Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana Cristina Puică│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 din Codul penal, excepţie ridicată de Gigi Papuc în Dosarul nr. 1.825/327/2016/a1 al Tribunalului Tulcea - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.233D/2016. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă, referitor la dispoziţiile art. 268 alin. (2) şi (3) din Codul penal. Astfel, consideră că prevederile alin. (2) al textului de lege criticat nu au legătură cu soluţionarea cauzei, autorul excepţiei fiind trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii reglementate de dispoziţiile art. 268 alin. (1) din Codul penal. De asemenea, arată că autorul excepţiei nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii de inducere în eroare a organelor judiciare, ceea ce ar fi constituit premisa aplicării prevederilor art. 268 alin. (3) din Codul penal, astfel că nici acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 268 alin. (1) din Codul penal, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la prevederile art. 259 din Codul penal din 1969, care incriminau fapta de denunţare calomnioasă, şi anume deciziile nr. 270 din 19 decembrie 2000 şi nr. 680 din 31 mai 2011. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 28 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.825/327/2016/a1, Tribunalul Tulcea - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Gigi Papuc cu ocazia soluţionării unei cauze penale privind trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de inducere în eroare a organelor judiciare, infracţiune prevăzută de dispoziţiile art. 268 alin. (1) din Codul penal. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 268 din Codul penal încalcă liberul acces la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică, libertatea conştiinţei, libertatea de exprimare şi dreptul de proprietate, dreptul de petiţionare. Astfel, arată că dispoziţiile art. 268 alin. (1) din Codul penal permit organelor judiciare să urmărească şi să sancţioneze penal fapte care, în realitate, nu sunt fapte ilicite, ci fapte permise de lege. Consideră edificator, în acest sens, faptul că părţile din dosar au formulat, în mod repetat, plângeri penale una împotriva celeilalte, dar numai cele provenite de la inculpat au fost socotite ca fiind făcute în scopul inducerii în eroare a organelor judiciare. Autorul excepţiei menţionează că procurorul de caz a dat dovadă de părtinire, făcând o „aplicare diferenţiată a legii“, deoarece plângerile sale au fost socotite ca fiind făcute în condiţiile cunoaşterii de către inculpat a caracterului nereal al acestora, în timp ce plângerile formulate împotriva sa de către persoana vătămată au fost calificate drept „corespondenţă purtată şi primită de inculpat“. De asemenea, arată că textul art. 268 alin. (2) din Codul penal dă posibilitatea organelor judiciare să constate, după bunul plac, dacă probele produse de inculpat sunt reale sau nu. În fine, susţine că prevederile art. 268 alin. (3) din Codul penal au o redactare neclară şi contradictorie în raport cu primele două alineate ale aceluiaşi text de lege, în condiţiile în care o negare a plângerii formulate „echivalează cu o mărturie mincinoasă făcută de inculpat pentru a scăpa de pedeapsă“. 6. Tribunalul Tulcea - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată, astfel, că prin dispoziţiile art. 268 din Codul penal legiuitorul a urmărit să protejeze relaţiile sociale ce reglementează folosirea cu bună-credinţă a drepturilor procesuale penale şi evitarea abuzului de drept procesual produs prin formularea unor sesizări penale pentru fapte nereale. Consideră că dreptul de petiţionare al contestatorului şi accesul liber la justiţie al acestuia nu sunt în niciun fel încălcate prin dispoziţiile de lege criticate, întrucât, potrivit prevederilor art. 57 din Constituţie, cetăţenii români „trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi“. Or, prin exercitarea abuzivă a dreptului de acces liber la justiţie sunt încălcate drepturile şi libertăţile persoanei reclamate. În ceea ce priveşte art. 268 alin. (2) din Codul penal, arată că acesta nu are legătură cu soluţionarea cauzei, contestatorul fiind trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 268 alin. (1) din Codul penal. 7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 268 din Codul penal nu sunt de natură a afecta în niciun fel exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale unei persoane, precum libertatea conştiinţei, libertatea de exprimare, dreptul de petiţionare, liberul acces la justiţie şi dreptul de proprietate. Totodată, arată că autorul excepţiei critică, de fapt, un posibil mod de aplicare de către organele judiciare, în anumite situaţii ipotetice, a dispoziţiilor art. 268 din Codul penal, iar nu textul de lege în sine. Astfel, aspectele invocate de autorul excepţiei, şi anume modul de administrare a probelor de către organele judiciare şi felul în care este dovedită existenţa laturii subiective a infracţiunii, ţin de aplicarea legii, iar nu de constituţionalitatea acesteia. Aşadar, aplicarea legii constituie atributul exclusiv al organelor judiciare, putând face obiectul căilor de atac prevăzute de lege, iar nu al unei excepţii de neconstituţionalitate. 9. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 din Codul penal este inadmisibilă, deoarece aspectele evidenţiate de autorul acesteia ţin de soluţionarea fondului cauzei de către instanţa judecătorească şi nu pot fi convertite în vicii de neconstituţionalitate menite să justifice contrarietatea dintre textul de lege criticat şi prevederile constituţionale invocate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 268 din Codul penal, care au următorul cuprins: "(1) Sesizarea penală, făcută prin denunţ sau plângere, cu privire la existenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori în legătură cu săvârşirea unei asemenea fapte de către o anumită persoană, cunoscând că aceasta este nereală, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.