Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Excepţia a fost ridicată de Adrian Solomon în Dosarul nr. 16.324/301/2020 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.840D/2021. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Arată că autorul excepţiei nu dezvoltă criticile de neconstituţionalitate, ci se rezumă la a reda texte din Legea fundamentală. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Sentinţa civilă nr. 5.076 din 5 mai 2021, pronunţată în Dosarul nr. 16.324/301/2020, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Excepţia a fost ridicată de Adrian Solomon într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), ale art. 21 alin. (1) şi (2), ale art. 52 alin. (1) şi (2), ale art. 53 şi ale art. 126 alin. (6). În acest sens, arată că dispoziţiile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 încalcă garanţiile Constituţiei cu privire la claritate, precizie şi previzibilitate, întrucât au un conţinut contrar prevederilor art. 68 alin. (1) din aceeaşi lege, potrivit cărora „contravenţiilor prevăzute de prezenta lege le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.“ Or, arată că, potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, „contravenientul poate achita, în termen de cel mult 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal“. În mod diferit, dispoziţiile de lege criticate prevăd posibilitatea achitării doar a „jumătate din cuantumul amenzii aplicate de agentul constatator pentru contravenţiile prevăzute de lege“. Neclaritatea textului nu transpare din modalitatea ambiguă de formulare, care ar putea induce modalităţi diferite de interpretare şi aplicare, ci din trimiterea eronată la texte inexistente în cuprinsul actului normativ ce reglementează legislaţia-cadru privind contravenţiile ale cărei dispoziţii au un alt conţinut. Prin urmare, textele respective nu pot fi aplicate şi nu pot produce efecte juridice. În consecinţă, nici textele care stabilesc competenţa referitoare la constatarea contravenţiilor şi sancţiunile individuale incidente nu pot fi aplicate, fiind lipsite de efecte juridice ca urmare a modului defectuos de redactare. 6. În susţinerea criticii pe care o formulează, autorul excepţiei invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la cerinţele de precizie, claritate şi previzibilitate a legii, respectiv deciziile nr. 903 din 6 iulie 2010, nr. 743 din 2 iunie 2011, nr. 662 din 11 noiembrie 2014, nr. 1 din 10 ianuarie 2014 şi nr. 638 din 13 octombrie 2015. De asemenea, subliniază necesitatea clarităţii normelor prin care se stabilesc şi se sancţionează contravenţii, amintind deciziile nr. 152 din 6 mai 2020, nr. 176 din 24 martie 2005 şi nr. 1 din 8 februarie 1994. 7. În continuare, susţine că nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între cerinţele de interes general referitoare la buna administrare şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului, dispoziţiile legale criticate consacrând un dezechilibru între cele două interese concurente. Totodată, trebuie asigurată egalitatea de tratament, iar un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. 8. Autorul excepţiei mai arată că, în materia contravenţiilor, prin obligarea instanţei să ţină cont de modul de individualizare a amenzii stabilit de agentul constatator se aduce atingere principiului accesului liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil, dreptului la apărare, unicităţii, imparţialităţii şi egalităţii justiţiei, golindu-se astfel de conţinut principiul exercitării căilor de atac împotriva procesului-verbal de contravenţie sub forma deciziei de sancţionare. Astfel, stabilirea de către agentul constatator a unui cuantum de la care nu s-ar putea achita jumătate din minimul amenzii echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv asupra sancţiunilor principale şi complementare, precum şi a măsurilor dispuse, dreptul de acces liber la justiţie devenind astfel un drept iluzoriu şi teoretic. Accesul liber la justiţie implică prin natura sa o reglementare din partea statului şi poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanţa dreptului, în acest sens statuând şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunţată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36. 9. Totodată, arată că, în materie contravenţională, sancţiunile principale şi complementare, precum şi măsurile dispuse au un caracter punitiv şi preventiv, fiind substanţiale şi vizând ocrotirea unor valori sociale importante, respectiv restabilirea ordinii publice, astfel încât imprecizia şi lipsa de claritate şi predictibilitate echivalează cu lipsa unei căi de atac efective şi aduc atingere dreptului de acces liber la justiţie. Prin urmare, se aduce atingere art. 126 alin. (6) din Constituţie raportat la dreptul de acces liber la justiţie şi la dreptul la apărare, reprezentând în acelaşi timp o încălcare a cerinţelor unui proces echitabil. În plus, prin conduita procesuală sfidătoare a agentului constatator se aduce atingere şi art. 124 alin. (2) din Constituţie privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei. Totodată, prin prisma argumentelor anterior reţinute, susţine că sunt încălcate şi prevederile art. 53 alin. (2) teza finală din Constituţie. 10. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că textul de lege criticat este constituţional. Prin art. 69 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 se face derogare de la prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, intenţia legiuitorului fiind sancţionarea mai aspră a persoanelor care nu respectă dispoziţiile legale în materia prevenirii şi combaterii efectelor pandemiei de COVID-19. De asemenea, dispoziţia nu este discriminatorie, având în vedere că toate persoanele care vor fi sancţionate în baza prevederilor Legii nr. 55/2020 vor putea achita jumătate din cuantumul amenzii aplicate prin actul sancţionator, nu jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, aşadar există egalitate de tratament pentru persoanele aflate în situaţii similare. 11. Posibilitatea de a achita jumătate din cuantumul amenzii aplicate, şi nu din cuantumul minim legal al amenzii corespunde scopurilor urmărite de legiuitor - şi anume asigurarea climatului de ordine şi linişte publică necesar desfăşurării normale a societăţii -, coordonate de solidaritate în vederea contracarării efectelor negative ale crizei generate de virusul SARS-CoV-2 asupra sănătăţii, economiei şi situaţiei sociale, fiind necesare măsuri stricte de evitare a contactului direct cu alte persoane. În acest sens, se impune respectarea tuturor măsurilor pentru gestionarea cât mai eficientă a crizei sanitare şi limitarea răspândirii virusului. 