Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marian Turbatu în Dosarul nr. 20.926/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 429D/2018. 2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei de neconstituţionalitate, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosarul cauzei note scrise prin care solicită admiterea acesteia, precum şi o serie de înscrisuri doveditoare celor susţinute. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care arată că instanţa constituţională a mai analizat dispoziţiile legale criticate, prin Decizia nr. 738 din 23 noiembrie 2017, dar dintr-o altă perspectivă decât cea formulată în prezenta cauză, respectiv prin prisma dreptului comparat şi a încălcării egalităţii în drepturi. În acest sens, arată că în Codul de procedură penală se prevede că orice persoană poate fi ascultată ca martor, precum şi că martorii rude au dreptul să refuze audierea lor. Cu titlu de exemplu, se arată că această reglementare se regăseşte şi în legislaţia procesual civilă din alte state, precum Austria, Elveţia, Portugalia, Spania sau Germania, unde, în art. 373 din Codul de procedură civilă, se prevede că orice persoană care poate fi martor are dreptul să refuze să fie audiată. 5. Se apreciază că textul criticat încalcă principiul egalităţii în drepturi, întrucât cel care solicită audierea rudelor beneficiază de această probă în procesul penal, dar nu şi în procesul civil. Mai mult, dacă pretenţiile civile ridicate în cadrul unui proces penal vor fi judecate pe cale separată în cadrul unui proces civil, rudele nu vor mai putea fi audiate ca martori. Aşadar, există un tratament inegal între Codul de procedură civilă şi Codul de procedură penală. 6. Mai arată că, potrivit art. 1.108 din Codul de procedură civilă, hotărârile pronunţate de instanţele europene au forţă probantă în privinţa constatărilor pe care le cuprind. Astfel, mărturia unei rude consemnată într-o hotărâre judecătorească străină are forţă probantă într-un dosar aflat pe rolul unei instanţe din România unde, însă, ruda nu va putea fi ascultată ca martor. 7. Astfel, ruda care depune o mărturie mincinoasă într-un proces penal poate fi acuzată de mărturie mincinoasă, fiind direct responsabilă de faptele sale, însă cel care foloseşte în procesul civil, sub formă de înscris, mărturia rudei consemnată în cadrul unui proces penal va putea fi acuzat de fals în înscrisuri sub semnătură privată sau fals în declaraţii. Tratamentul neegal dintre Codul de procedură penală şi cel de procedură civilă produce consecinţe şi pe planul subiectiv al părţilor din proces, modificând răspunderea celui care se foloseşte, ca înscris, de o mărturie mincinoasă şi a celui care de fapt o produce în procesul penal. 8. Se mai arată că dispoziţiile legale criticate încalcă şi prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 14 privind interzicerea discriminării şi ale art. 17 privind abuzul de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 privind interzicere discriminării din Protocolul nr. 12 la aceeaşi convenţie. 9. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că textul legal criticat reprezintă norme de procedură reglementate de legiuitor în virtutea mandatului său constituţional. De asemenea, arată că nu trebuie făcută comparaţia între norme legale cuprinse în legi diferite, cum ar fi Codul de procedură civilă şi Codul de procedură penală, sau chiar cu alte sisteme legislative din alte state pentru a atrage aplicabilitatea art. 16 din Constituţie. Chiar dacă s-ar putea face această comparaţie, trebuie avută în vedere situaţia juridică diferită în care se află persoanele din procesele penale supuse reglementărilor de drept public şi persoanele din procesele civile guvernate de reglementări de drept privat. 10. În replică, autorul excepţiei de neconstituţionalitate arată că prin Decizia nr. 233 din 7 aprilie 2021 Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate în respectiva cauză tocmai în considerarea dreptului comparat. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 11. Prin Încheierea din 15 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 20.926/3/2017, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marian Turbatu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în răspundere civilă delictuală. 12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că interdicţia instituită de normele legale criticate nu există în cadrul proceselor penale unde pot fi audiaţi ca martori rudele şi afinii, astfel încât se creează o discriminare între cei ce trebuie să îşi protejeze drepturile şi interesele în faţa instanţelor penale sau civile. În acest sens se arată că art. 114 din Codul de procedură penală prevede că poate fi audiată ca martor orice persoană care are cunoştinţă despre faptele sau împrejurările de fapt care constituie probă în cauza penală, iar art. 117 din Codul de procedură penală prevede că au dreptul de a refuza să fie audiaţi în calitate de martor soţul, ascendenţii şi alţii. Prin urmare, nu există niciun motiv justificat pentru o asemenea diferenţiere discriminatorie. 13. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 15. Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere anterior exprimat şi reţinut în Decizia Curţii Constituţionale nr. 738 din 23 noiembrie 2017, în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 315 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(1) Nu pot fi martori: 1. rudele şi afinii până la gradul al treilea inclusiv;“. 19. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 24 - Dreptul la apărare şi ale art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea reţine că în susţinerea acesteia sunt invocate şi prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că probele au o importanţă deosebită în procesul civil, judecătorul trebuind să cunoască raporturile juridice dintre părţi şi faptele care au condus la deschiderea litigiului pentru a putea pronunţa o hotărâre aplicând norma legală corespunzătoare acestor situaţii. Acestea se propun în faza iniţială a procesului, fiind ulterior puse de către instanţă în discuţia contradictorie a părţilor. Probele trebuie să fie admisibile potrivit legii şi să ducă la soluţionarea procesului [art. 255 alin. (1) din Codul de procedură civilă], putând fi încuviinţate numai dacă îndeplinesc aceste condiţii [art. 258 alin. (1) din Codul de procedură civilă], iar încheierea prin care se încuviinţează probele va arăta faptele ce vor trebui dovedite, mijloacele de probă încuviinţate, precum şi obligaţiile ce revin părţilor în legătură cu administrarea acestora [art. 258 alin. (2) din Codul de procedură civilă]. 21. Proba testimonială reprezintă unul dintre mijloacele probatorii ale procesului civil, iar mijlocul de probă îl reprezintă tocmai declaraţiile făcute de martor, persoană terţă faţă de proces, care relatează în faţa instanţei fapte sau împrejurări concludente pentru soluţionarea cauzei. În principiu, orice persoană care are cunoştinţă despre fapte relevante referitoare la pricina dedusă justiţiei poate fi ascultată în calitate de martor. Legea procesual civilă instituie anumite excepţii de la această regulă, indicând persoanele care nu pot fi audiate ca martori, precum şi pe cele care sunt scutite de la obligaţia de a depune mărturie, în considerarea calităţii pe care o deţin. 22. Reglementarea interdicţiei de a fi audiate ca martori anumite categorii de persoane a mai fost analizată prin raportare la critici similare cu cele formulate în prezenta cauză, Curtea constatând constituţionalitatea acesteia, spre exemplu, prin Decizia nr. 736 din 8 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 17 februarie 2021, Decizia nr. 738 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 13 aprilie 2018, Decizia nr. 714 din 5 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 28 februarie 2020, Decizia nr. 145 din 21 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 12 martie 2012, sau Decizia nr. 469 din 8 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 27 iulie 2012. 23. Raportându-se la considerentele deciziilor menţionate anterior, Curtea reţine că interdicţia consacrată de dispoziţiile art. 315 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă se întemeiază pe o prezumţie de parţialitate şi subiectivism al rudelor şi afinilor până la gradul al treilea inclusiv în relatarea faptelor de care au cunoştinţă şi este stabilită exclusiv în interesul părţilor litigante, asigurând echilibrul procesual al acestora, fiind o interdicţie relativă, care poate fi înlăturată prin convenţia, expresă sau tacită, a părţilor. 24. Aşadar, o probă inadmisibilă, prevăzută ca atare de o normă legală, nu va putea fi încuviinţată de instanţă, însă, având în vedere dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Codul de procedură civilă care consacră rolul activ al judecătorului în probaţiune, precum şi faptul că norma legală criticată instituie o interdicţie relativă, care, potrivit art. 315 alin. (2) din Codul de procedură civilă, poate fi înlăturată de convenţia părţilor, judecătorul nu poate respinge din oficiu cererea de probă, ci numai dacă partea interesată se opune în acest sens. 25. Prin urmare, dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere principiului egalităţii în drepturi şi nici dreptului la un proces echitabil, deoarece acestea se aplică tuturor celor aflaţi în ipoteza lor, iar procedura desfăşurată în faţa instanţei de judecată este una contradictorie, în cadrul căreia părţile au posibilitatea de a se prevala de toate garanţiile pe care le presupune un proces echitabil, prin propunerea, încuviinţarea şi administrarea probelor pertinente şi utile cauzei. 26. În fine, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, procedura de judecată este stabilită numai prin lege, iar dispoziţiile de lege criticate, reglementând norme de procedură a căror interpretare şi aplicare revin instanţelor de judecată, nu contravin în niciun fel prevederilor constituţionale invocate în susţinerea criticii de neconstituţionalitate (a se vedea în acest sens Decizia nr. 241 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 10 iunie 2015, paragraful 20). 27. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 28. Distinct de cele arătate, Curtea reţine însă că în prezenta cauză criticile formulate se fundamentează, în mare parte, pe compararea textelor ce fac obiectul excepţiei cu alte prevederi legale, respectiv pun în discuţie interpretarea şi aplicarea lor. Or, asemenea critici nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, ci a instanţelor de judecată. Aşadar, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marian Turbatu în Dosarul nr. 20.926/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 315 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 20 mai 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
