calcul stabilit de legiuitor, respectiv cu nivelul salariului de bază.
    10. Tribunalul Mureş - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere dreptului la salariu. În acest sens arată, pe de o parte, că prin neacordarea unei majorări a drepturilor salariale aferente orelor de gardă, similară majorării salariului de bază, nu a fost încălcat în niciun fel dreptul la salariu al reclamantelor, drepturile aferente orelor de gardă nefiind reduse, iar, pe de altă parte, că dreptul constituţional la salariu nu implică şi obligaţia statului de a acorda majorări ale salariului. În condiţiile în care nu a fost restrâns dreptul la muncă al reclamantelor, prevăzut de art. 41 alin. (1) din Constituţie, apreciază că nu au fost încălcate nici prevederile art. 53 din Constituţie.
    11. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, dispoziţii introduse prin articolul unic pct. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2017 pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 978 din 8 decembrie 2017. De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018. Dispoziţiile de lege criticate au următoarea redactare:
    - Art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017: „Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale: [...] începând cu luna martie 2018 până la 31 decembrie 2018, drepturile salariale aferente activităţii prestate în linia de gardă, sporul pentru activitatea prestată în ture, sporul acordat pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale în vigoare nu se lucrează, sporul pentru munca prestată în timpul nopţii vor fi determinate conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018;“;
    – Art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018: „Începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.“

    15. Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au avut o aplicare limitată în timp. De asemenea, constată că dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 au fost modificate prin art. I pct. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 9 ianuarie 2020, în sensul prelungirii termenului de aplicare începând cu luna ianuarie 2020. Având în vedere însă cele reţinute prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, şi având în vedere aplicabilitatea în cauza în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege cu care a fost sesizată, Curtea urmează să analizeze constituţionalitatea dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, în redactarea criticată de autoarele excepţiei de neconstituţionalitate.
    16. Autoarele excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi din Constituţie: art. 41 alin. (1) referitor la dreptul la muncă şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, consideră că sunt încălcate prevederile internaţionale care consacră dreptul la muncă, respectiv art. 23 pct. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 6 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale şi art. 15 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta a fost invocată într-o cauză în care autoarele excepţiei, având calitatea de medici, au solicitat acordarea drepturilor cuvenite pentru munca desfăşurată în timpul gărzilor pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază prin raportare la tariful orar aferent salariului de bază.
    18. Curtea reţine că, potrivit reglementărilor cap. II din anexa nr. II - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială“ la Legea-cadru nr. 153/2017, gărzile pot fi efectuate atât în timpul programului de muncă, cât şi în afara acestuia. Gărzile efectuate de medici pentru completarea normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, stabilite prin regulamente specifice, reprezintă gărzi obligatorii [art. 5 alin. (2)]. Pentru gărzile efectuate peste durata normală a timpului de lucru în vederea asigurării continuităţii asistenţei medicale, medicii vor încheia cu unitatea sanitară publică un contract individual de muncă cu timp parţial pentru activitatea prestată în linia de gardă şi vor beneficia numai de drepturile aferente activităţii prestate în linia de gardă [art. 5 alin. (3)].
    19. Un contract individual de muncă cu timp parţial încheiat exclusiv în vederea efectuării serviciului de gardă pot încheia şi medicii care nu au contract individual de muncă cu unitatea sanitară [art. 3 alin. (5)].
    20. În ceea ce priveşte munca desfăşurată în linia de gardă pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, aceasta se salarizează „cu tariful orar aferent salariului de bază“ [art. 3 alin. (1)]. De asemenea, gărzile efectuate în zilele lucrătoare se salarizează cu un spor de până la 75% din tariful orar al salariului de bază, în timp ce gărzile efectuate în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, potrivit dispoziţiilor legale, nu se lucrează se salarizează cu un spor de până la 100% din tariful orar al salariului de bază [art. 3 alin. (2) şi (3)].
