Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1)-(3) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, excepţie ridicată de Silviu Cuc în Dosarul nr. 3.926/111/2019 al Tribunalului Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 985D/2020. 2. Dezbaterile au avut loc în data de 9 aprilie 2024, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, doamna procuror Ioana-Codruţa Dărângă, şi în prezenţa autorului excepţiei de neconstituţionalitate şi a reprezentantului acestuia, domnul avocat Răzvan Doseanu, cu împuternicire avocaţială aflată la dosar, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul art. 57 şi al art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 28 mai 2024, când, constatând că nu sunt prezenţi toţi judecătorii care au participat la dezbateri, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 3 iunie 2024 şi apoi pentru 9 iulie 2024, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 3. Prin Încheierea din 6 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 3.926/111/2019, Tribunalul Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1)-(3) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor. Excepţia a fost ridicată de Silviu Cuc în calea de atac a recursului formulat într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv a unei hotărâri a Comitetului Bisericii Penticostale Tabor. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 26 alin. (1)-(3) din Legea nr. 489/2006 anihilează dreptul oricărui membru de a se adresa instanţei de judecată atunci când acesta a fost sancţionat de către organele statutare ale cultului religios, încălcându-i-se flagrant o serie de drepturi constituţionale. În acelaşi timp, organele statutare, deşi este posibil să fie chiar remunerate din bani publici, dobândesc putere deplină, fără a putea fi controlate de către o instanţă de judecată sub aspectul legalităţii actelor pe care le emit. 5. Se afirmă că acest monopol decizional conferit exclusiv instanţelor disciplinare interne ale unui cult religios este incompatibil cu ordinea juridică a unui stat de drept. Or, Curtea Constituţională trebuie să intervină ferm şi să admită faptul că deciziile organelor statutare ale unui cult religios trebuie supuse unui control judecătoresc, în ipoteza în care se contestă de către destinatar legalitatea procedurii emiterii deciziei şi chiar legalitatea acesteia. Trebuie avut în vedere în acest context faptul că statutul cultelor religioase are natura juridică de „lege“ pentru destinatarii normei, nefiind permis niciun derapaj de la acesta. 6. Se mai susţine că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale sub aspectul excluderii instanţelor judecătoreşti de la efectuarea controlului asupra măsurilor dispuse de organele de jurisdicţie (statutare) ale cultelor religioase, în ceea ce priveşte pierderea calităţii de membru din cadrul unui cult religios. 7. Se afirmă că jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie nu îşi mai găseşte aplicabilitatea în prezent, ci devin incidente considerentele Deciziei nr. 530 din 12 decembrie 2013, întrucât situaţia juridică, prin analogie, este aproape identică. 8. Se apreciază că dispoziţiile legale criticate instituie competenţa de soluţionare a diferendelor existente la nivelul cultului de către instanţele de disciplină ale acestuia şi exclud astfel un control judecătoresc asupra actelor emise de cult, chiar dacă acestea lezează drepturile şi interesele legitime ale unui membru. Practic, atunci când un membru al unui cult este sancţionat de către organele statutare, acesta nu poate ataca această sancţiune la instanţele de judecată, chiar dacă ar constata încălcări grave ale propriului statut de către organele de conducere ale cultului. Cu alte cuvinte, primind o cerere prin care se contestă legalitatea excluderii din cultul respectiv, instanţa judecătorească, chiar dacă ar observa că au fost încălcate procedurile statutare în aplicarea sancţiunii, nu poate decât să respingă cererea ca inadmisibilă. 9. Chiar dacă organele interne de disciplină ale cultului îşi desfăşoară activitatea pe baza unor prevederi statutare, care, în principal, trebuie să asigure părţilor dreptul la opinie, dreptul de a se apăra şi o procedură echitabilă, nu se poate considera că acestea întrunesc condiţiile specifice unui tribunal independent şi imparţial, în sensul conferit de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 10. Se consideră că, potrivit art. 26 alin. (1)-(3) din Legea nr. 489/2006, cererea membrului unui cult, căruia i s-a aplicat sancţiunea excluderii din acel cult, nu poate ajunge niciodată să fie examinată în mod efectiv de un judecător imparţial şi independent. Aşadar, în această materie, accesul liber la justiţie nu este doar limitat, ci complet anihilat. Ca atare, se încalcă inclusiv plenitudinea de competenţă a instanţelor judecătoreşti, astfel cum aceasta este reglementată de art. 126 alin. (1) din Constituţie. Or, dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie statuează că prin lege se stabileşte competenţa instanţelor judecătoreşti, şi nu că asupra unui diferend nicio instanţă nu este competentă să se pronunţe. Chiar dacă prin lege specială competenţa materială de soluţionare a unei cauze este atribuită altor organe (celor cu atribuţii jurisdicţionale, de exemplu), soluţiile acestora pot fi contestate în justiţie, respectându-se astfel liberul acces la justiţie. 11. În final, autorul excepţiei afirmă că actele autorităţilor disciplinare bisericeşti pot fi, în anumite condiţii, supuse cenzurii instanţei de contencios administrativ, ca urmare a calificării lor ca acte administrative, pornind de la ideea că serviciile religioase sunt servicii publice, de utilitate publică şi prestate în regim de putere publică. 