12. De asemenea, instanţa apreciază că legea este previzibilă, atât timp cât art. 69 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 prevede că se poate achita jumătate din cuantumul amenzii aplicate. Faptul că Legea nr. 55/2020 se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 nu poate duce la concluzia că legea este neclară, deoarece dispoziţiile acestei ordonanţe reglementează regimul general al contravenţiilor, iar prevederile Legii nr. 55/2020 reglementează regimul special al contravenţiilor stabilite în vederea combaterii efectelor pandemiei de COVID-19. Aşadar, având în vedere că legea specială derogă de la legea generală, este evident că prevederile art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu sunt aplicabile în acest domeniu, ci vor fi incidente dispoziţiile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 55/2020. 13. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020, care au următoarea redactare: „Contravenientul poate achita, în termen de cel mult 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, jumătate din cuantumul amenzii aplicate de agentul constatator pentru contravenţiile prevăzute de lege.“ 17. Autorul excepţiei susţine că aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 52 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi şi ale art. 126 alin. (6) referitor la controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în esenţă, criticile de neconstituţionalitate invocate de autorul excepţiei vizează, în principal, viciul dispoziţiilor art. 69 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 determinat de pretinsa lipsă de precizie, claritate şi previzibilitate a reglementării. Argumentele invocate de autorul excepţiei privesc existenţa unei reglementări paralele, respectiv art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, potrivit căruia „contravenientul poate achita, în termen de cel mult 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal“. Această reglementare, diferită de art. 69 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 prin faptul că prevede posibilitatea plăţii a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, şi nu din cuantumul amenzii aplicate de agentul constatator, ar fi aplicabilă în temeiul art. 68 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, potrivit căruia contravenţiilor prevăzute de această lege le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001. 19. Cu privire la această critică, Curtea aminteşte că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012). 20. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că nu poate fi considerată „lege“ decât o normă enunţată cu suficientă precizie, pentru a permite cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta; apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el trebuie să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, sau Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66). 21. Analizând dispoziţiile de lege criticate prin prisma acestor repere jurisprudenţiale, Curtea reţine că Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 reprezintă cadrul de reglementare general privind regimul juridic al contravenţiilor, astfel că trimiterea pe care art. 68 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 o face către dispoziţiile acestei ordonanţe nu face decât să confirme aplicarea dreptului comun în materie şi în cazul contravenţiilor pe care legea amintită le stabileşte. 22. Situaţiile specifice pe care legiuitorul le are în vedere atunci când califică drept contravenţii anumite fapte, gradul de pericol social pe care acestea îl prezintă şi valorile sociale ocrotite pot determina însă prevederea unor dispoziţii cu caracter derogatoriu în raport cu dreptul comun în materie, acestea având un caracter special şi aplicându-se, în ipotezele prevăzute de legiuitor, în locul normelor de drept comun, potrivit principiului specialia generalibus derogant. 23. Dispoziţiile art. 69 alin. (1) constituie o astfel de reglementare specială, care derogă de la dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, instituind o măsură mai aspră, în sensul că persoana sancţionată contravenţional are posibilitatea ca, în cel mult 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, să plătească jumătate din cuantumul amenzii aplicate de agentul constatator, şi nu jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ. 24. Conţinutul normei este clar, iar modul său de aplicare, în raport cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, nu reprezintă dificultăţi de interpretare, aplicarea principiului specialia generalibus derogant desluşind prioritatea dispoziţiilor art. 69 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 în raport cu prevederile art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. 25. Chiar dacă textul de lege se referă la posibilitatea plăţii a jumătate din cuantumul amenzii aplicate de agentul constatator, şi nu la un cuantum cert, stabilit de lege, aşa cum este jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, persoanele interesate să conteste procesul-verbal prin care s-a stabilit sancţiunea contravenţională nu sunt împiedicate să se adreseze justiţiei, iar instanţa are posibilitatea de a cunoaşte suma exactă a amenzii dispuse prin raportare atât la actul normativ care stabileşte sancţiunea contravenţională - în speţă, art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020, potrivit căruia „contravenţiile prevăzute la art. 65 se sancţionează după cum urmează: a) cu amendă de la 500 lei la 2.500 lei contravenţiile prevăzute la art. 65 lit. c), d), e), g), h), k), m), n) şi ş)“ -, cât şi la procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, în care se precizează atât amenda, cât şi suma ce poate fi plătită în maximum 15 zile. 26. Cât priveşte susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia reglementarea dispoziţiilor art. 69 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 nu ar fi proporţională cu scopul urmărit, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi reţinută. Astfel, instituirea unui regim juridic mai aspru în ceea ce priveşte sancţionarea faptelor prevăzute de Legea nr. 55/2020 este justificată de contextul avut în vedere de legiuitor, respectiv existenţa pandemiei de COVID-19, a efectelor pe care răspândirea virusului SARS-CoV-2 le are asupra sănătăţii şi chiar a vieţii persoanelor, la nivel global, precum şi de necesitatea prevenirii răspândirii acestui virus. Necesitatea protejării dreptului absolut la viaţă al persoanei şi a dreptului la sănătate justifică şi în anumite situaţii impune măsuri adecvate, care uneori pot depăşi nivelul general de protecţie acordat altor drepturi şi libertăţi ale persoanei, aşa cum este acesta reglementat în dreptul comun în materia contravenţională. 27. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Adrian Solomon în Dosarul nr. 16.324/301/2020 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 26 mai 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Patricia-Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