    21. Alături de aceste drepturi, începând cu 1 august 2023, se acordă o indemnizaţie lunară stabilită în cuantum brut (art. 3^1, introdus prin art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2023 pentru stabilirea unor măsuri la nivelul structurii organizatorice aferente unităţilor sanitare, precum şi stabilirea unor măsuri privind salarizarea personalului din sistemul sanitar public şi pentru completarea unor acte normative în domeniul sănătăţii şi în domeniul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 30 iunie 2023).
    22. Curtea observă că dispoziţiile de lege criticate reglementează drepturile salariale aferente activităţii prestate în linia de gardă ce se acordă începând cu luna martie 2018 până la 31 decembrie 2018, respectiv începând cu 1 ianuarie 2019.
    23. Analizând contextul reglementării, Curtea reţine că, potrivit art. 43 din Legea-cadru nr. 153/2017, această lege a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2017. Dispoziţiile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 au reglementat aplicarea etapizată a acestei legi. Dispoziţiile alin. (2) din acest articol de lege, care reglementează salarizarea pentru anul 2017, prevăd menţinerea în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, a cuantumului brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
    24. Potrivit alin. (3) din acelaşi articol de lege, începând cu data de 1 ianuarie 2018, cuantumul aceloraşi drepturi se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25. În mod excepţional, pentru personalul care ocupă funcţiile de medici, de asistenţi medicali şi ambulanţieri/şoferi autosanitară, prin excepţie de la lit. a), începând cu 1 martie 2018, salariile de bază se majorează la nivelul salariului de bază stabilit potrivit Legii-cadru 153/2017 pentru anul 2022. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte drepturile salariale aferente muncii desfăşurate în linia de gardă, dispoziţiile art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, care constituie obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, prevăd menţinerea acestora conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018. Această reglementare are un caracter derogatoriu, pe perioada anul 2018, de la dispoziţiile art. 3 din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, care reglementează salarizarea muncii efectuate în linia de gardă.
    25. Păstrarea aceluiaşi nivel pentru sporurile acordate pentru munca prestată în linia de gardă s-a realizat şi în anul 2019, ca urmare a dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. Astfel, textul de lege prevede păstrarea acestor drepturi, începând cu 1 ianuarie 2019, la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, însă, aşa cum s-a reţinut mai sus, în decembrie 2018 cuantumul era cel reglementat de art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv cel raportat la nivelul lunii ianuarie 2018.
    26. Prin Decizia nr. 59 din 28 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 12 ianuarie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis că, în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul acestor drepturi se menţine cel mult la nivelul celui acordat pentru luna decembrie 2018, conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018, în temeiul art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
    27. Prin urmare, Curtea reţine că, în esenţă, autoarele excepţiei solicită acordarea drepturilor salariale aferente activităţii prestate în linia de gardă prin raportare la tariful orar aferent salariului de bază, în sensul dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, şi nu al dispoziţiilor de lege criticate.
    28. Or, Curtea reţine că, în ceea ce priveşte dreptul la salariu, în jurisprudenţa sa, a statuat că stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept şi o obligaţie a legiuitorului (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006) şi că stabilirea principiilor şi a condiţiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 23 octombrie 2007). De asemenea, Curtea Constituţională a reţinut că legiuitorul are dreptul să elaboreze măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 597 din 21 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 22 ianuarie 2024, paragraful 20).
    29. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează să fie plătite angajaţilor lor din bugetul de stat, şi anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57, Decizia din 6 decembrie 2011, pronunţată în cauzele Felicia Mihăieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, paragraful 15.
    30. Curtea Constituţională observă şi că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu conferă dreptul de a primi în continuare un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunţată în Cauza Vilho Eskelinen şi alţii împotriva Finlandei, paragraful 94).
    31. Or, Curtea, apreciind că, în realitate, autoarele excepţiei urmăresc o modificare a soluţiei legislative aplicabile în cauză referitoare la salarizarea activităţii desfăşurate în linia de gardă, contrar prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la separaţia puterilor în stat şi celor ale art. 61 alin. (1) care consacră rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării, precum şi dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, constată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
    32. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, excepţie ridicată de Manuela-Camelia Cucerea şi Marta Simon în Dosarul nr. 1.056/102/2019/a2 al Tribunalului Mureş - Secţia civilă.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 9 iulie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Patricia-Marilena Ionea

    OPINIE SEPARATĂ
    1. În dezacord cu soluţia adoptată - cu majoritate de voturi - prin Decizia nr. 339 din 9 iulie 2024, considerăm că excepţia de neconstituţionalitate trebuia admisă, şi nu respinsă ca inadmisibilă.