(2) Producerea sau ticluirea de probe nereale, în scopul de a dovedi existenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori săvârşirea acesteia de către o anumită persoană, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.(3) Nu se pedepseşte persoana care a săvârşit inducerea în eroare a organelor judiciare, dacă declară, înainte de reţinerea, arestarea sau de punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva celui faţă de care s-a făcut denunţul sau plângerea ori s-au produs probele, că denunţul, plângerea sau probele sunt nereale." 13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 22 alin. (1) referitor la dreptul la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică, ale art. 29 privind libertatea conştiinţei, ale art. 30 referitor la libertatea de exprimare, ale art. 44 privind dreptul de proprietate, ale art. 51 referitor la dreptul de petiţionare, precum şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportat la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 privind protecţia proprietăţii din Protocolul nr. 1 la Convenţie. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 268 alin. (1) din Codul penal incriminează sesizarea penală, făcută prin denunţ sau plângere, cu privire la existenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori în legătură cu săvârşirea unei asemenea fapte de către o anumită persoană, cunoscând că aceasta este nereală. Autorul excepţiei critică faptul că, în speţă, procurorul a dat dovadă de părtinire, făcând o „aplicare diferenţiată a legii“. În acest sens, arată că plângerile penale formulate de autorul excepţiei au fost socotite ca fiind făcute în condiţiile cunoaşterii caracterului nereal al acestora, în timp ce plângerile formulate împotriva sa de către cealaltă parte au fost calificate drept „corespondenţă purtată şi primită de inculpat“. Aşadar, autorul excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci este nemulţumit, în realitate, de modul de aplicare de către organele judiciare a dispoziţiilor art. 268 alin. (1) din Codul penal. Or, Curtea a statuat, în jurisprudenţa sa, că nu este competentă să se pronunţe cu privire la aspectele ce ţin de aplicarea legii (Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17, Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, paragraful 19, Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, paragraful 23, Decizia nr. 149 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din data de 21 iulie 2017, paragraful 14, Decizia nr. 332 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din data de 16 august 2017, paragraful 14, şi Decizia nr. 783 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 26 martie 2018, paragraful 16), aceste aspecte intrând în competenţa instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Curtea a apreciat că a răspunde unor atari critici ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. 15. Prin urmare, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 alin. (1) din Codul penal este inadmisibilă. 16. Referitor la dispoziţiile art. 268 alin. (2) din Codul penal - care reglementează varianta agravată a infracţiunii de inducere în eroare a organelor judiciare, ce constă în producerea sau ticluirea de probe nereale, în scopul de a dovedi existenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori săvârşirea acesteia de către o anumită persoană - Curtea observă că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 268 alin. (1) din Codul penal. 17. De asemenea, nu au legătură cu soluţionarea cauzei nici dispoziţiile art. 268 alin. (3) din Codul penal - care instituie o cauză de nepedepsire, potrivit căreia nu se pedepseşte persoana care a săvârşit inducerea în eroare a organelor judiciare, dacă declară, înainte de reţinerea, arestarea sau de punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva celui faţă de care s-a făcut denunţul sau plângerea ori s-au produs probele, că denunţul, plângerea sau probele sunt nereale -, având în vedere că autorul excepţiei nu a dat, în speţă, nicio declaraţie în care să fi menţionat că plângerea formulată împotriva celeilalte părţi ar fi fost nereală. 18. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei [...]“. Curtea a statuat, în jurisprudenţa sa, că „legătura cu soluţionarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea dispoziţiilor de lege criticate în cauza dedusă judecăţii, cât şi pertinenţa excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele impuse de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Prin urmare, condiţia incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15, Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20, Decizia nr. 329 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 14 septembrie 2017, paragraful 14, Decizia nr. 462 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 25 septembrie 2017, paragraful 13, şi Decizia nr. 783 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 26 martie 2018, paragraful 13). 19. Ţinând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 alin. (2) şi (3) din Codul penal este inadmisibilă. 20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 din Codul penal, excepţie ridicată de Gigi Papuc în Dosarul nr. 1.825/327/2016/a1 al Tribunalului Tulcea - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Tulcea - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 mai 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