12. Tribunalul Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile art. 26 alin. (1)-(3) din Legea nr. 489/2006 sunt constituţionale, cultele religioase având autonomie faţă de stat şi organizându-se potrivit statutelor proprii, disciplina internă a acestor culte fiind reglementată prin acte juridice specifice, cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului. 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 26 alin. (1)-(3) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 21 martie 2014, potrivit cărora: "(1) Cultele pot avea organe proprii de judecată religioasă pentru problemele de disciplină internă, conform statutelor şi reglementărilor proprii.(2) Pentru problemele de disciplină internă sunt aplicabile în mod exclusiv prevederile statutare şi canonice.(3) Existenţa organelor proprii de judecată nu înlătură aplicarea legislaţiei cu privire la contravenţii şi infracţiuni în sistemul jurisdicţional." 17. În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) potrivit căruia în România respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, art. 11 alin. (1) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) - (3) referitor la accesul liber la justiţie, art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiţiei şi art. 126 alin. (1) referitor la instanţele judecătoreşti. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 13 referitor la dreptul la un remediu efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin dispoziţiile de lege criticate legiuitorul statuează cu privire la posibilitatea cultelor de a avea organe proprii de judecată religioasă şi la obligaţia ca, în problemele de disciplină internă, să fie aplicabile exclusiv prevederile statutare şi canonice, în aplicarea principiului autonomiei religioase, consacrat de art. 29 alin. (5) din Legea fundamentală. 19. Referitor la autonomia cultelor religioase, prin Decizia nr. 448 din 7 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 17 iunie 2011, Curtea a observat, în acord cu studiile doctrinare în materie (Radu Carp - Studia Politica, Romanian Political Science Review, vol. X, nr. 2/2010, Ed. C.H. Beck, p. 349-357), că acest concept s-a născut datorită separaţiei dintre stat şi biserică, fiecare dintre aceste instituţii având competenţe specifice care nu interferează. De exemplu, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 3 noiembrie 2009, pronunţată în Cauza Lautsi împotriva Italiei, a reafirmat obligaţia statului de a fi neutru în exercitarea autorităţii publice, mai ales în ceea ce priveşte educaţia, prin neafişarea simbolurilor religioase aparţinând unui cult anume în sălile de clasă. De asemenea, Curtea a observat că în cazul cultelor religioase termenul autonomie se referă la capacitatea de a legifera şi a se conduce potrivit statutelor proprii. Totodată, Curtea a mai observat că, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că existenţa autonomă a comunităţilor religioase este indispensabilă într-o societate democratică şi constituie o problemă esenţială în protecţia libertăţii religioase garantate de prevederile art. 9 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Hotărârea din 26 octombrie 2000, pronunţată în Cauza Hasan şi Chaush împotriva Bulgariei, paragraful 62). Prin urmare, Curtea a reţinut că opţiunea legiuitorului exprimată în textul de lege criticat este pe deplin justificată din perspectiva principiului autonomiei cultelor în raport cu statul, principiu reflectat la nivel constituţional de art. 29 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit căruia „Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia [... ]“ . 20. Sintetizând criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea reţine că autorul excepţiei susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate instituie competenţa de soluţionare a diferendelor existente la nivelul cultului de către instanţele de disciplină ale acestuia şi exclud controlul judecătoresc asupra actelor emise de cult, chiar dacă acestea lezează drepturile şi interesele legitime ale unui membru. 21. Curtea observă că, astfel cum sunt formulate, criticile autorului aduc în discuţie o pretinsă soluţie legislativă care nu a fost cuprinsă în textele legale criticate, solicitând, de fapt, modificarea şi completarea dispoziţiilor legale ce formează obiectul excepţiei, astfel încât, alături de organele proprii de judecată religioasă ale cultelor religioase, instanţele judecătoreşti să poată soluţiona diferendele existente la nivelul cultului pentru problemele de disciplină internă, conform statutelor şi reglementărilor proprii ale acestora. Or, a accepta susţinerea autorului excepţiei ar echivala cu subrogarea Curţii Constituţionale în sfera de competenţă a legiuitorului, încălcând astfel art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit căruia „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“ . Aşadar, Curtea constată că, astfel cum sunt formulate, criticile aduse prevederilor legale invocate nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, soluţionarea acestora excedând competenţei Curţii Constituţionale. În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate apare ca fiind inadmisibilă. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) - (3) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, excepţie ridicată de Silviu Cuc în Dosarul nr. 3.926/111/2019 al Tribunalului Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 iulie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Bianca Drăghici -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