    2. Problema de drept ridicată în prezenta cauză este aceea a plafonării drepturilor salariale aferente muncii desfăşurate în linia de gardă la nivelul anului 2018 în condiţiile în care salariul prestat de personalul medical a cunoscut creşteri graduale în perioada 2018-2023.
    3. În analiza noastră, vom avea ca premisă faptul că salarizarea personalului medical pentru gărzile efectuate în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază este reglementată de dispoziţiile art. 3 alin. (1) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 şi se realizează prin raportare la tariful orar aferent salariului de bază.
    4. Se mai reţine că „asigurarea continuităţii asistenţei medicale este obligatorie pentru unităţile sanitare publice din sectorul sanitar şi se asigură prin serviciul de gardă“ [a se vedea art. 22 alin. (1) din Regulamentul privind timpul de muncă, organizarea şi efectuarea gărzilor în unităţile publice din sectorul sanitar, aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 870/2004]. Art. 42 din acelaşi regulament prevede că
    "(1) Orele de gardă se efectuează în afara programului de la norma de bază, cu excepţia orelor de gardă prevăzute la art. 4, şi se desfăşoară în baza unui contract individual de muncă cu timp parţial.
(2) Orele de gardă prevăzute la alin. (1) constituie vechime în muncă şi în specialitate."

    5. Rezultă că personalul sanitar are obligaţia să asigure continuitatea asistenţei medicale şi în afara normei de bază, dar în legătură cu aceasta. Salariul cadrelor medicale este alcătuit din două componente, şi anume cel pentru norma de bază şi cel pentru linia de gardă. Ca atare, remuneraţia pentru efectuarea serviciului de gardă nu are natura juridică a unor drepturi salariale suplimentare (spor), care, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, „nu reprezintă drepturi fundamentale. Instituirea şi/sau diminuarea acestora, acordarea într-o anumită perioadă de timp, modificarea lor ori încetarea acordării, stabilirea categoriilor de personal salarizat care beneficiază de acestea, precum şi a altor condiţii şi criterii de acordare ţin de competenţa şi de opţiunea exclusivă a legiuitorului, cu singura condiţie de ordin constituţional ca măsurile dispuse să vizeze deopotrivă toate categoriile de personal care se află într-o situaţie identică“ (Decizia nr. 482 din 21 septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1161 din 21 decembrie 2023, paragraful 35).
    6. Activitatea aferentă celei curente se subsumează normei de bază, iar cea prestată într-o linie de gardă este conexă şi indisolubil legată de norma de bază. Prin urmare, trebuie observat că serviciul de gardă este un element intrinsec al însăşi calităţii de cadru medical şi al serviciului prestat în această calitate. Faptul că legiuitorul a ales ca plata pentru serviciul de gardă să fie realizată distinct de salariul plătit pentru activitatea curentă nu înseamnă că, în discuţie, este un drept salarial suplimentar, ci un corolar al salariului normei de bază. Diferenţa dintre cele două tipuri de activităţi este aceea a timpului în care se desfăşoară (timpul normal de lucru versus în afara acestuia), însă ele converg ca scop şi conţinut, respectiv asigurarea asistenţei medicale, mai exact a permanenţei şi continuităţii acesteia, ca urmare a îmbinării la nivel temporal al celor două activităţi aferente calităţii de medic. Rezultă că operaţiunile desfăşurate de medici în timpul programului normal şi în timpul orelor de gardă sunt similare, concluzie care se impune şi în privinţa scopului pentru care sunt prestate aceste activităţi. Ca atare, plata acestor activităţi trebuie să reflecte o relaţie de sincronicitate, ca rezultat al legăturii existente între cele două activităţi. Atât timp cât remuneraţia pentru linia de gardă se calculează prin raportare la salariul de bază aferent funcţiei de cadru medical, nu există nicio raţiune pentru care remuneraţia pentru linia de gardă să nu fie corelată în timp cu cea a funcţiei de bază. O viziune contrară conduce la o contradicţie în termeni, şi anume calculul drepturilor salariale pentru linia de gardă se realizează în funcţie de salariul pentru funcţia de bază, însă nu în raport cu salariul în plată, ci în raport cu un salariu din trecut, care nu se mai corelează cu cel actual.
