Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (4) şi ale art. 38 alin. (2) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Mirel Cristian Dan în Dosarul nr. 4.189/83/2017 al Tribunalului Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 955D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.001D/2018 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Marian Borascu şi alţii în Dosarul nr. 7.187/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune în discuţie, din oficiu, conexarea Dosarului nr. 1.001D/2018 la Dosarul nr. 955D/2018. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.001D/2018 la Dosarul nr. 955D/2018, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, Preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 310 din 7 mai 2019. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 7. Prin Încheierea din 2 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.189/83/2017, Tribunalul Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (4) şi ale art. 38 alin. (2) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Mirel Cristian Dan într-un dosar având ca obiect anulare hotărâre de consiliu local referitoare la stabilirea de drepturi salariale potrivit Legii-cadru nr. 153/2017. 8. Prin Încheierea din 22 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 7.187/3/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Marian Borascu şi alţii într-un dosar având ca obiect anulare hotărâre de consiliu local referitoare la stabilirea de drepturi salariale potrivit Legii-cadru nr. 153/2017. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate în Dosarul Curţii nr. 955D/2018, autorul arată că art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 discriminează unele categorii de salariaţi şi încalcă principiul stimulării personalului din sectorul bugetar prevăzut de art. 6 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017. Acestea îşi văd veniturile blocate integral, plafonate la un anumit nivel. Sporul de doctorat, de exemplu, sau alte performanţe profesionale obţinute, nu ar mai putea fi niciodată valorificate. Măsura criticată reprezintă, în cazul categoriilor de personal afectate, şi o încălcare a dreptului fundamental la salariu egal pentru muncă egală. Măsura discriminează personalul din cadrul administraţiei publice locale, deoarece se aplică doar în cazul acesteia, nu şi celorlalte categorii de personal bugetar. 10. În ceea ce priveşte prevederile art. 38 alin. (2) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017, se arată că, o dată în plus, este discriminată categoria personalului care lucrează în administraţia publică locală. Din cauza acestor prevederi, odată cu intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, această categorie de salariaţi a înregistrat chiar scăderi salariale. Se menţionează Avizul Consiliul Legislativ care a recomandat „completarea art. 37 (devenit art. 38 în textul legii) cu un nou alineat care să prevadă păstrarea salariului în plată până la data intrării în vigoare a acestui demers legislativ“. 11. Se arată, mai departe, că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, salariul este parte din dreptul fundamental la muncă. Ca atare, diminuarea acestuia reprezintă o restrângere. 12. În sfârşit, autorul arată că „în anexa nr. V - Familia ocupaţională de funcţii bugetare Justiţie, prin textul propus la art. 27 din capitolul VIII se garantează chiar păstrarea drepturilor câştigate dobândite în condiţiile legii până la data intrării în vigoare a noii legi“. Având în vedere prevederile art. 16 alin (1) din Constituţie, autorul apreciază că „o asemenea dispoziţie cu caracter general este necesar să fie introdusă şi să vizeze întreg personalul bugetar salarizat din fonduri publice“. 13. În Dosarul Curţii nr. 1.001D/2018, autorii arată că art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 este neconstituţional în măsura în care se interpretează că, prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, pot fi stabilite salarii de bază mai mici decât cele avute anterior în plată, pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul familiei ocupaţionale Administraţie din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale şi din serviciile publice din subordinea acestora. Ca efect al interpretării legii, în sensul că prin hotărâre a consiliului local se pot stabili drepturi salariale mai mici decât cele avute de angajaţi anterior emiterii acesteia, drepturile salariale ale reclamanţilor erau cele stabilite la nivelul maxim al funcţiei din familia ocupaţională, iar prin hotărârea de consiliu local acestea sunt mai mici, deci au fost reduse. 14. În opinia autorilor excepţiei, măsura criticată nu este justificată de necesitatea apărării securităţii naţionale, aşa cum a apreciat Curtea Constituţională în Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010. În plus, este discriminată categoria din care fac parte şi autorii excepţiei faţă de alţi bugetari de la alte unităţi administrativ-teritoriale, precum şi faţă de primar şi viceprimar. Aceştia au drepturile salariale stabilite prin lege, pe baza unei grile de salarizare, şi nu au caracter temporar. De asemenea, se arată că funcţionarii publici îşi desfăşoară activitatea în baza unor raporturi de serviciu, atribuţiile, răspunderea şi incompatibilităţile fiind reglementate prin lege, nediferenţiate în funcţie de autoritatea publică sau de salariu la aceeaşi funcţie, grad profesional, studii şi gradaţie în vechime. Or, în condiţiile în care, potrivit art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, drepturile salariale vor fi diferite în funcţie de buget şi voinţa politică a consiliului local, acestea sunt discriminatorii. 15. Mai departe, autorii menţionează că se încalcă separaţia puterilor în stat, deoarece competenţa de stabilire a salariului de bază, care aparţine exclusiv legiuitorului, este delegată autorităţilor prevăzute de art. 11 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017. 16. În plus faţă de aceste argumente, autorii excepţiei consideră că sunt incidente hotărâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului şi ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene referitoare la necesitatea respectării standardelor de calitate a legii, decizii ale Curţii Constituţionale privind includerea dreptului la salariu în dreptul fundamental la muncă, precum şi prevederi ale unor convenţii internaţionale şi ale unor acte normative ale Uniunii Europene adoptate în materia egalităţii de tratament în materie de muncă, dar fără a indica, în mod precis, în ce fel s-ar putea raporta la acestea măsura legislativă criticată. 17. Tribunalul Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 18. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 19. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 20. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 21. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 11 şi ale art. 38 alin. (2) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017: - Art. 11: "(1) Pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul familiei ocupaţionale «Administraţie» din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale şi din serviciile publice din subordinea acestora, salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, în urma consultării organizaţiei sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor.(2) Nomenclatorul funcţiilor necesare desfăşurării activităţilor specifice fiecărei instituţii sau autorităţi a administraţiei publice locale, precum şi ierarhia funcţiilor sunt prevăzute în anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III şi cap. II lit. A pct. IV.(3) Stabilirea salariilor lunare potrivit alin. (1) se realizează de către ordonatorul de credite, cu respectarea prevederilor art. 25.(4) Nivelul veniturilor salariale se stabileşte, în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (3), fără a depăşi nivelul indemnizaţiei lunare a funcţiei de viceprimar sau, după caz, a indemnizaţiei lunare a vicepreşedintelui consiliului judeţean, sau, după caz, a viceprimarului municipiului Bucureşti, corespunzător nivelului de organizare: comună, oraş, municipiu, sectoarele municipiului Bucureşti, primăria generală a municipiului Bucureşti, exclusiv majorările prevăzute la art. 16 alin. (2), cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri şi cheltuieli.(5) Angajarea, promovarea, avansarea în gradaţie a personalului prevăzut la alin. (1) se fac cu respectarea prevederilor prezentei legi, precum şi a celorlalte reglementări specifice funcţionarilor publici şi personalului contractual." – Art. 38 alin. (2) lit. b) -„Începând cu data de 1 iulie 2017:... b) prin excepţie de la lit. a), salariile lunare ale personalului prevăzut la art. 11 se stabilesc în conformitate cu prevederile acestui articol“. 23. Potrivit art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, „Începând cu data de 1 iulie 2017: a) se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii“. 24. Curtea observă că art. 11 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 este criticat în forma pe care o avea anterior modificării operate de Legea nr. 80/2018 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor criticate. 25. În opinia autorilor, prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, art. 1 alin. (5) privind obligaţia de a respecta Constituţia, supremaţia sa şi legile, art. 15 referitor la universalitatea drepturilor libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 41 privind munca şi protecţia socială, art. 47 referitor la nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 61 privind rolul şi structura Parlamentului, art. 137 privind sistemul financiar şi art. 138 privind bugetul public naţional, precum şi ale Convenţiei Organizaţiei internaţionale a Muncii nr. 111/1958 privind discriminarea în domeniul ocupării forţei de muncă şi exercitării profesiei, ale Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă şi ale Directivei 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică, Protocolului nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. 26. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 834 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 6 aprilie 2020, reiterând cele reţinute prin Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 9 august 2019, a stabilit că opţiunea legiuitorului prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 este justificată prin invocarea în cuprinsul art. 6 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 a dispoziţiilor art. 120 din Constituţie privind principiile de bază ale administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale. Marja de apreciere a autorităţilor administraţiei publice locale nu este nelimitată, ci se exercită cu încadrarea între limitele minime şi maxime prevăzute prin lege pentru drepturile salariale. De asemenea, a observat că Legea-cadru nr. 153/2017 consacră criterii clare pentru stabilirea salariului de bază şi a salariului lunar al personalului din aparatul propriu al autorităţilor administraţiei publice locale, criterii care sunt obligatorii pentru autorităţile administraţiei publice locale (a se vedea paragraful 28 din Decizia nr. 834 din 12 decembrie 2019, precitată). 27. Cu referire la pretinsa discriminare între funcţionarii publici care îşi desfăşoară raporturile de serviciu în aparatul propriu al diferitelor autorităţi ale administraţiei publice locale la nivel naţional, precum şi între această categorie de personal bugetar şi celelalte categorii de personal reglementate de Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea a reţinut, în esenţă, că atribuţiile, competenţele, sarcinile specifice, responsabilităţile şi importanţa activităţii desfăşurate sunt diferite chiar şi pentru personalul care este încadrat pe funcţii similare, în aparatul propriu al unor autorităţi ale administraţiei publice diferite. Prin urmare, este permisă, în raport cu criterii obiective, realizarea unor diferenţieri în stabilirea salariului de bază/salariului lunar al personalului bugetar din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării, consilii locale, din instituţiile şi serviciile publice de interes local şi judeţean din subordinea acestora, fără ca aceasta să fie contrară dispoziţiilor constituţionale privind egalitatea în drepturi. Pe de altă parte, Curtea a arătat că reglementarea modului de stabilire a veniturilor lunare pentru personalul plătit din fonduri publice din aparatul propriu al autorităţilor administraţiei publice locale, prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în limitele prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 (limita minimă - salariul minim brut pe ţară şi limita maximă - indemnizaţia lunară corespunzătoare funcţiei de viceprimar/vicepreşedinte al consiliului judeţean), este opţiunea liberă a legiuitorului, ţinând seama de responsabilitatea, complexitatea şi riscurile funcţiilor specifice în cadrul acestei categorii de personal, diferită de alte categorii de personal plătit din fonduri publice (a se vedea paragraful 29 din Decizia nr. 834 din 12 decembrie 2019). 28. Curtea a mai statuat că instituirea unor reguli diferite aplicabile diferitelor categorii de personal bugetar nu are semnificaţia unei discriminări contrare art. 16 din Constituţie (a se vedea paragraful 30 din Decizia nr. 834 din 12 decembrie 2019). 29. În sfârşit, în Decizia nr. 850 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 14 aprilie 2020, paragraful 22, Curtea a reamintit jurisprudenţa sa constantă în materia salarizării personalului bugetar. Astfel, legiuitorul are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 707 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 17 februarie 2017, Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, şi Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). 30. Curtea a menţionat şi jurisprudenţa similară a Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor lor din bugetul de stat, şi anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz şi alţii împotriva Spaniei, paragraful 57, Decizia din 6 decembrie 2011, pronunţată în cauzele Felicia Mihăieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, paragraful 15. 31. Având în vedere jurisprudenţa enunţată, precum şi faptul că nu au survenit raţiuni de natură să impună reconsiderarea acesteia, Curtea va respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. 32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mirel Cristian Dan în Dosarul nr. 4.189/83/2017 al Tribunalului Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, precum şi de către Marian Borascu şi alţii în Dosarul nr. 7.187/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 11 şi art. 38 alin. (2) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I Pronunţată în şedinţa din data de 11 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