    7. Este adevărat că formula de calcul pentru a stabili drepturile salariale pentru activitatea curentă şi cea prestată într-o linie de gardă diferă, având în vedere dihotomia dintre normă de bază/în afara normei de bază, însă ambele activităţi se subsumează obligaţiilor care decurg din calitatea de personal medical, una fără alta neputând fi concepută. Ca atare, atunci când legiuitorul stabileşte modul de calcul al remuneraţiei pentru cele două activităţi nu poate să le considere ca fiind două activităţi fără nicio legătură între ele şi să stabilească un cadru referenţial de natură temporală diferit. Cu alte cuvinte, este inadmisibil ca salariul pentru norma de bază să se raporteze la anul 2022, iar remuneraţia (salariul) pentru efectuarea liniei de gardă să se raporteze la anul 2018. Aşa cum am menţionat, cele două activităţi nu pot fi disociate, astfel că remunerarea lor trebuie să urmeze acelaşi reper temporal.
    8. Prin urmare, din punct de vedere constituţional, elementele componente ale salariului, distinct de drepturile salariale suplimentare, trebuie să fie stabilite prin raportare la acelaşi reper temporal. Constituţia nu poate proteja doar o componentă a salariului, iar pe cealaltă să o desconsidere, în condiţiile în care ambele componente sunt elemente sine qua non ale salariului cadrelor medicale. Or, exact acest lucru a avut loc în cauza de faţă, unul dintre elementele intrinseci ale salariului cadrelor medicale a fost plafonat, relativizându-se, astfel, protecţia constituţională a acestuia. Ca efect al unei asemenea măsuri, salariul cadrelor medicale a fost afectat sub aspectul cuantumului său prin textul ordonanţei de urgenţă analizate, precum şi prin actele normative subsecvente care au menţinut această lipsă de corelare între cele două elemente ale salariului cadrelor medicale.
    9. Prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a stabilit că dreptul la salariu este corolarul unui drept constituţional, şi anume dreptul la muncă. Prin decizia amintită, Curtea a statuat că dreptul la muncă este un drept complex care include şi dreptul la salariu. Astfel, salariul este o componentă a dreptului la muncă şi reprezintă contraprestaţia angajatorului în raport cu munca prestată de către angajat în baza unor raporturi de muncă. Efectele raporturilor de muncă stabilite între angajat şi angajator se concretizează în obligaţii de ambele părţi, iar una dintre obligaţiile esenţiale ale angajatorului este plata salariului angajatului pentru munca prestată. Prin urmare, raportul de muncă implică, prin esenţa sa, dreptul la un salariu de bază, aşa cum este acesta definit prin art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017: salariul de bază reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcţiei, gradului/treptei profesionale, gradaţiei, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în anexele nr. I-IX. În lipsa acestei remuneraţii plătite, de regulă, în bani nu se poate concepe existenţa unui contract individual de muncă.
    10. În condiţiile în care reglementarea criticată conduce la relativizarea salariului, în speţă al cadrelor medicale, înseamnă că afectează dreptul la muncă al acestora, reglementat de art. 41 alin. (1) din Constituţie.
    11. Având în vedere cele expuse, apreciem că excepţia de neconstituţionalitate formulată trebuia admisă, sintagma „drepturile salariale aferente activităţii prestate în linia de gardă“ din art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, în ceea ce priveşte drepturile salariale aferente activităţii prestate în linia de gardă, fiind neconstituţionale.

                    Judecător,
                    Gheorghe Stan
                    Judecător,
                    Varga Attila

    ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 339 din 9 iulie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"